KorAP: Find »[drukola/base=acasă & drukola/pos=adverb]« with Poliqarp

<1 ...2106 2107 2108 ...2620 >

65,481 matches

Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655

doi gemeni, În aceeași stare, ajung În diferite locuri, diferite cazuri... Au făcut tot felul de experiențe. Ăstora Încă nu le venise rândul, de aceea i-am văzut. Deja auzisem că se fac experiențe cu gemeni... Eu, după ce am venit acasă, nu am citit nimic despre Holocaust, nimic. O singură carte am citit, pentru că era despre crematoriu și am vrut să știu cum a murit mama. E scrisă de un medic din Oradea, care a fost asistentul lui Mengele, la Auschwitz

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
și să mă duc cu ei. Când au văzut că nu pot, unul, om foarte bun, a spus: „Așteptați puțin” - s-a dus Înapoi și a adus o căruță În care a pus și o pernă. El m-a luat acasă, că avea două case: una a tatălui său și una a lui. Pe mine nu m-a luat În casă - nici nu mă mir, la cum arătam... Am stat acolo unde erau și cartofi, dar Înainte era o parte foarte

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
doua zi eram foarte bolnavă, că m-am ales și cu boala aia care era și-n Ucraina, diareea, așa de rău a mers stomacul... Și el, și cumnată-sa din Dresden... Dar În Dresden au bombardat și au venit acasă... Nevastă-sa nu s-a ocupat de mine, dar el și cumnată-sa mi-au făcut În fiecare zi baie - au adus o vană mai mare. La Început n-am spus, era acolo fân și am pus dedesubtul meu, ca să

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
o pâine Întreagă de soldat. Dar nu s-a gândit că eu nu am cu ce s-o tai și nici atâta putere nu am ca s-o pot rupe. A rămas acolo pâinea. Seara au venit Înapoi cei de acasă. Au spus că ai lor, nemții i-au bombardat, pentru că știau că rușii sunt acolo - și a zis: „Dacă trebuie să mor mai bine mor În patul meu decât afară și bombardat de nemți”. Ăsta era acasă fiindcă a fost

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
Înapoi cei de acasă. Au spus că ai lor, nemții i-au bombardat, pentru că știau că rușii sunt acolo - și a zis: „Dacă trebuie să mor mai bine mor În patul meu decât afară și bombardat de nemți”. Ăsta era acasă fiindcă a fost comunist și n-au avut Încerdere În el, nu l-au luat În armată; a lucrat la o fabrică de sub pământ, făceau bombe, și era un om foarte bun. Așa de bun era că, de exemplu, s-

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
fost foarte cumsecade. Și după ce m-a lăsat acolo a mai venit de două ori să mă vadă. După aceea am corespondat un timp. Apoi l-au prins englezii, că a fost comunist și mi-a scris... Eu eram deja acasă, mi-a scris cumnata lui ca să fiu drăguță și să scriu cum s-a purtat cu mine. Și am vorbit cu soțul meu că trebuie neapărat să scriu. Și În aceeași zi a fost la noi o cunoștință, un avocat

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
Și el, când a văzut numele meu, a zis că mă cunoaște după nume. Avea vitamine și totdeauna Îmi dădea și jumătatea lui - a fost destul și atât. Ce să vă mai spun? Spuneți cum și cu ce ați ajuns acasă? Asta voiam să spun. S-a sfârșit războiul, dar șeful lagărului era tot acolo. Bărbații s-au dus și au cerut trenuri ca să ne aducă acasă. Au spus că ungurii ne-au luat de acasă, ei să ne ducă acasă

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
și atât. Ce să vă mai spun? Spuneți cum și cu ce ați ajuns acasă? Asta voiam să spun. S-a sfârșit războiul, dar șeful lagărului era tot acolo. Bărbații s-au dus și au cerut trenuri ca să ne aducă acasă. Au spus că ungurii ne-au luat de acasă, ei să ne ducă acasă - e drept că e România, dar să ne ducă ungurii acasă. Ungurii spuneau: „E drept că era Ungaria, dar acum e România - să vă aducă românii

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
și cu ce ați ajuns acasă? Asta voiam să spun. S-a sfârșit războiul, dar șeful lagărului era tot acolo. Bărbații s-au dus și au cerut trenuri ca să ne aducă acasă. Au spus că ungurii ne-au luat de acasă, ei să ne ducă acasă - e drept că e România, dar să ne ducă ungurii acasă. Ungurii spuneau: „E drept că era Ungaria, dar acum e România - să vă aducă românii acasă”. Așa că am stat acolo ca niște sărăcii. Și

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
acasă? Asta voiam să spun. S-a sfârșit războiul, dar șeful lagărului era tot acolo. Bărbații s-au dus și au cerut trenuri ca să ne aducă acasă. Au spus că ungurii ne-au luat de acasă, ei să ne ducă acasă - e drept că e România, dar să ne ducă ungurii acasă. Ungurii spuneau: „E drept că era Ungaria, dar acum e România - să vă aducă românii acasă”. Așa că am stat acolo ca niște sărăcii. Și atunci șeful lagărului a avut

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
lagărului era tot acolo. Bărbații s-au dus și au cerut trenuri ca să ne aducă acasă. Au spus că ungurii ne-au luat de acasă, ei să ne ducă acasă - e drept că e România, dar să ne ducă ungurii acasă. Ungurii spuneau: „E drept că era Ungaria, dar acum e România - să vă aducă românii acasă”. Așa că am stat acolo ca niște sărăcii. Și atunci șeful lagărului a avut ocazia să se ducă la Praga, cu mașina. Noi Întrebam dacă

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
Au spus că ungurii ne-au luat de acasă, ei să ne ducă acasă - e drept că e România, dar să ne ducă ungurii acasă. Ungurii spuneau: „E drept că era Ungaria, dar acum e România - să vă aducă românii acasă”. Așa că am stat acolo ca niște sărăcii. Și atunci șeful lagărului a avut ocazia să se ducă la Praga, cu mașina. Noi Întrebam dacă sunt acolo cehi. Zice: „Cum să nu, este un căpitan, un profesor universitar, și are o

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
dacă sunt acolo cehi. Zice: „Cum să nu, este un căpitan, un profesor universitar, și are o mulțime de soldați cu el”. Și atunci au făcut cunoștință, a venit la noi și am discutat mult. A zis că Îl ia acasă, dar nu se duce ca să rămână, ci merge la Praga să aducă ceva, un tren, pentru noi. Însă a fost chiar sărbătoare, că s-a Întors cu două autobuze mari, dar i-au spus că nu poate să ducă unguri

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
ca să putem cumpăra și de la cofetărie... Am cumpărat, ne-am dus acolo și am umplut geanta, iar la casă ne-au spus că nici pentru jumătate din ce-am ales nu-i de-ajuns - eu cumpărasem mai mult, și pentru acasă. Și atunci o femeie a luat biletele din geanta ei și ni le-a dat, acolo, la cofetărie. A fost foarte cumsecade. Apoi unu’ se uita În stația de autobuz lung la noi - ziceam: „Uite cum se uită, Îi pare

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
ungurește și ei nu-i puteau suferi pe maghiari, pentru că au luat o parte din Cehoslovacia. Și după aceea, până la Budapesta ne-am dus cu trenul. Dar la gară, când mi-au scris numele m-au Întrebat dacă n-am acasă un medic, că a trecut cineva cu numele ăsta. „Fata asta n-are un medic acasă?” - „Da, are un frate” - „Să-i spuneți că-i sănătos, e acasă și are o nevastă italiancă, o fetiță”. Ei, atunci eram așa de

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
Și după aceea, până la Budapesta ne-am dus cu trenul. Dar la gară, când mi-au scris numele m-au Întrebat dacă n-am acasă un medic, că a trecut cineva cu numele ăsta. „Fata asta n-are un medic acasă?” - „Da, are un frate” - „Să-i spuneți că-i sănătos, e acasă și are o nevastă italiancă, o fetiță”. Ei, atunci eram așa de liniștită... În ziua aia am și plecat. Domnul care a văzut numele meu a zis că

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
gară, când mi-au scris numele m-au Întrebat dacă n-am acasă un medic, că a trecut cineva cu numele ăsta. „Fata asta n-are un medic acasă?” - „Da, are un frate” - „Să-i spuneți că-i sănătos, e acasă și are o nevastă italiancă, o fetiță”. Ei, atunci eram așa de liniștită... În ziua aia am și plecat. Domnul care a văzut numele meu a zis că cu numele ăsta s-a dus deja cineva. M-a luat Înăuntru

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
Și mi-au arătat, că au văzut scris. Atunci am stat o săptămână la Budapesta, până când s-a aranjat cum să mergem mai departe, dar acolo am avut rude care au fost foarte drăguțe cu mine. Și așa am venit acasă. Când am ajuns am văzut că pachetul cu care venisem, că am adus ce am putut, nu mai era. Atunci toată lumea fura. Era un profesor, prieten de-al tatălui meu, și a spus că vine cu mine până acasă, pentru că

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
venit acasă. Când am ajuns am văzut că pachetul cu care venisem, că am adus ce am putut, nu mai era. Atunci toată lumea fura. Era un profesor, prieten de-al tatălui meu, și a spus că vine cu mine până acasă, pentru că e foarte Întuneric și nu mă lasă singură. Când am ajuns am auzit fluieratul pe care Îl știa numai fratele meu din Polonia, fratele ăsta mic: era un fluierat din Polonia, știi, și noi ne-am obișnuit și fluieram

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
a venit Iuți, n-a venit, nu știu ce să fac”. Atunci m-am dus liniștită acolo, am pus mâna pe ea și i-am spus: „Buona sera signora”. Și așa a țipat de s-a trezit toată strada. ajunsesem Într-adevăr acasă. Și În noaptea aia am vorbit până la ora trei. Că fratele meu, i-am dat telefon, a lăsat operația și a venit acasă și până la ora trei am vorbit. (septembrie 2002) „Se mânca până și carne de om”, interviu cu

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
spus: „Buona sera signora”. Și așa a țipat de s-a trezit toată strada. ajunsesem Într-adevăr acasă. Și În noaptea aia am vorbit până la ora trei. Că fratele meu, i-am dat telefon, a lăsat operația și a venit acasă și până la ora trei am vorbit. (septembrie 2002) „Se mânca până și carne de om”, interviu cu Nicolae Berhau (n. 1925) Mihai Vakulovski: Domnule Berhau, ce lucrau părinții dumneavoastră Înainte de război? Spuneți-mi câte ceva despre familia dumneavoastră dinainte de Începerea celui

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
groaznică. Închipuiți-vă, să te eliberezi cu 32 de kilograme! Care era atmosfera, starea oamenilor de acolo? Ar fi foarte interesant să ne spuneți cum vă Încurajați unul pe altul, despre ce vorbeați ca să rezistați... Vorbeam de mâncare, de ce mâncam acasă, majoritatea. Nu era să ne Încurajăm. Nu era așa ceva, să ne Îmbărbătăm - nu credeam că scăpăm. După eliberare, după două săptămâni, a venit o delegație rusească: Îi trimiteau pe ruși acasă. Noi am fost atunci puțin revoltați că ei pleacă

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
ce vorbeați ca să rezistați... Vorbeam de mâncare, de ce mâncam acasă, majoritatea. Nu era să ne Încurajăm. Nu era așa ceva, să ne Îmbărbătăm - nu credeam că scăpăm. După eliberare, după două săptămâni, a venit o delegație rusească: Îi trimiteau pe ruși acasă. Noi am fost atunci puțin revoltați că ei pleacă, iar noi stăm. Cineva a spus: „Săracii de ei, Îi duc În Siberia - Îi exterminează rușii, c-au căzut prizonieri”. Pe noi ne-au pus pe națiuni, În blocuri. Mâncare aveam

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
Îi duc În Siberia - Îi exterminează rușii, c-au căzut prizonieri”. Pe noi ne-au pus pe națiuni, În blocuri. Mâncare aveam, pe urmă, după ce am ieșit din Revier, aveai tot ce doreai. A venit și timpul să ne Întoarcem acasă. Noi, cei din Târgu-Mureș, am fost duși cu un camion. Era linia de demarcație Între americani și ruși, iar după noi veneau trei camioane cu mâncare, cu pachete din alea de cinci kilograme, unde erau de toate - țigări, ciocolată, cafea

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
stăteau ei. A doua zi ne-au dus Înapoi la gară, ne-au dat și mâncare, de toate, și, tot așa, au păzit până a pornit trenul. Am urcat și ne-au dus până la Arad, iar din Arad am venit acasă. În Târgu-Mureș sau În Miercurea-Ciuc? Din Arad am venit la Târgu-Mureș. Aici era totul organizat, cămin, unde puteai să stai, să mănânci... Eu am stat la niște rude, că am avut un unchi care s-a Întors cu toată familia

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]