52,877 matches
-
În grădina orfelinatului a fost amenajată prima grădină botanică din oraș. În 1883, toate clădirile care aparțineau Orfelinatului au fost transmise Zemstvei guberniale, organul administrativ al Imperiului Rus. Într-o descriere scurtă a acestora din 1915, ele reprezentau „case din piatră, într-un parter, acoperit cu olane, tavanul și pereții tencuiți, podele din lemn, sobe de tip olandez, din cahle, în ea se află Secția de asigurare, în care sunt șapte odăi cu 11 ferestre”. Planul cartierului alcătuit în 1889 de către
Muzeul zemstvei () [Corola-website/Science/336797_a_338126]
-
material, utilizând tehnici ce variază de la modelarea manuală și sudura metalului până la gravură în metal. După cum însuși artistul ne spune "" Pentru mine metalul reprezintă libertatea de exprimare artistică. Poate părea mai tehnic și mai dificil de modelat decât lemnul sau piatra, dar în final acesta este esențialul - lupta dintre material și artist, descărcarea de energie necesară materializării unei forme, prin asta se manifestă pasiunea..."" Motivele predilecte ale artistului ce devin trăsături definitorii ale stilului său sunt figurine zoomorfice unice inspirate în
EugeneX () [Corola-website/Science/336826_a_338155]
-
fost una dintre primele mori cu abur ridicate în Chișinău. A fost construită în anii 1850-1860 din lemn și avea un singur etaj. Inițial, moara era construită din lemn și avea trei niveluri, iar în 1884 a fost reconstruită din piatră. După ce a fost vândută de mai multe ori, în 1889/1890 moara a trecut în proprietatea negustorului Abram Levenzon, care a instalat un ascensor și a construit un magazin alături. În 1901, al treilea nivel a fost distrus de un
Moara roșie () [Corola-website/Science/336868_a_338197]
-
trecut în proprietatea negustorului Abram Levenzon, care a instalat un ascensor și a construit un magazin alături. În 1901, al treilea nivel a fost distrus de un incendiu. Acesta a fost refăcut, împreună cu încă un etaj și o mansardă de piatră. Etajele adăugate au fost căptușite cu cărămidă roșie (rezistente la foc), de unde provine și denumirea „Moara Roșie”. Moara era dotată cu utilaj german performant, fapt ce i-a permis să funcționeze până în anii 1950. În epoca sovietică, clădirea morii a
Moara roșie () [Corola-website/Science/336868_a_338197]
-
laterală aliniată cu latura alungită străzii este mai joasă. Fațada principală a clădirii conține un rezalit central, prin care are loc intrarea, evidențiată în partea superioară a edificiului printr-un etaj de mansardă, acoperit în două pante. Parterul, construit în piatră de carieră, nu conține detalii decorative, paramentul având goluri rectangulare de ferestre și uși, buiandrugii cărora sunt alcătuiți din bolțari cu alternarea cărămizilor și pietrelor albe de carieră. Fațadele părții superioare a clădirii au un aspect pitoresc grație combinației contrastante
Moara roșie () [Corola-website/Science/336868_a_338197]
-
superioară a edificiului printr-un etaj de mansardă, acoperit în două pante. Parterul, construit în piatră de carieră, nu conține detalii decorative, paramentul având goluri rectangulare de ferestre și uși, buiandrugii cărora sunt alcătuiți din bolțari cu alternarea cărămizilor și pietrelor albe de carieră. Fațadele părții superioare a clădirii au un aspect pitoresc grație combinației contrastante dintre cărămida roșie și piatra albă de carieră, utilizată pentru a evidenția structura și detaliile arhitectonice. Cu piatră albă sunt marcată colțurile clădirii, ancadramentele și
Moara roșie () [Corola-website/Science/336868_a_338197]
-
detalii decorative, paramentul având goluri rectangulare de ferestre și uși, buiandrugii cărora sunt alcătuiți din bolțari cu alternarea cărămizilor și pietrelor albe de carieră. Fațadele părții superioare a clădirii au un aspect pitoresc grație combinației contrastante dintre cărămida roșie și piatra albă de carieră, utilizată pentru a evidenția structura și detaliile arhitectonice. Cu piatră albă sunt marcată colțurile clădirii, ancadramentele și bolțarii ferestrelor circulare, în segment de arc și în arc în plin cintru. Clădirea se află într-o stare avariată
Moara roșie () [Corola-website/Science/336868_a_338197]
-
alcătuiți din bolțari cu alternarea cărămizilor și pietrelor albe de carieră. Fațadele părții superioare a clădirii au un aspect pitoresc grație combinației contrastante dintre cărămida roșie și piatra albă de carieră, utilizată pentru a evidenția structura și detaliile arhitectonice. Cu piatră albă sunt marcată colțurile clădirii, ancadramentele și bolțarii ferestrelor circulare, în segment de arc și în arc în plin cintru. Clădirea se află într-o stare avariată: pereții sunt jerpeliți, geamurile vechi, acoperișul accidentat, ușile legate cu lanțuri și prinse
Moara roșie () [Corola-website/Science/336868_a_338197]
-
Alexandru de Hierapolis. "Pasiunea" a fost datat de la mijlocul secolului al V-lea, pe motiv că acesta descrie construirea unui astfel de altar ca și cum ar fi un eveniment petrecut relativ recent. Altarul original a fost înlocuit cu o structură de piatră, mai rezistentă, în anul 518; acest nou altar a fost patronat de către importante personalități politice, inclusiv împăratul roman Iustinian I, regele Khosrau al II-lea al Persiei Sasanide și Al-Mundhir, conducător al gassanizilor. În mod tradițional, sărbătoarea sfinților Serghie și
Serghie și Vah () [Corola-website/Science/336877_a_338206]
-
Vitruviu și se crede că invenția poate fi atribuită lui Arhimede care l-a conceput în timpul Primului Război Punic. Alte descrieri pot fi găsite în scrierile lui Heron din Alexandria. Civilizația romană a utilizat contorul de parcurs pentru a plasa pietre de hotar, ceea ce ar fi permis planificarea operațiunilor, precum și calcularea costurilor de război. Pe Via Appia se pot găsi încă multe dintre aceste puncte de reper. Complexitatea mecanismului inițial nu pare să fie compatibil cu epoca tehnică respectivă, dar după
Roată topografică () [Corola-website/Science/336898_a_338227]
-
cu palete dispuse pe o parte a acestora, care, în contact cu apa, erau puse în mișcare de rotație prin înaintarea navei. O serie de roți dințate, care transmiteau mișcarea la un mecanism, lăsa să cadă într-un container o piatră mică sau o bilă de metal la fiecare rotație a roții, proporțional cu mărimea acesteia, și care corespundea unei mile romane (sau Milium Miliarum). La sfârșitul călătoriei, numărând pietricelele, se putea afla cât de multe mile de drum au fost
Roată topografică () [Corola-website/Science/336898_a_338227]
-
Sumatra, a erupt cu o forță de 13.000 de ori mai mare decât cea a bombei atomice de la Hiroshima. Muntele situat pe un arc insular în zona de subducție a plăcii indo-australiene a ejectat cantități uriașe de cenușă și pietre, iar explozia s-a auzit de la sute de kilometri depărtare. Erupția a zguduit întreg Pacificul provocând scufundarea insulei pe care se află. Craterul vulcanului a ajuns astfel pe fundul oceanului provocând un tsunami care a acoperit cu apă 100 de
Erupția vulcanului Krakatau din 1883 () [Corola-website/Science/336901_a_338230]
-
de 650 m/s, micșorându-se odată cu sporul altitudini. 75 km³ de magmă au interacționat cu apa, vaporizând 75 km³ de apă. Gazul emanat a fost în mare parte dioxid de carbon și vapori de apă. Resturile exploziei (material vulcanic, pietre ponce etc.) au creat mari probleme navigatorilor. Vasele care navigau de obicei prin Strâmtoarea Sondelor nu s-au mai putut apropia de această zonă timp de câteva luni. Resturile plutitoare au ajuns în Oceanul Indian în luna septembrie. Un fragment uriaș
Erupția vulcanului Krakatau din 1883 () [Corola-website/Science/336901_a_338230]
-
Hidroclorotiazida (abreviata HCTZ, HCT, sau HZT), este un medicament diuretic utilizat frecvent în tratarea tensiune arterială crescută și umflarea din cauza acumulării de lichid. Mai este utilizată și pentru diabetul insipid, acidoza tubulara renală, și să reducă riscul de pietre la rinichi în those with nivel ridicat de calciu în urină. Se recomandă deseori că tratament de prima linie pentru tensiune arterială crescută. HCTZ se ia pe cale orală și poate fi combinat cu alte medicamente antihipertensive într-un comprimat unic
Hidroclorotiazidă () [Corola-website/Science/336917_a_338246]
-
este alungat de pe scaunul Țării Românești de către turci, în urma unui complot al boierilor. Se refugiază în Ardeal, la bunul său prieten, principele transilvănean Gheorghe Rákóczi al II-lea, care îi vinde domenii în zona Aleșdului. A locuit în Castelul de la Piatra Șoimului, din apropiere de Peștiș, împreună cu soția lui, domnița Bălașa și cu o parte din sfetnicii lui credincioși. Așa a găsit domnitorul pribeag pe aceste meleaguri ruinele fostei mănăstiri de la Tinăud. A început rectitorirea ei, zidind-o de data aceasta
Biserica Sfântul Dumitru din Tinăud () [Corola-website/Science/336910_a_338239]
-
din apropiere de Peștiș, împreună cu soția lui, domnița Bălașa și cu o parte din sfetnicii lui credincioși. Așa a găsit domnitorul pribeag pe aceste meleaguri ruinele fostei mănăstiri de la Tinăud. A început rectitorirea ei, zidind-o de data aceasta din piatră, finalizând lucrările în anul 1659 și punând-o sub ocrotirea unui sfânt militar, Sfântul Dimitrie, nădăjduind într-un ajutor al sfântului, pentru a-și putea recupera tronul domnesc. Biserica este o constructie ce îmbină stilul muntenesc și cel transilvănean, dar
Biserica Sfântul Dumitru din Tinăud () [Corola-website/Science/336910_a_338239]
-
agriculturii în economia ei. Unii identifică locul cu satul ta (תמרתה sau תמרא) din vremea celui de-al Doilea Templu și din epoca romano-bizantină Tamra a fost în trecut un mic sat cățărat pe un deal.Blocuri vechi pătrate de piatră au fost refolosite la construcția caselor. În localitate au mai fost găsite vechi rezervoare de apă și morminte săpate în stâncă. Există dovezi despre existența unei asezari la Tamra și în perioada cruciată și mamelucă. În anul 1253 în timpul epocii
Tamra () [Corola-website/Science/337042_a_338371]
-
focul direct al artileriei s-au adăugat structuri înaintate: raveline, tenaille, fortificații cu coarne sau în formă de coroană, sau chiar forturi separate. Toate acestea erau din pământ, placat cu palisade sau zidărie din cărămizi pentru stabilizare, dar nu cu piatră, care se spărgea la impactul ghiulelelor, sfărâmăturile putând răni apărătorii. Fortificațiile bastionare au fost dezvoltate în Italia spre sfârșitul secolului al XV-lea și începutul celui de al XVI-lea, în timpul Războaielor Italiene, deoarece armata franceză era echipată cu tunuri
Fortificație bastionară () [Corola-website/Science/337078_a_338407]
-
Mackenzie în decembrie 1822. Muzeul societății a fost fondat în 1814, sub conducerea lui Nathaniel Wallich. Creșterea rapidă a colecțiilor este evidențiată de primul său catalog, publicat în 1849. Prin 1849 Societatea avea propriul său muzeu alcătuit din inscripții în piatră și metal, icoane, monede vechi, manuscrise sanscrite etc. Odată cu înființarea Muzeului Indian din Calcutta în 1814, Societatea Asiatică i-a predat colecțiile sale cele mai valoroase. Societatea are totuși un muzeu propriu unde se află edictul scris pe stâncă al
Societatea Asiatică din Bengal () [Corola-website/Science/337080_a_338409]
-
perioada domniei regelui Hizkiyahu. În afara studiilor sale asupra băilor rituale iudaice și asupra Ierusalimului antic, Reich a cercetat diverse aspecte ale vieții cotidiene în timpul celui de-al Doilea Templu în Iudeea antică, efectuând între altele un studiu asupra greutăților de piatră folosite ca măsurători mai ales la Ierusalimul antic. În anul 1995 Reich a devenit membru al corpului didactic al Universității din Haifa, mai întâi în calitate de conferențiar de arheologie clasică, din 2002 ca profesor extraordinar și din 2006 ca profesor titular
Ronny Reich () [Corola-website/Science/337072_a_338401]
-
dramatică a vremii, dureroasa lecție a renunțării, ce-l are ca întâi exeget pe Eclesiast, prilejuiește poetei scrierea unuia dintre cele mai tulburătoare poeme: vine o vreme când câmpia/ nu te mai ia în brațele ei/ șerpi otrăvitori pletele tale/ pietre de mare sângerându-ți călcâiele/ nu mai ai pat/ nu mai ai leagăn/ nu mai ai hamac/ nu mai ai umbra răcoroasă (zbucium). Un erotism discret animă peisajele sufletului prin care poeta proiectează călătorii imaginare. Din cetăți dispărute, doar nisipul
Veronica Știr () [Corola-website/Science/337085_a_338414]
-
Landvættir) stând în picioare pe un bloc de lavă bazaltică. Taurul (Griðungur) este protectorul părții de sud-vest al Islandei, acvila (sau grifonul) (Gammur) protejează partea cea de nord-vest al țării, dragonul (Dreki) protejează partea cea de nord-est iar gigantul de piatră (Bergrisi) cea de Sud-Est. Mare respect a fost acordat acestor protectori în întreaga istorie, atât de mult încât în epoca vikingilor prin lege nici o navă nu putea expune simboluri de caricatură (de multe ori capete de dragon) în apropierea coastelor
Stema Islandei () [Corola-website/Science/337118_a_338447]
-
Ansamblului monumental din Târgu-Jiu, este un exemplu timpuriu al stilului proto-cubist de non-reprezentare literală. Sculptura a fost expusă în 1913 la Expoziția internațională de Artă Modernă „Armory Show” și publicată în „Chicago Tribune” din 25 martie 1913. Sculptura originală în piatră de Marna se află în Muzeul de Artă din Craiova, România și este clasată în categoria „Tezaur” a Patrimoniului cultural național. Tema operei este una simbolistică, cu cei doi îndrăgosiți îmbrațișați, reprezentați în numroase opere încărcate de erotism, de la Auguste
Sărutul (Brâncuși) () [Corola-website/Science/337136_a_338465]
-
cunoscute lucrări ale lui Brâncuși, alături de "Muza adormită" (1908), "Prometeu" (1911), "Domnișoara Pogany" (1913), "Nou-născut" (1915), "Pasărea în spațiu" (1919) și "Coloana Infinitului", cunoscută și sub numele de "Coloana fără sfârșit" (1938). O versiune a "Sărutului" (din 1910) servește ca piatră funerară în cimitirul Montparnasse din Paris, Franța. Altă versiune poate fi văzută la Muzeul de Artă din Philadelphia.
Sărutul (Brâncuși) () [Corola-website/Science/337136_a_338465]
-
în întreaga lume islamică, și magnificele bolți cu muqarnas ale Alhambrei din Granada nu au nimic de invidiat la cele ale Timurizilor. Mai multe materiale sunt utilizate pentru a le crea, în funcție de regiuni și perioade : stuc și faianță în Iran, piatră în Egipt și Siria. "A""blaq" este, de asemenea, o tehnică islamică, răspândită în principal în Siria și Egipt, dar care poate fi, de asemenea, găsită uneori în Anatolia. Ea constă în încorporarea de pietre de diferite culori (marmură în
Arhitectura islamică () [Corola-website/Science/337179_a_338508]