KorAP: Find »[drukola/base=acasă & drukola/pos=adverb]« with Poliqarp

<1 ...2105 2106 2107 ...2620 >

65,481 matches

Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655

A vrut s-o ia de nevastă. Era un ofițer italian din Genoa și a zis: „Cine știe ce vă așteaptă acasă - veniți cu mine În Italia, eu mă Însor cu Judith și tu poți să mergi la universitate”. Nu, noi mergem acasă, acasă vrem, i-am spus - și poate vine familia și ne Întâlnim cu toată lumea. Cu ăsta s-a Întâlnit la mult timp după război - și acum mai dă din când În când telefon, pe la Crăciun... Are familie, iar Judith a

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
vrut s-o ia de nevastă. Era un ofițer italian din Genoa și a zis: „Cine știe ce vă așteaptă acasă - veniți cu mine În Italia, eu mă Însor cu Judith și tu poți să mergi la universitate”. Nu, noi mergem acasă, acasă vrem, i-am spus - și poate vine familia și ne Întâlnim cu toată lumea. Cu ăsta s-a Întâlnit la mult timp după război - și acum mai dă din când În când telefon, pe la Crăciun... Are familie, iar Judith a fost

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
a dus mai departe cu prizonierii germani În Rusia. Am ajuns la Începutul lui noiembrie. Și acolo comunitatea evreiască ne-a repartizat la familii evreiești, iar după câteva zile ne-au dat bilete de tren, pentru ca fiecare să se ducă acasă. Și așa am ajuns noi, pe 12 noiembrie, acasă, la Dej. Și am poposit la prima casă, a surorii mele: era luminița cea mai aproape de gară - am venit cu o căruță. Acolo am mai găsit tot ce mai era din

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
Am ajuns la Începutul lui noiembrie. Și acolo comunitatea evreiască ne-a repartizat la familii evreiești, iar după câteva zile ne-au dat bilete de tren, pentru ca fiecare să se ducă acasă. Și așa am ajuns noi, pe 12 noiembrie, acasă, la Dej. Și am poposit la prima casă, a surorii mele: era luminița cea mai aproape de gară - am venit cu o căruță. Acolo am mai găsit tot ce mai era din familie. Toți erau acolo - bărbați care n-au fost

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
În Cluj, fiindcă toate astea se Întâmplau acolo. Aveam o rudă la care am stat atunci. M-am dus la rector și i-am spus: „Domnule rector, iată care e problema mea. Am sosit acum din lagăr, n-am fost acasă nu din vina mea și n-am avut cum să dau examenele de admitere. Vedeți certificatul meu de bacalaureat numai cu «foarte bine», așa că poate mă admiteți”.- „Sigur că da, a zis el, dacă nu ești de vină, sigur”. Și

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
În condiții bune: dacă era albă la păr „era bătrână”. De unde știați că oamenii „din dreapta” vor fi arși? Deportații care au fost la Auschwitz de la bun Început... Auschwitzul era construit din ’43 parcă - evreii polonezi care au fost duși de acasă au construit de fapt acest lagăr. Eu vă recomand cartea lui Robert Merle, Moartea este meseria mea, și acolo este prezentată viața șefului de la Auschwitz. Bine, puțin romanțat, dar descrie foarte bine istoria lagărului. Deci erau acolo deținuți vechi care

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
Început nu știam ce e, iar din camerele de gazare ieșea fum și simțeam un miros groaznic de carne arsă. Eu am sperat că mama mea, fiind tânără... mi-au spus că merge la muncă ușoară. Eu până am ajuns acasă am sperat că am s-o Întâlnesc. Dar nu era așa. Că mătușa-mea, care avea 36 de ani și i s-a umflat piciorul din cauza avitaminozei și malnutriției, a fost și ea arsă - la 36 de ani. Când ne-

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
tinere... De exemplu, erau fete care fuseseră aduse În lagăr la vârsta de 13 ani și lucrau acolo. Erau vreo 3 fabrici În localitatea asta și ele lucrau acolo ca muncitoare. Nu erau tunse și purtau Încă straiele lor de acasă. Așa că atunci când a venit Mengele În lagărul aceasta eram numai 10 fete care am fost și la Auschwitz și am fost tunse. Când a văzut că noi nu suntem de acolo, s-a uitat așa, În ochii mei, și m-

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
de ruși. Dimineață nu mai era nimeni la porți, iar porțile erau deschise. Atunci am Început să plângem, că ce se va Întâmpla cu noi, unde să mergem, pe cine găsim...? Cele 10 persoane am pornit la drum, să venim acasă. Am mers vreo două săptămâni, neorganizate, pe cont propriu. Eu m-am dus la Arad, că știam că am o mătușă la Arad. Cu ce ați ajuns, cu trenul? Cum am putut, cu trenul, În vagoane deschise, Închise... Cum am

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
am o mătușă la Arad. Cu ce ați ajuns, cu trenul? Cum am putut, cu trenul, În vagoane deschise, Închise... Cum am putut, cum era pe atunci, că nu era organizat CFR-ul... Am venit și pe jos. Ne grăbeam acasă. Toată lumea voia să ajungă acasă. Nu mă aștepta nimeni. Nimeni n-a venit acasă din familia mea. Când ați ajuns cum v-a primit cealaltă parte a populației? Care a fost reacția lor? Cum să vă spun, erau și ei

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
Cu ce ați ajuns, cu trenul? Cum am putut, cu trenul, În vagoane deschise, Închise... Cum am putut, cum era pe atunci, că nu era organizat CFR-ul... Am venit și pe jos. Ne grăbeam acasă. Toată lumea voia să ajungă acasă. Nu mă aștepta nimeni. Nimeni n-a venit acasă din familia mea. Când ați ajuns cum v-a primit cealaltă parte a populației? Care a fost reacția lor? Cum să vă spun, erau și ei intimidați, foarte puțini au consimțit

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
cu trenul, În vagoane deschise, Închise... Cum am putut, cum era pe atunci, că nu era organizat CFR-ul... Am venit și pe jos. Ne grăbeam acasă. Toată lumea voia să ajungă acasă. Nu mă aștepta nimeni. Nimeni n-a venit acasă din familia mea. Când ați ajuns cum v-a primit cealaltă parte a populației? Care a fost reacția lor? Cum să vă spun, erau și ei intimidați, foarte puțini au consimțit această tragedie a noastră. Erau Înspăimântați, că și ei

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
servitoare foarte cumsecade, și mama i-a dat pentru păstrare niște lenjerie de pat. Noi am fost În relații bune cu fata aia, logodnicul ei putea să vină la noi, era tratată ca un membru de familie. Când am venit acasă m-am dus la ea să-i cer Înapoi ce i-am dat. Nu m-am dus singură, ci cu un cunoscut - a zis: „N-am nimic, totul a fost luat de ruși”. Pe mine m-a enervat toată chestia

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
recunoscut lucrurile noastre, că erau de altă calitate și era altă lucrătură de mână. Și atunci Însoțitorul meu a Întrebat-o: „Da’ dumneata n-ai auzit că trebuie să predați toate lucrurile?” - „Da, dar noi am crezut că nu veniți acasă”. Deci spera să nu venim acasă. Asta era În general - nu zic, că erau și alții, care Într-adevăr s-au purtat omenește. Când erați În lagăr ajungeau vești despre cursul războiului? Da, se mai auzea. Pe ce cale? De

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
altă calitate și era altă lucrătură de mână. Și atunci Însoțitorul meu a Întrebat-o: „Da’ dumneata n-ai auzit că trebuie să predați toate lucrurile?” - „Da, dar noi am crezut că nu veniți acasă”. Deci spera să nu venim acasă. Asta era În general - nu zic, că erau și alții, care Într-adevăr s-au purtat omenește. Când erați În lagăr ajungeau vești despre cursul războiului? Da, se mai auzea. Pe ce cale? De exemplu, În ultimul lagăr erau muncitoare

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
Erau unii plini de amărăciune și se tot gândeau. Noi, câteva, nu ne-am lăsat purtate de tragedia noastră. Am discutat cum o să fie locuința noastră, cum o s-o aranjez, ce lucru o să fac... Era o lume pestriță - și chiar dacă acasă erau bogați sau săraci, acolo cu toții erau bogați. Fiecare povestea visul ei, povestea ce nu era adevărat, că „acasă la mine erau covoare persane”... Deci visurile lor, lucruri pe care nu le-au avut În realitate. Alții s-au distrus

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
Am discutat cum o să fie locuința noastră, cum o s-o aranjez, ce lucru o să fac... Era o lume pestriță - și chiar dacă acasă erau bogați sau săraci, acolo cu toții erau bogați. Fiecare povestea visul ei, povestea ce nu era adevărat, că „acasă la mine erau covoare persane”... Deci visurile lor, lucruri pe care nu le-au avut În realitate. Alții s-au distrus din punct de vedere psihic. Au fost care au Înnebunit ori s-au sinucis. Lagărele erau Înconjurate cu sârmă

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
fost cel mai greu? Vă puteți Închipui ce groaznic era când m-am despărțit de mama. Mama, o femeie În toată firea, că ea ne ținea moralul - tata era un om mai pesimist: simțea că nu e bine; Încă eram acasă și el asculta la radio, și deși la radio se spunea că sunt vagoane, evrei masacrați, noi n-am crezut - ziceam că este o propagandă din partea Vestului. Tatăl meu era un om pesimist - deja Hitler era În Germania, știam ce

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
era un om pesimist - deja Hitler era În Germania, știam ce se Întâmplă... Mama era mai puternică - zicea să nu ne lăsăm, era energică... Deci ea era, să zicem așa, capul familiei din acest punct de vedere. Când am venit acasă și n-am găsit-o... Și n-am găsit pe nimeni... Un unchi de-al meu, un om de 30 de ani, mai Înalt decât dumneavoastră, un om sportiv, drăguț, simpatic, a fost Într-un lagăr de muncă În Iugoslavia

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
nouă nu putem să ieșim În stradă. Atunci am lăsat tot, toate pacientele (totdeauna am avut o calfă și o ucenică), am lăsat cum era și m-am dus la sanatoriu, să vorbesc cu fratele meu. Apoi m-am dus acasă, că nu era nici o bucurie, puteți să vă Închipuiți. După aceea a venit ziua de 3 mai, când ne-au adus aici afară, la fabrica de țiglă, unde s-a făcut ghetoul. Cum v-au dus la ghetou? De acasă

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
acasă, că nu era nici o bucurie, puteți să vă Închipuiți. După aceea a venit ziua de 3 mai, când ne-au adus aici afară, la fabrica de țiglă, unde s-a făcut ghetoul. Cum v-au dus la ghetou? De acasă? De fapt, fiecare a avut o căruță, ca să pună măcar pachetele. Dar la noi au venit mai repede. Locuiam vizavi de școala „Bolyai”... Este un colț cu etaj și cu turn -acolo am locuit, la etaj. Au venit cu noutățile

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
un templu - eu n-am fost niciodată acolo. Și atunci au venit să dea fiecare ce are, pentru că acolo trebuia să pună bolnavii evrei care fuseseră dați afară din spital. Și fratele meu a preparat tot ce a avut, medicamente, acasă, două cutii mari pentru păpuși, și eu m-am uitat cu ce s-ar putea omorî. Eu am zis că mai bine mă omor. Nu, nu m-am gândit ce poate să urmeze - nimeni nu s-a gândit la așa ceva

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
pentru păpuși, și eu m-am uitat cu ce s-ar putea omorî. Eu am zis că mai bine mă omor. Nu, nu m-am gândit ce poate să urmeze - nimeni nu s-a gândit la așa ceva. Am fost singură acasă, dar nu am cunoscut medicamentele care și pentru ce-s bune; când a venit mama acasă și i-am spus ce am plănuit, a spus că „Nu” - nu mă lasă și nici ea nu face nimic, pentru că vrea să-l

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
că mai bine mă omor. Nu, nu m-am gândit ce poate să urmeze - nimeni nu s-a gândit la așa ceva. Am fost singură acasă, dar nu am cunoscut medicamentele care și pentru ce-s bune; când a venit mama acasă și i-am spus ce am plănuit, a spus că „Nu” - nu mă lasă și nici ea nu face nimic, pentru că vrea să-l mai vadă pe fratele meu cel mic. În fine, am făcut bagajul, firește, am pus multe

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
ploaie. Indiferent de vreme. nu ne lăsau niciodată Înăuntru. Toată ziua trebuia să stăm afară, ceasuri Întregi, de fiecare dată. Foarte rar se Întâmpla să nu fim sub ochii cuiva. S-a Întâmplat să ne Întrebe: „Tu ce ai fost acasă?” sau „Tatăl tău ce a fost?” - dar știam că au fost acolo fete despre care se știa că au avut crâșme sau așa ceva. Nu prea ne cunoșteam Între noi, dar am auzit de una sau alta că au așa și

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]