55,287 matches
-
păgâne din secolul al II-lea astfel: Suetonius este prea ambiguu pentru a fi de folos, Pliniu arată ce credeau creștinii despre Isus, iar Tacit redă ce știau despre Isus înalții funcționari romani. Despre Testimonium Flavianum al lui Josephus, Ehrman afirmă că prezintă doar o importanță marginală în problema existenței istorice a lui Isus. Despre Talmud, Ehrman susține că nu conține mărturii istorice despre Isus. F.F. Bruce afirmă că "oamenii întreabă frecvent dacă s-a păstrat vreo înregistrare a raportului [lui
Isus cel istoric () [Corola-website/Science/327775_a_329104]
-
știau despre Isus înalții funcționari romani. Despre Testimonium Flavianum al lui Josephus, Ehrman afirmă că prezintă doar o importanță marginală în problema existenței istorice a lui Isus. Despre Talmud, Ehrman susține că nu conține mărturii istorice despre Isus. F.F. Bruce afirmă că "oamenii întreabă frecvent dacă s-a păstrat vreo înregistrare a raportului [lui Pilat] referitor la execuția lui Iisus. Răspunsul este categoric nu... Nu s-a păstrat nicio înregistrare oficială [...] a oricărui guvernator al Iudeii, referitor la orice problemă. Rar
Isus cel istoric () [Corola-website/Science/327775_a_329104]
-
un raport al evenimentelor din Iudeea către împăratul Tiberiu (ar fi fost astfel printre "commentarii principis"). El este comunicat de Iustin Martirul și Filozoful, în a sa "Primă Apologie" ("c". 150) lui Antoninus Pius, Marcus Aurelius și Lucius Verus. El afirma că pretențiile proprii asupra crucificării lui Isus și a unor miracole puteau fi probate prin a verifica documentele oficiale, și anume „Faptele lui Ponțiu Pilat”. Cu excepția lui Tertullian, , iar Tertullian afirma că Tiberiu a dezbătut detaliile vieții lui Isus în fața
Isus cel istoric () [Corola-website/Science/327775_a_329104]
-
lui Antoninus Pius, Marcus Aurelius și Lucius Verus. El afirma că pretențiile proprii asupra crucificării lui Isus și a unor miracole puteau fi probate prin a verifica documentele oficiale, și anume „Faptele lui Ponțiu Pilat”. Cu excepția lui Tertullian, , iar Tertullian afirma că Tiberiu a dezbătut detaliile vieții lui Isus în fața Senatului roman, eveniment confirmat de Eusebiu din Cezareea și de asemenea susținut de traducerea din Apologia lui Tertullian a scriitorului britanic William Reeve. Există un apocrif târziu cu acest nume și
Isus cel istoric () [Corola-website/Science/327775_a_329104]
-
posibil ca Iustin să fi menționat acest text, deși asta ar data lucrarea neobișnuit de devreme, prin urmare nu este o identitate ușor de stabilit. Tacit (56 - 117 e.n, chestor, pretor, consul, senator, istoric roman) scrie în "Anale": Unii afirmă că textul reprezintă o interpolare, aducând următoarele argumente: Prima menționare a acestui pasaj ar fi apărut în secolul al XV-lea, deși până atunci o serie lungă de istorici creștini au abordat perioada persecuției creștinilor sub Nero. Dar Tertulian, Lactanțiu
Isus cel istoric () [Corola-website/Science/327775_a_329104]
-
ar fi apărut în secolul al XV-lea, deși până atunci o serie lungă de istorici creștini au abordat perioada persecuției creștinilor sub Nero. Dar Tertulian, Lactanțiu, Severus, Eusebiu din Cezareea și Augustin nu fac nicio referință la pasaj. Alții afirmă însă că Sulpicius Severus (363 - 420 d. Hr.), aristocrat și senator roman, dedicat ulterior unei cariere ecleziastice, a reprodus aproape cu exactitate fraza în cauză (nemenționându-l însă pe Tacit), evident înainte de secolul al XV-lea. Aceiași autori subliniază că
Isus cel istoric () [Corola-website/Science/327775_a_329104]
-
și anume că Isus a fost executat la ordinul guvernatorului roman al Iudeii, Ponțiu Pilat, in timpul domniei lui Tiberiu.” Într-adevăr, Charles Guignebert a argumentat „Atât timp cât există posibilitatea ca [Tacit să fi oferit pur și simplu ecoul a ceea ce afirmau creștinii], pasajul rămâne lipsit de valoare”. R. T. France conchide că pasajul lui Tacit este la modul cel mai optimist o repetare a ceea ce auzise de la creștini. Gerd Theissen și Annette Merz conchid că Tacit ne oferă o descriere a
Isus cel istoric () [Corola-website/Science/327775_a_329104]
-
Hristos sau cel puțin o rezonabilă eroare de scriere. Pe de altă parte, cuvântul "Chrestus" era un nume destul de comun, în special pentru sclavi, însemnând "bun" sau "util". Cu privire la persecutarea evreilor în vremea la care se referă pasajul, Jewish Encyclopedia afirmă: „... în anii 49-50, ca urmare a disensiunilor dintre ei cu privire la venirea lui Mesia, le-a fost interzis să mai participe la servicii religioase. Liderii acestei controverse și mulți alți cetățeni evrei au părăsit orașul”. Altă posibilitate referitoare la de ce "Chrestus
Isus cel istoric () [Corola-website/Science/327775_a_329104]
-
Cercetătorii care cred că Testimonium Flavianum este autentic nu sunt numeroși, însă cei mai mulți cercetători cred că unele cuvinte din fragment au fost scrise de Josephus, deoarece redactarea este parțial în stilul lui Josephus. Shlomo Pines și alți câțiva cercetători au afirmat că versiunea Testimoniului, scrisă în sec. X de un istoric arab, Agapius din Manbij, se apropie mai mult de ce a scris Josephus, similitudinile dintre pasaje indicând că un autor creștin a eliminat mai târziu tonul circumspect al lui Josephus, făcând
Isus cel istoric () [Corola-website/Science/327775_a_329104]
-
în sec. X de un istoric arab, Agapius din Manbij, se apropie mai mult de ce a scris Josephus, similitudinile dintre pasaje indicând că un autor creștin a eliminat mai târziu tonul circumspect al lui Josephus, făcând și interpolări. Alții au afirmat că textul lui Agapius este sigur o parafrază după Testimonium din traducerea siriacă a lui Eusebiu din Cezareea a lucrării "Historia ecclesiastica" și că Testimoniul siriac al lui Mihail Siriacul, care de asemenea provine din "Historia Ecclesiastica" în siriacă, împreună cu
Isus cel istoric () [Corola-website/Science/327775_a_329104]
-
în jurul anului 180 o carte contra creștinilor, care este azi cunoscută numai datorită respingerii ei scrisă de către Origen. Se pare că Celsus îl acuza pe Isus de a fi un scamator și un vrăjitor și este citat de Origen ca afirmând că Isus era „un simplu muritor”. F. F. Bruce observa că Celsus, în încercarea sa de a-l discredita pe Isus, a încercat să-i explice miracolele mai degrabă decât să susțină că ele nu au avut loc niciodată. După Celsus
Isus cel istoric () [Corola-website/Science/327775_a_329104]
-
cercetarea nord-americană, și anume că Isus nu profețea o Apocalipsă iminentă. Istoricii asociați cu Jesus Seminar, cum ar fi John Dominic Crossan, aderă în mod obișnuit la acest punct de vedere. Ei resping ideea că Isus ar fi fost apocaliptic, afirmând că regatul prezis era deja prezent și accesibil tuturor evreilor. Crossan subliniază că mișcarea lui Isus nu avea un conducător, cum avea mișcarea lui Ioan Botezătorul care-l alesese pe Ioan drept conducătorul lor. Pentru Crossan, Isus chema oamenii să
Isus cel istoric () [Corola-website/Science/327775_a_329104]
-
au alăturat ceva mai târziu mișcării lui Isus. Marcus Borg consideră că trei cincimi până la trei sferturi din cercetătorii nord-americani angajați în mod activ în cercetări asupra lui Isus nu mai acceptă punctul de vedere apocaliptic. Mai mulți alți autori afirmă: consensul în literatura teologică de azi este că Isus nu considera Împărăția lui Dumnezeu drept un viitor eveniment apocaliptic, ci ca o mișcare către o eshatologie etică fără sfârșit. Anumiți cercetători, cum ar fi N. T. Wright (Episcop de Durham
Isus cel istoric () [Corola-website/Science/327775_a_329104]
-
cum ar fi N. T. Wright (Episcop de Durham) și Luke Timothy Johnson, apără istoricitatea viziunii tradiționale asupra lui Isus ca "Fiul lui Dumnezeu care a murit pentru păcatele noastre". Ei cer ca cercetătorii să fie mai atenți cu ceea ce afirmă că ei cunosc despre antichitate, și nu văd o problemă în a accepta relatările tradiționale despre evenimente miraculoase, cum ar fi Învierea lui Iisus, care nu pot fi nici confirmate nici respinse de metoda istorică. Existența lui Isus ca persoană
Isus cel istoric () [Corola-website/Science/327775_a_329104]
-
metode pentru a analiza critic aceste surse: Istoricii preferă cele mai vechi izvoare despre Isus, de regulă ei tinzând să ignore sursele scrise la mai mult de un secol de la moartea lui Isus. Mai clar descris drept criteriul rușinii, el afirmă că afirmațiile contrare sau neasemănătoare scopurilor autorului sunt cele mai de încredere. De exemplu, primii creștini nu ar fi pretins despre Isus că el ar fi fost crucificat dacă acest lucru nu s-ar fi petrecut în mod real, deoarece
Isus cel istoric () [Corola-website/Science/327775_a_329104]
-
ele devin un suport energetic care întărește ființa. "Aceasta ne amintește de sămânță sădită în crăpătura unei roci și de principiul general tantric al transformării substanțelor otrăvitoare în energii vitale, „în vene și artere”. Probabil că de aceea s-a afirmat că utilizarea rituală a băuturilor alcoolice în contextul "panchatattva" întinerește pe cei bătrâni; mâncatul cărnii dezvoltă mintea, amplificând energia și forța launtrică; și că mâncatul peștelui restabilește energiile creatoare." "Este clar acum că panchatattva reprezintă un ritual sacru rezervat "vira
Maithuna () [Corola-website/Science/327974_a_329303]
-
burgheziei. Cristea, pe care profesorul îl consideră ca urmașul său, este și el un om cinic, care-și dă seama de decăderea accentuată a clasei sociale burgheze. El îi consideră pe invitații la serată drept niște imbecili și paraziți și afirmă că idealul său în viață este prosperitatea personală, pentru realizarea căreia a luptat din răsputeri. În timp ce majoritatea invitaților își petrec timpul mâncând, consumând băuturi, cântând, dansând sau vorbind banalități, Cristea îi urmărește cu atenție pe participanții la serată și ghicește
Serata (film) () [Corola-website/Science/327961_a_329290]
-
comunicatului către țară al regelui, o parte dintre participanți încep să plece, dar majoritatea rămâne. Profesorul apare la balcon pentru a-și saluta oaspeții și le ține un discurs în care proclamă sfârșitul unei epoci istorice și începutul alteia. El afirmă că nu va fi martorul noii epoci, dar atrage atenția că noul moment istoric pune mari semne de întrebare cu privire la viitor. Invitații aplaudă și apoi ies afară dansând Conga. Sirenele de bombardament aerian îi surprinde pe majoritatea afară. Casa este
Serata (film) () [Corola-website/Science/327961_a_329290]
-
nebună pe câmp și este împușcată de nemți. A doua zi dimineață, invitații sunt îmbarcați într-un camion pentru a fi duși la București, iar unul dintre ei (interpretat de Ion Finteșteanu) se simte dator să-i mulțumească lui Cristea afirmând că serata a fost foarte reușită, iar muzica și bufetul au fost excelente. În jurul unității au loc lupte între militarii germani și comuniștii înarmați, printre care se află și servitorul Matei. Nemții părăsesc bazele militare și se retrag în pădure
Serata (film) () [Corola-website/Science/327961_a_329290]
-
că nu m-am eliberat de obsesia unor experiențe spirituale care mi-au marcat adolescența”". Malvina Urșianu a fost preocupată în filmele sale de relația omului cu istoria. În studiul introductiv al volumului "„Serata - de la scenariu la film”", Roxana Pană afirma că cele opt filme ale Malvinei Urșianu realizate până în 1989 constituie o operă coerentă și nu o simplă filmografie, regizoarea fiind "„preocupată până la obsesie de temele majore, de meditația gravă, responsabilă, asupra dialecticii societății, filmele sale putând fi cu îndreptățire
Serata (film) () [Corola-website/Science/327961_a_329290]
-
În acest context, personajul misterios interpretat de George Motoi se prefigurează a fi "„un emisar al «vremurilor noi»”". Fiica profesorului, Alexandra, este "„o făptură de o sensibilitate exacerbată, o ființă vulnerabilă, aproape maladivă, [... ] un personaj de sorginte cehoviană”". Doina Papp afirma în cartea " Treptele iubirii" că personajul a fost devitalizat "„în mediul clorotic crepuscular în care trăise topindu-și treptat elanurile vitale”". Simbolismul "Seratei" a fost observat și de Manuela Gheorghiu. Ea a constatat că majoritatea personajelor se mișcă "„într-un
Serata (film) () [Corola-website/Science/327961_a_329290]
-
lui Kilgallen, răspunsul lui Isus a fost un fel de a sublinia că viața lui a fost schimbată astfel încât familia lui era mult mai puțin importantă pentru el decât cei cărora le predica despre Împărăția lui Dumnezeu. Evanghelia după Ioan afirmă că "adelphoi" lui Isus nu credeau în el, deoarece n-a făcut minuni în fața lor la sărbătoarea corturilor. Unii cercetători au sugerat că reflectarea respingerii lor inițiale din Evanghelia după Marcu ar fi legată de disensiunile dintre Pavel din Tars
Frații lui Isus din Nazaret () [Corola-website/Science/327994_a_329323]
-
au ars în public cartea lui Széchenyi „Hitel” (Credit), în care autorul susținea că privilegiile nobiliare sunt imposibil de susținut din punct de vedere moral și împotriva intereselor păturilor bogate înseși. Széchenyi a propus o revoluție în economie și a afirmat că doar moagnații sunt capabili să o pună în practică. El era susținătorul unei legături puternice cu Imperiul Habsburgic, dar și a abolirii iobăgiei, impozitării marilor proprietăți funciare, finanțării dezvoltării prin intermediul capitalului străin, fondării unei bănci naționale și a salariului
Ungaria Regală () [Corola-website/Science/328007_a_329336]
-
articolele acestea făcându-l foarte popular printre reformatori. El a fost arestat și închis pentru trădare în 1836. După eliberarea de patru ani mai târziu, el a câștigat rapid o notorietate mare ca editor al unui ziar liberal. Kossuth a afirmat că doar separarea politică și economică a țării de Austria putea să îmbunătățească situația Ungariei. El era susținătorul unei mai largi democrații parlamentare, a industrializării, impozitării pe baze egale, a expansiunii economice prin intermediul exporturilor și a abolirii privilegiilor feudale și
Ungaria Regală () [Corola-website/Science/328007_a_329336]
-
spectatori la cinematografele din România, după cum atestă o situație a numărului de spectatori înregistrat de filmele românești de la data premierei și până la data de 31.12.2006 alcătuită de Centrul Național al Cinematografiei. Analizând acest film, Bujor T. Râpeanu a afirmat că tematica acestui film era "„simptomatică la jumătatea anilor ’70 (în urma unei directive programatice venite de la înalt nivel)”", ea având menirea "„să calomnieze memoria celor care nu pieriseră din conștiința colectivă, ca singurii opozanți deschiși ai regimului, și, mai ales
Acțiunea „Autobuzul” (film) () [Corola-website/Science/327030_a_328359]