53,335 matches
-
care transcende istoricul și cotidianitatea. Pictorul care participa la expozițiile universale din 1878 și 1889 este printre cei care formulează observații pertinente cu privire la arta prerafaeliților, deschizând-o către orizontul esteticii simboliste. Un poet simbolist, dar și critic literar și, ocazional, critic de artă, Ștefan Petică, era la curent în 1900 cu mișcarea prerafaelită Gabriel Rossetti, Burne Jones, William Morris se află printre cei citați și estetismul teoreticianului ei, Ruskin, care "introdusese în literatură modul de a vedea și judecățile din pictură
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în 1848 se bazează la început pe prietenia și admirația reciprocă a trei tineri artiști, William Holman Hunt (1827-1910), Dante Gabriel Rossetti (1828-1882) și John Everett Millais (1829-1896), la care se adaugă fratele lui Dante Gabriel Rossetti, William Michael Rossetti, critic de artă, Thomas Woolner, James Collinson și F.G. Stephens și reprezintă în egală măsură o reacție la modul în care se predă pictura la Royal Academy și, în general, o reacție la pictura engleză contemporană lor. Pentru o perioadă de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
F.G. Stephens și reprezintă în egală măsură o reacție la modul în care se predă pictura la Royal Academy și, în general, o reacție la pictura engleză contemporană lor. Pentru o perioadă de timp, John Ruskin (1819-1900) îi va reprezenta critic în opul său Modern Painters, pentru a se desolidariza ulterior de ei. De altfel, grupul ca atare nu rezistă decât până în 1853-1854. Grupul scoate și o revistă, The Germ, în care arta plastică, literatura și poezia întrețin complicitățile care vor
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
mult decât vedeau. Dar toți aceștia, cu toate sentimentele deosebite de care erau zguduiți, nu s-au putut împiedica de a nu recunoaște valoarea superioară a tabloului"95. Petică era la curent cu evoluția scandalului, și menționează și intervenția "cunoscutului critic vienez" Hermann Bahr, în favoarea tabloului. Perspectiva receptării, așa cum o configurează Petică, chiar în absența conceptelor care să o precizeze mai clar, face loc la trei direcții: una academică, "tehnica și concepția obișnuită" de care Klimt se distanțează, una a receptării
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
luminilor. Capitolul III III.1. Bachelin, Art Nouveau și neobizantinismul Leon Bachelin, unul dintre primii critici de artă avizați din România de la finele secolului XIX, își începe propaganda pentru arta decorativă cu două articole extrem de importante, care demonstrează că ideile criticului în această privință sunt mai vechi și au ca punct de pornire o serie de teorii bine asimilate. Este vorba de două articole care vor fi publicate mai târziu în volum, spre deosebire de seria de articole cu titlul generic de "L
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
l'Art", publicate consecutiv la diferență de o zi, ambele prefațând într-un fel deschiderea atât a Salonului Oficial cât mai ales a Expoziției Societății "Ileana". "Naționalitatea" și "idealitatea" în artă constituie cei doi poli pe care se întemeiază judecata critică a lui Bachelin cât și teza pe care o preia și o susține cu argumente, și anume Leon Bachelin susține că arta trebuie să fie națională dacă nu chiar etnică, spre deosebire de știință care este cosmopolită, teză cu care criticul face
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
aici un concentrat al programului simbolist în artele plastice, iar termenii propuși de Hans H. Hofstätter, "atitudine mentală", Max Deri "permutare naturalistă" sau Moréas, "deformare subiectivă" se pot recupera din considerațiile lui Bachelin despre noua sensibilitate estetică. Bachelin se raportează critic și la această direcție, admițând ruptura cu codul realist, prin refuzul unei arte fotografice, amendând excesul, rațiunea unicei reprezentări a conceptelor transcendente și dorințelor metafizice. Opiniile 111 lui Bachelin despre arta decorativă și înnoirea pe care aceasta ar putea-o
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ci și prin elemente de orfevrerie în spațiul tabloului, dar și în spațiul extern al ramei, care devine parte esențială a tabloului și nu doar accesoriu. Această schimbare în modalitatea de a percepe arta întreține o contradicție fertilă în opinia criticului ridicând utilul la demnitatea unei estetici particulare, unde valoarea estetică transcende valoarea de întrebuințare, dizlocând obiectul din sfera utilului 112: "(...) arta este deopotrivă prea democratică și prea aristocratică, urmând să înfățișăm umilința artei cu privire la țeluri atât de mici sau rafinamentul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
două direcții, "caracteristici", una rustic- națională, alta religios-bizantină, una recuperabilă "prin cusăturile naționale, ouăle de Paști, crestăturile pe lemn din obiectele de industrie casnică", alta prin "decorațiunea monumentelor religioase: biserici, mânăstiri, pietre mormântale, troițe, scaune etc"152. Distincția operată de critic nu conduce obligatoriu la afirmarea a două stiluri diferite, pentru că aceste direcții coexistă și întrețin o relație simbiotică într-o cultură medievală nediferențiată între "popular" și "cult", deși este de presupus că diferitele școli ale meșterilor zugravi, cu propria lor
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
decorative. O scurtă incursiune în articolul lui Grasset decupează o foaie de observație cu privire la precaritatea artelor decorative în România începutului de secol XX. La rândul său, un artist plastic remarcabil 159, criticul Eugene Grasset, delimitează arta decorativă de artizanatul kitschizant, critică în general nivelul mediocru al școlilor de artă decorativă, pentru a trece la subiectul articolului, Școala Națională de Arte Decorative de la București, avându-l ca director pe G. Sterian și ca protectoare pe viitoarea regină Maria. Și pentru Grasset, soluția
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a reda o compoziție decorativă"166. Peste numai trei ani, proiectul s-a schimbat definitoriu precum și viziunea lui Baltazar despre arta decorativă. De data aceasta, criticul se împotrivește importului de artă decorativă străină, imitațiilor străine, invocând în sprijinul său un critic norvegian: "(...) dl Danilovitz reproșează decoratorilor norvegieni tocmai această rătăcire, afirmată prin înclinarea acestor decoratori către arta secesionistă nemțească"167. Întâmplător sau nu, decorarea cortinei teatrului Național din Praga de către Hynais, artist educat în Franța la Școala de Belle Arte din
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
scrise pe marginea lucrărilor "un program al întregului ciclu decorativ, în care apar noțiuni abstracte precum viață, vis, plăcere, poezie, glorie"177. Seria de teme de ecou hedonist-poetic evocă o perspectivă simbolistă asupra concepției panourilor decorative, pe care, în opinia criticului, pictorul a derealizat-o. Însă poezia și visarea nu sunt eliminate din aceste schițe care respiră o emoție decantabilă în culoare și mișcare și mai ales într-o încețoșare a imaginii. În cazul celor două schițe pentru Vara, fundalul acvatic, ambianța
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
care reprezintă realizarea cea mai inteligentă, cea mai mare, a unui adevărat talent nu pot cere geniu de la toată lumea -, opera care reprezintă acea sforțare ce unește laolaltă inteligența și știința, e desigur cavoul Stolojanilor de Clavel și Paciurea"202. Observațiile criticului le prelungesc pe cele ale lui Tzigara-Samurcaș privitoare la noutatea transpunerii din bidimensionalul iconografiei în tridimensionalul sculpturii, chiar dacă nu utilizează termenul de neo-bizantinism. "Și să observăm că aceasta nu e la drept vorbind nici sculptură, nici basorelief, ci numai o
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Din basmele române: Cele 12 fete de împărat. Tot la această expoziție se află expuse și tablourile Post mortem laureatus, A fost odată, un panou decorativ achiziționat de D. Burileanu, și de asemenea, Din lumea basmelor. Este clar că interesul criticului și a criticii în general se orientează către aceste panouri decorative de mari dimensiuni: "Panoul decorativ ocupă peretele din fund al "sălii de onoare", și are o neobicinuit de mare putere de evocare"214. Printre expozanți se mai află Dem
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de basm renumitele skatulka, casete pentru bijuterii, și recuzita legendelor nordice din care face parte și castelul. Prezent la expoziție, Tzigara-Samurcaș sublinia nu numai caracterul poetic al compoziției, ci și farmecul "prin haina strămoșească în care o îmbracă"222, obiectivul criticului fiind reglat de acreditarea acestor compoziții ca "artă națională". Sincretismul simbolist al lui Ștefan Popescu se acomodează cu universul basmului așa cum apare la Frații Grimm sau la Hans Christian Andersen; asemeni unui modern creator de modă, artistul își poate alege
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sentimentul clasicizant". Sub semnul romantismului este recuperat și înnobilat repertoriul folcloric în secolul XIX, iar un romantic tardiv precum Mihai Eminescu va da măsura acestei revalorizări în opere remarcabile precum Călin (file de poveste) sau Luceafărul. Romantismul contribuie, în accepția criticului, la întreținerea unei atmosfere de mister în compozițiile lui Ștefan Popescu, în cel de-al doilea caz, fiind vorba de presiunea unui context cultural pe care-l solicită temele mitologiei greco-latine abordate de pictorii simboliști germani aflați la confluența cu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
drept marginală. Dacă nu se poate decela o influență directă a celor doi artiști în arta pictorului român, în schimb, criticul pare să facă o concesie privitoare la sensibilitatea afină a lui Ștefan Popescu pentru mister, mit, simboluri, raportată de critic unui mai cuprinzător sentiment clasicizant. Se poate afirma pertinent însă că opera lui Ștefan Popescu are o factură simbolistă, că asemeni prerafaeliților, artistul privilegiază legenda și basmul, pe care le stilizează, că decorativismul său servește tocmai dimensiunea misterioasă a existenței
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
gradina de aur, modificând finalul. În povestea reginei, raportul seducător-sedusă este inversat, Zânele, Luna, ipostaze ale unei feminități supranaturale, încearcă să-l seducă pe tânărul păstor. Importanța acestei picturi se poate vedea și din ecourile sale în epocă. În 1909, criticul anonim îi dedică un articol consistent, "Pictorul G.D. Mirea", în Ilustrațiunea, unde avem la pagina 60 și o reproducere după Vârful cu dor. Criticii români sunt mult mai reținuți față de entuziasmul pe care tabloul îl suscita la un critic precum
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
1909, criticul anonim îi dedică un articol consistent, "Pictorul G.D. Mirea", în Ilustrațiunea, unde avem la pagina 60 și o reproducere după Vârful cu dor. Criticii români sunt mult mai reținuți față de entuziasmul pe care tabloul îl suscita la un critic precum Henry Houssaye. Mai mult, precizează criticii, desenul ar fi servit ilustrării unui volum de legende publicat în franceză cu titlul sugestiv, Le pic aux désirs, traducere adecvată a titlului tabloului. Confuzia, dacă despre confuzie este vorba, devine semnificativă, lectura
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
interioritate, recomandând discreția, misterul și o atitudine contemplativă. Toate aceste trei trăsături conferă caracterul simbolist acestei picturi. În unele interpretări, Samariteanca trece drept Magdalena, așa cum tabloul poartă uneori un titlu fără nicio specificație suplimentară: În codru. În Ilustrațiunea română, un critic care preferă anonimatul ne oferă o interpretare care prin forța sugestiei și accentele dramatice reflectă literar sensibilitatea simbolistă care animă tabloul: Scena se desfășoară într-o pădure bogată, în care frunzele tremură în lumina gălbue și mângâietoare a unui soare
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ale literaturii române, dar și ale spiritualității românești. Majoritatea reprezentărilor poetului vor intersecta acest poem. În august 1883, poemul este publicat și la Iași, iar în luna decembrie a aceluiași an, apare și prima ediție a poeziilor sale, sub îngrijirea criticului Titu Maiorescu. În iunie 1883, poetul suportă o criză din care nu-și va mai reveni decât pentru câteva intermezzouri de luciditate care-i punctează agonia, poetul încetând din viață în 1889. Din acest moment, confruntarea omului cu opera inițiază
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
chipul luciferic al personajelor sale, pentru a servi drept model geniului eminescian ca genius loci, instanță tutelară a neamului, cu valențe atât etice, patriotice, cât și estetice. În același timp, Eminescu joacă rolul tipic romantic al geniului incomprehensibil, poete maudit, critic impenitent al moravurilor unei societăți corupte și a politicianismului cosmopolit, din perspectiva reactivării unor solidarități ancestrale, tradiționale etc. Etapele spre universalizarea figurii eminescine au fost parcurse destul de repede, elocvent în acest sens fiind un desen al lui Marcel Olinescu, făcând
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
se deschide kitschului și întrebuințărilor lui ideologice, culminând cu eminescianizarea de un prost gust monumental a cuplului dictatorial, Nicolae și Elena Ceaușescu, de către Sabin Bălașa. De acest tip de idealizare cu o pronunțată notă de abstractizare uscată, convențională, se desolidarizează critic Petru Comarnescu. "Din nefericire, în bustul definitiv, Oscar Han și-a îngăduit o operație de stilizare care a generalizat excesiv trăsăturile, edulcorând efectul ansamblului și abstractizând până la inexpresivitate frumosul (prin particularizări realmente frumosul, nu prin tipic) cap al genialului poet
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
exprimă un fel de tristețe abstractă, privirea se fixează într-un punct ideal, în afara vizibilului. Ștefan Luchian face portretul prietenului său, Virgil Cioflec, Portretul lui Virgil Cioflec (ulei pe pânză, 0,495 x 0,435 cm, cod 8219/71969, 1901), critic de artă care-i și dedică prima monografie. Desigur, nu un portret al geniului realizează Luchian, ci al unui om dedicat artei, dedicație pusă sub semnul unei distincții idealizante. Portretul devine interesant prin relația pe care-o stabilește cu fundalul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
alta, acest portal constituie și rama tabloului, rama sa estetică, artificială, obținută prin estetizarea cadrului natural, efect de dublare a realității prin artificiu înscris prin stilizare în tablou. Acest fundal seamănă cu un panou decorativ, pe care este colat portretul criticului de artă. Este ca și cum Virgil Cioflec i-ar fi pozat pictorului pe fundalul unui alt tablou, un peisaj care la rândul său este artificial, iar acest peisaj este menit să transmită ca un spațiu de rezonanță ceva din sensibilitatea celui
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]