53,335 matches
-
preformat este generată de contopirea trupurilor celor doi îndrăgostiți lipsiți de chip în blocul de marmură, astfel încât tensiunea se transmite torsiunii corpurilor, torsiune care exprimă profunzimea afectului. Însă poate cel mai bine surprinde dimensiunea particulară a simbolismului lui Boambă un critic de artă care nu-i este favorabil, precum Francisc Șirato, în articolul "Expoziția sculptorului Boambă". Concluziile lui configurează estetica simbolistă în sculptură ca sinteză între afect și idee, ca rafinată dialectică între lumini și umbre, convexități și concavități, creionând și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
asemenea unui zgârci, are ceva din tensiunea unei noi forme de viață, himeră asemănătoare sculpturilor filiforme ale lui Giacometti, spre exemplu, Câine (1951, Bronz, 18 x 39 x 6 cm). Și această himeră pare să-și extragă energia din masa critică a soclului pe care stă. Legătura cu materia este foarte importantă, iar desprinderea nu este niciodată deplină în stadiul în care Paciurea surprinde emergența himerelor. Himera pământului (1927-1928) are chipul cu trăsături abia conturate și aproape că este lipsită de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
În opinia Ioanei Vlasiu, Paciurea iese din convenția decadentă, acordând preeminență masculinului, ca o categorie ontologică, expresie a unei dominante spirituale. "Pentru Paciurea, fermitatea forței fizice dominată de spirit este apanajul omului în timp ce feminitatea este cântărită cu un ochi foarte critic. [...] Opoziția masculin-feminin, tranșantă și ireductibilă la Paciurea, trebuie văzută în corelație cu simbolismul sexelor care a preocupat secolul al XIX-lea"349. Femininul apare ca nevertebrat, ne-format, cu ductilități ofidiene, fără a moșteni însă capitalul malefic ale femeii fatale
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
studiind sub îndrumarea profesorilor Raub și Gysis, lucrând și în atelierul pictorului Haschbé, ca apoi să se deplaseze la Paris și ulterior în Italia. Anton Coman (Petru Comarnescu) încearcă să-l desolidarizeze pe Octav Băncilă de influența secesionistă, prilej pentru critic de a face o succintă prezentare a curentului, opunându-l realismului sănătos. Ne aflăm în 1954, la un an de la moartea lui Stalin, iar o reconsiderare a curentelor idealist-estetizante în artă era practic imposibilă. Influența secesionistă, decadentă, ultimul termen întrebuințat
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
prezentare a curentului, opunându-l realismului sănătos. Ne aflăm în 1954, la un an de la moartea lui Stalin, iar o reconsiderare a curentelor idealist-estetizante în artă era practic imposibilă. Influența secesionistă, decadentă, ultimul termen întrebuințat cu sensul său peiorativ de critic și nu în sens exclusiv estetic, se manifestă la început în pictura lui Băncilă și doar cadrul cvasigeneralizat de gust deschis de acest curent la sfârșitul secolului XIX îi conferă o scuză "rătăcirilor" tânărului pictor român. "Pictorii münchenezi treceau printr-
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
tema originalității picturii lui Loghi au jalonat întreg parcursul său artistic. Inițial, raportarea la un model prestigios, Stück, Böcklin, a fost speculată în avantajul pictorului, pentru ca, ulterior, tocmai similitudinile transparente să-i creeze o imagine proastă în fața unui nou val critic, care-i include pe tinerii Tudor Arghezi, Adrian Maniu, care depășesc faza simbolistă către modernism și avangardă. Pentru Șirato, nu are importanță dacă pictorul face uz de bagajul mitologic occidental sau de cel autohton, recuzita simbolistă se află la dispoziția
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ai "Tinerimii artistice", fusese, la München, elevul lui Franz von Stück, pictor apreciat de Arghezi, fără exagerare însă. Ceea ce devenea principalul atu al artistului, și acesta nu ezita să-l folosească -, era calitatea sa de "colorist", foarte multe dintre reflecțiile critice anterioare oprindu-se la această evidență. Arghezi insistă însă asupra incapacității pictorului de a transmite o emoție sau o reflecție, unde și relevarea unui repetitiv obsedant, a unei circularități mecanice a temelor și motivelor. Ceea ce Arghezi remarcă numaidecât este artificialitatea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în latinește sau în elinește, cu pirogravură. La confecționarea cadrului, domnul Kimon Loghi epuizează toate mijloacele de vitrină ale magazinelor de ghete și pălării, se cheltuiește în luxul inutil și prostesc al ambalajului, care constituie personalitatea lui"413. Plasticitatea idiomului critic la Arghezi, care lasă să se vadă stilistul atent la nuanțe, relevă prin reluarea "cuvântului potrivit", ca fixare a imprecației, relația pe care criticul o trasează între decadentism/decadență, în accepția sa strict peiorativă de imitație, epigonism, epuizare a unei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
facă "școală", proporțiile unei vaste concepții, bazată pe număr și izmenitură"415. "Fantaziile" lui Loghi îl lasă rece pe Arghezi, ca de altfel și decorativismul pânzelor sale de mari dimensiuni. Interviul pe care Loghi îl dăduse recent este speculat de critic pentru a demonta filiația invocată de pictor pentru a servi cu o remarcă a lui Stück încadrarea sa pe o anumită direcție în pictură, direcție pentru care "fantazia" devenea o caracteristică simbolistă precum la Mihail Vrubel sau Boris Musatov, din cadrul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
un pictor. Găsesc la domnul Kimon Loghi o hotărâre, un gen de hotărâre specială tuturor celor nechemați. Găsesc încăpățânarea de a transpune culorile, de-a le degrada și întoarce, roșu pentru verde, galben pentru albastru"416. Cât despre "colorism", replica criticului subliniază cu un sarcasm dizolvant kitschul policromiilor loghiene. "Domnului Kimon Loghi, deși tânăr, îi place să fie retrospectiv ca un maestru mort acum o jumătate de veac: sunt printre omletele sale în ulei, unele pe care le cunoașteam și cu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
din pictura sa de facilitate și superficialitate, de lipsă de sinceritate și de emoție, adică de artificialitate. Kimon Loghi transformă natura, fie prin stilizare, fie printr-un efect de culoare, în element decorativ, și din acest punct de vedere, observația criticului este justă. De asemenea, caracterul de pastișă al unora dintre picturile lui Loghi este evident, pictorul împrumută, e drept, de o manieră personală, recuzita picturii simboliste germane, din care cea a lui Böcklin sare în ochi. Această pictură sumbră pentru
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
literară și dragă Germaniei a peisajului evocator care-l satisface pe Bœklin"419. În același timp, pictura lui Loghi pierde din metafizicul picturilor lui Böcklin, din misterul și teatralizarea lor sumbră, pe măsură ce miza decorativă crește. Efectul acestui procedeu, în opinia criticului, este unul foarte interesat și neașteptat, consecința unei maniere "interpretative" de a vedea peisajul. "Aceea de a face apel înainte de toate la facultatea de judecată a celui care privește, în loc de a trezi în el emoția vagă și profundă care trebuia
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
costum antic sprijinită de un perete, este o figură expresivă. În ce privește compoziția à la Böcklin pe care domnul Loghi a intitulat-o Amor, ea trebuia tratată de o manieră mai puțin vagă și mai naturalistă în anumite părți 421. Și criticul remarcă "colorismul" asociat decorativismului și ceea ce-l apropie semnificativ de kitsch, "sentimentalismul". Loghi este perceput ca aparținând secesionismului münchenez în nota unui manierism care accesibilizează temele böckliniene. Bachelin sesizează cadrul peisagist clasic și dezvoltarea sentimental-senzuală a temei, pe linia unui
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cărbune. Succesul lui Loghi, nu numai pentru un public mediocru, ține de atmosfera romantic-simbolistă din la belle époque, până la izbucnirea Primului Război Mondial. În 1898, când pictorul se situa în avangarda simbolistă, pictura sa era elogiată pentru elementele sale novatoare de către un critic precum Leon Bachelin, în articolul său despre expoziția societății artistice Ileana, unde pictorul remarca și capacitatea acestei picturi de a exprima o état d'âme simbolistă. "Domnul Kimon Loghi este în mod egal un novator. Prin remarcabilului său "cap" intitulat
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de furtună, sau balade trăite în aceiași atmosferă, în acelaș decor ca și la Böecklin (sic), nu se poate trage concluzia că Loghi calcă pe urmele maestrului neamț"429. Un alt reper pentru pictura lui Loghi ar fi, în accepția criticului, și Lucien Simon, pictor afiliat mișcării naturaliste și intimiste de la sfârșitul secolului, apropiere care nu-și găsește justificarea, cu atât mai mult cu cât pictorul francez folosește culorile sumbre, întunecate, pentru a picta tablouri realiste. Spiridon Antonescu încearcă să acrediteze
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Theodor Enescu demonstrează că o parte dintre aceste tablouri se află sub influența unui simbolism difuz care, le disociază de scenele de pitoresc urban sau de intențiile evident polemice, specifice, mai degrabă, picturilor unui Octav Băncilă. Pictorul nu face propriu-zis critică socială, iar periplul său prin mahalalele Bucureștiului găsește în el sensibilitatea observației, fără ictusul vaticinar al militantului socialist. Într-un tablou precum Popas în pădure, figurile personajelor, un bătrân însoțit de un copil, probabil fiica sa, se detașează de contextul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
artistului la tinerețe prezentându-l ca funciar antiteoretic, urmându-și propriile instincte: "eu fac ce simt și mă căznesc să înțeleg", "pictura nu se face cu idei, se face cu emoție". Estetica și practica picturală la Luchian întrețin, în opinia criticului, o relație aproape simbiotică, de unde și riscul ca opera sa să fie supusă "unui empirism primejdios". Theodor Enescu îl plasează în contextul internațional al Simbolismului, iar criticul asimilează Decadentismul noului termen care se impune odată cu manifestul lui Moréas aplicat ulterior
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
personalitatea din haosul tinereții, Luchian trebuia să-și piardă întâi toată averea, trebuia să ajungă ca un pachet de tutun să i se pară scump"448. Luchian ia parte la mișcarea secesionistă încurajată și întrucâtva stipendiată de controversatul Al. Bogdan-Pitești, critic amator, extrem de speculativ și bine informat, jucând rolul de Mecena pentru generația de artiști ai sfârșitului de secol. Cercul acestuia cuprinde nu doar boema colorată a epocii, dar aproape tot ceea ce avea epoca mai strălucitor și mai promițător în materie
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
treacăt fie spus, aceeași pictură a lui Burne-Jones exercita o fascinație puternică și asupra simboliștilor polonezi, Feliks Jasiński realizând o gravură după ea, marcând astfel "afinitatea între cele două temperamente exprimate printr-un împărtășit rafinament al liniei"465. În opinia criticului, în tabloul lui Burne-Jones se poate decela influența lui William Blake, romantic târziu cu certe note decadente, spre exemplu, Vârtej de îndrăgostiți (1824-1827), ilustrație la Infernul lui Dante. Fiecare dintre personajele feminine din tabloul lui Burne-Jones posedă un instrument muzical
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
închiderea ei. Ruptura se produce, și ia ființă un grup de artiști independenți, condus de pictorul impresionist Max Liebermann și pictorul peisagist simbolist, Walter Leistikow. Secesiunea propriu-zisă are loc peste câțiva ani, în 1898, însă respingerea lui Munch constituie punctul critic al ei. Trei direcții sunt numaidecât vizibile: simbolismul, impresionismul și ceea ce va purta numele de Jugendstil, o variantă a Art Nouveau-ului. Printre artiști se află Franz von Stück, Fritz von Uhde, Ludwig Dill, Max Liebermann, Hugo von Habermann, dar și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
semnul unui democratism estetic. Acest eclectism rezidă și din absența unui program, a unei estetici bine definite care să facă școală, singura în măsură să ofere o coeziune fiind arta academică, de care artiștii secesiunii tind să se distanțeze. Un critic avizat al Secession-ului vienez, precum Peter Vergo, este de părere că tocmai acest eclectism reprezintă punctul forte al mișcării. "Dar în realitate, puterea Secession-ului stă, mai precis, în absența oricărui astfel de program. De la început, aduce împreună "Impresioniști
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
et critique), Lâna de aur, revistă bilingvă ruso-franceză, accesibilă în acest fel publicului francez, către care se deschide lumea artei rusești. Trebuie menționat că de o manieră asemănătoare evoluează și revista Ileana care, chiar dacă nu este bilingvă, are câteva texte critice în franceză, fiind de la sine înțeles că publicul avizat, interesat de artă, cunoaște această limbă. Manifestul literar al revistei, semnat de Redacție, merită citat. Ca și în cazul Ilenei, Ver sacrum sau Pan, revista adoptă o etichetă mitologică, "lâna de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Art Nouveau, pe coperta revistei se află o sirenă cu un păr care cade în valuri, ținând o mică lampă de ulei. Revista își revendică eclectismul prin următorul sumar: Secțiunea artistică, Poésies et belles-lettres, Critica artistică și articole filozofice și critice, Cronica artistică, Secțiunea bibliografică și anunțuri. În articolul său, "Tous contre tous", D.S. Merejkovski trece în revistă diferitele tendințe artistice și filozofice aflate în circulație, inspectând "laboratorul de explozibili" transformat în bucătăria estetică a "anarhistului mistic", Ciulkov 480. La modă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
găsesc mai ușor un spațiu de rezonanță. Altfel, pictorii polonezi ca și cei români călătoresc în principalele centre artistice europene ca Berlin, München, Paris și, în plus, la Sankt-Petersburg. Przybyszewski este una din figurile centrale ale simbolismului polonez, poet, romancier, critic de artă, nota decadentă în cazul său fiind potențată și de profesarea "satanismului" estetic la modă în cercurile franceze și pe care Huysmans îl imortalizează în romanul său, Liturghia neagră. În Polonia, revendicarea unei autonomii artistice în raport atât cu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
anvergura artei occidentale. Nu suntem nici campionii unei arte nouă sau unei școale nouă" se afirmă în manifestul secesionist. În opinia lui Theodor Enescu, acest eclectism nu este în măsură să direcționeze, să educe gustul publicului, dar creează o masă critică favorabilă receptării artei noi și încurajează explorarea unor noi direcții în pictură: Jugendstil-ul, Art-Nouveau-ul, simbolismul, impresionismul, pointilismul etc. "De o influență eficientă a Expoziției artiștilor independenți asupra gustului public nu poate fi vorba, desigur și datorită faptului că nu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]