54,815 matches
-
distrus de geniștii belgieni cu ajutorul încărcăturilor explozive montate în prealabil. Spre deosebire de garnizoanele celorlate două poduri, apărătorii podului Canne și-au dat seama că vor fi atacați când au văzut coloana mecanizată germană care venea să îi sprijine pe parașutiști. Infateria germană a apărut în zonă cu douăzeci de minute mai devreme decât fusese planificat . Apariția în zonă a infateriei a distrus elementul surpriză, lăsându-le belgienilor suficient timp la dispoziție să distugă podul. În timpul procesului de aterizare, unul dintre planoare a
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
Fier” a suferit cele mai grele pierderi dintre toate cele trei grupuri de asalt care au atacat podurile - 22 de morți și 26 de răniți. Un parașutist a fost luat prizonier de belgieni. Acesta avea să fie eliberat de forțele germane din lagărul de prizonieri britanic de la Dunkerque. Cele nouă planoare ale grupului „Granit” au aterizat cu succes pe Fortul Eben-Emael, folosind încetinirea aterizării și oprirea rapidă parașutele de frânare. După ieșirea din planoare, parașutiștii au început plasarea de încărcături explozive
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
sau baterii antiaeriene nu au putut fi distruse. În timpul în care aceste obiective secundare erau atacate, un planor a aterizat pe fort. Din acesta a ieșit grupa de parașutiști condusă de Oberleutnant Rudolf Witzig. După ce planorul său aterizase pe teritoriul german, Witzig a cerut ajutor prin radio. Un avion de remorcare și un nou planor a sosit să îi ia pe Witzig și oamenii săi. Planorul a fost remorcat sub focul puternic al antiaerienei spre fort. După ce și-au îndeplinit misiunea
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
în 1939 a Canalului Albert, călătoria pe apă din Antwerp la Liege lua o săptămână. În zilele noastre, distanța dintre cele două orașe este străbătută pe cale apei aproximativ 18 ore. Canalul Albert a fost construit din 1930 până în 1939. Compania germană de construcții „Hochtief AG” a lucrat la canal între 1930 și 1934, dar a finalizarea a fost făcută de companii belgiene. Canalul Albert a fost folosit pentru prima oară în 1939 dar, izbucnirea celei de-a două conflagrații mondiale, a
Canalul Albert () [Corola-website/Science/333782_a_335111]
-
a făcut ca utilizarea sa intensivă să fie făcută doar după 1946.. În timpul celui de-al doua conflagrații mondiale, Canalul Albert a funcționat ca linie defensivă. Canalul nu servea doar apărării Belgiei, dar și nordului Franței. Forțarea canalului de către Wehrmachtul germană și cucerirea Fortului Eben-Emael pe 11 mai 1940 au fost evenimentele hotărâtoare ale cuceririi Belgiei. În timpul luptelor pentru eliberarea Belgiei de către Aliații din septembrie 1944, Divizia a II-a canadiană a fost prima unitate aliată care a traversat canalul. Divizia
Canalul Albert () [Corola-website/Science/333782_a_335111]
-
în în stil neogotic, cu decorațiuni des întâlnite în Europa de est. În spațiul românesc, familia de boieri Cantacuzino au fost printre cei mai înstăriți și cu o istorie bogată. Din spusele localnicilor, după Cantacuzino, conacul a fost proprietatea unui oarecare conte german Scheider sau Schleder. În perioada postbelică, complexul de clădiri cu parc a servit ca orfelinat, azil de bătrâni, casă de odihnă și sanatoriu pentru bolnavii de tuberculoză. Conacul a fost loc de filmări pentru unele scene din filmul "Lăutarii". În
Conacul familiei Cantacuzino din Poiana () [Corola-website/Science/333779_a_335108]
-
mecanicii mediilor continue care se ocupă de transmiterea energiei mecanice prin intermediul vibrațiilor. a fost publicată pentru prima dată în 1918 în cartea "A treatise on transmission of power by vibrations" de către Gogu Constantinescu, carte tradusă în limba română de Dionisie Germani și publicată în România în 1922. Ulterior au fost dezvoltate capitole derivate, privind "electrosonicitatea", "câmpurile sonore" și "termosonicitatea". Teoria a deschis calea aplicațiilor privind și a enunțat pentru prima oară teoria matematică a fluidelor compresibile. Legile descoperite de Constantinescu și
Teoria sonicității () [Corola-website/Science/333765_a_335094]
-
(; născută Danielsen, 16 septembrie 1885 - d. 4 decembrie 1952) a fost o psihiatra și psihanalista germană care a practicat în anii târzii ai carierei sale în Statele Unite ale Americii. Teoriile sale puneau la îndoială câteva din viziunile tradiționale ale lui Sigmund Freud, în special teoriile sale referitoare la sexualitate și orientarea instictuală a psihoanalizei. este creditata
Karen Horney () [Corola-website/Science/333785_a_335114]
-
câteva din viziunile tradiționale ale lui Sigmund Freud, în special teoriile sale referitoare la sexualitate și orientarea instictuală a psihoanalizei. este creditata că autoarea fondatoare a psihologiei feministă, considerată a fi un răspuns la teoria freudiana a invidiei penisului. Psihologa germană nu a fost de acord cu opinia lui Freud referitoare la diferențele inerente dintre psihologia femeii și cea a bărbatului, tratându-le prin prisma diferențelor culturale și sociale și nu prin prisma biologiei. Din acest motiv, a fost adesea clasificată
Karen Horney () [Corola-website/Science/333785_a_335114]
-
un post de psihoanalist la "Institutul de psihoanaliză" din Berlin, calitate în care a predat psihanaliza pentru mai mulți ani. Ulterior, după ce s-a mutat în Statele Unite, a predat psihanaliza la The New School din New York City. Un alt psihanalist german, Karl Abraham, considerat de către Sigmund Freud ca fiind cel mai dotat elev al său, o considera pe Karen Horney ca fiind o extrem de dotată analista a psihologiei umane precum și o profesoară de psihanaliza de mare calitate. „Devierea” lui Horney față
Karen Horney () [Corola-website/Science/333785_a_335114]
-
mare calitate. „Devierea” lui Horney față psihologia lui a dus la demisia sa din poziția sa, pentru că foarte curând să se mute în Statele Unite pentru a preda la "Medical College of New York" (la "Colegiul universitar medical al orașului New York"). Psihiatra germană a fondat de asemenea și o revistă de specialitate, "Jurnal de psihanaliza american" (conform originalului, "American Journal of Psychoanalysis"). Karen Horney a continuat să predea la "New York Medical College," să scrie lucrări de specialitate și să practice ca medic psihiatru
Karen Horney () [Corola-website/Science/333785_a_335114]
-
ca medic psihiatru până la moartea să survenita în 1952. Horney a studiat nevroza într-un mod diferit față de modul în care alți psihanaliști ai timpului au tratat acest subiect. Largul sau interes în studierea acestui subiect a făcut ca psihanalista germană să ajungă la o detailata teorie a nevrozei, bazată pe numeroasele fapte culese de la proprii săi pacienți. Karen Horney era convinsă că fenomenul nevrozei este un proces continuu, de-a lungul întregii vieți a unui pacient suferind de această condiție
Karen Horney () [Corola-website/Science/333785_a_335114]
-
nasta", Liesma, Riga, 1970; traducere de Aleksandrs Borščagovskis și I. Ogurcovs), lituaniană ("Mūsų gerumo našta", Vaga, Vilnius, 1970; traducere din rusă de Feliksas Jukna și Tatjana Rostovaitė), bulgară ("Степни балади", Narodna kultura, Sofia, 1971; traducere din rusă de Natașa Manolova), germană ("Die Last unserer Güte", Verlag Volk und Welt, Berlin, 1971; traducere de Harry Burck, cu o postfață de Herbert Krempien), ucraineană ("Сила доброти нашоï", Dnipro, Kiev, 1972; traducere din română de I.M. Havriliuk), georgiană ("Степные баллады", Tbilisi, 1973), poloneză ("Brzemię
Povara bunătății noastre () [Corola-website/Science/333772_a_335101]
-
nunții, câțiva dintre servitori se îmbolnăvesc subit. Aparent au contactat o boală - bănuită a fi ciuma. Dar musafirii care au avut ocazia să întâlnească magia neagră disting semne ale prezenței unor entități malefice. Primul care găsește o pistă este baronul german Von Walter, singurul invitat din partea mirelui. El îi avertizează pe Arthur și Vincennes despre pericol, dar dispare înainte de a le da detalii. Câteva nopți mai târziu, când revine la cei doi sub forma unui cadavru însetat de sânge, confirmă bănuielile
...Și la sfârșit a mai rămas coșmarul () [Corola-website/Science/333797_a_335126]
-
otomane. Operațiunile militare s-au încheiat la o zi după ce a fost semnat Armistițiul de la Moudros. După război Mesopotamia a devenit un teritoriu sub mandat britanic. La 30 octombrie 1914, corăbiile flotei otomane, printre care se aflau și fostele nave germane "Goeben" și "Breslau", au deschis focul asupra porturilor ruse din Marea Neagră. Acest incident a dus la intrarea Imperiului Otoman în Primul Război Mondial de partea Puterilor Centrale. La 1 noiembrie conducerea Imperiului Otoman a declarat război Rusiei, iar la 5
Campania din Mesopotamia (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/333804_a_335133]
-
negocieri, și să nu mai fie nevoie operațiunea riscantă de invadarea a Regatului Unit, Operațiunea Leul de Mare. Superioritatea navală copleșitoare britanică făcea ca traversarea Canalului Mânecii de către flota de invazie să fie foarte perioculoasă, chiar și în condițiile supremației aeriene germane. Mai mult chiar, pierderile suferite de aviația germană în timpul camapaniei din primăvara anului 1940, slăbiseră în mod considerabil "Luftwaffe" mai înainte de declanșarea Bătăliei Angliei, ceea ce a însemnat că germanii nu au fost capabili să declanșeze campania de distrugere a aviației
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
riscantă de invadarea a Regatului Unit, Operațiunea Leul de Mare. Superioritatea navală copleșitoare britanică făcea ca traversarea Canalului Mânecii de către flota de invazie să fie foarte perioculoasă, chiar și în condițiile supremației aeriene germane. Mai mult chiar, pierderile suferite de aviația germană în timpul camapaniei din primăvara anului 1940, slăbiseră în mod considerabil "Luftwaffe" mai înainte de declanșarea Bătăliei Angliei, ceea ce a însemnat că germanii nu au fost capabili să declanșeze campania de distrugere a aviației de vânătoare engleze imediat ce a primit ordinele. Germanii
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
fost reechipată și încadrată cu piloți la un nivel acceptabil, mai înainte ca să poată fi capabilă să declanșeze atacul principal împotriva RAF în august 1940. Până când "Luftwaffe" avea să fie gata să înceapă operațiunile împotriva țintelor de pe insulele britanice, aviația germană a început o ofensivă aeriană împotriva transporturilor navale din Canalul Mânecii. Raidurile germane au fost direcționate rareori împotriva aeroporturilor RAF din interirorul teritoriului britanic, în schimb au încurajat aviația RAF să se implice în luptele pentru apărarea convoielor navale de transport
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
ca să poată fi capabilă să declanșeze atacul principal împotriva RAF în august 1940. Până când "Luftwaffe" avea să fie gata să înceapă operațiunile împotriva țintelor de pe insulele britanice, aviația germană a început o ofensivă aeriană împotriva transporturilor navale din Canalul Mânecii. Raidurile germane au fost direcționate rareori împotriva aeroporturilor RAF din interirorul teritoriului britanic, în schimb au încurajat aviația RAF să se implice în luptele pentru apărarea convoielor navale de transport din Canal. Aceste lupte s-au desfășurat între 10 iulie și 8
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
de vânătoare și 48 au fost răniți în iulie, dar britanicii au reușit să crească efectivele la 1.429 de piloți până pe 3 august. Pe 3 august, efectivele mai trebuiau completate cu doar 124 de piloți. Cu toate acestea, atacurile germane i-a forțat pe britanici să oprească transporturile maritime prin Canal și să redirecționeze convoaiele spre porturile din nord-estul insulei. După obținerea acestui succes parțial, "Luftwaffe" a declanșat a doua fază a ofensivei aeriene, atacând aeroporturile RAF și instalațiile care
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
toate acestea, planificatorii germani au sperat că atacurile vor aduce pierderi importante Fighter Command și au pregătit un al doilea atac general împotriva RAF pentru 13 august. Până pe 13 august, "Luftwaffe" ajunsese la o capacitate de luptă ridicată. După ce tehnicienii germani au reușit să îmbunătățească duratele de funcționare ale aparatelor de zbor, "Luftwaffe" a declanșat un atac amplu cu numele de cod "Adlertag" (Ziua Vulturului), la care a participat aproximativ 71% din numărul total al bombardierelor, 85% din unitățile de avioane
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
împiedicat pe germani să organizeze pe 18 august un nou atac la scară mare împotriva bazelor RAF. Luna august a fost caracterizată printr-o continuă escaladare a luptelor aeriene, germanii făcând eforturi mari pentru anihilarea Fighter Command. Serviciile de informații germane au sugerat că la 17 august 1940 forțele RAF au fost reduse până la cel mult 300 de avioane în stare de funcționare. Au fost luate în considerație victoriile revendicate de piloții germani și capacitatea estimată de înlocuire a aparatelor de
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
mari pentru anihilarea Fighter Command. Serviciile de informații germane au sugerat că la 17 august 1940 forțele RAF au fost reduse până la cel mult 300 de avioane în stare de funcționare. Au fost luate în considerație victoriile revendicate de piloții germani și capacitatea estimată de înlocuire a aparatelor de zbor distruse a industriei aeronautice britanice. În realitate, britanicii dispuneau de 855 de avioane gata de luptă, 289 de avioane în rezervă și 84 în unitățile de instruire. Aceasta a însemnat că
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
Kenley, North Weald, Hornchurch și Biggin Hill au fost desemnate cele mai importante obiective. Următoarele ținte au fost alese pentru atacul de pe 18 august 1940: Până la sfârșitul primăverii anului 1940, Fighter Command se pregătea de respingerea unui posibil atac aerian german venit doar din est. Posibilitatea înfrângerii Franței și a continuării războiului de unii singuri nu fusese luată în considerare de planificatorii britanici până la victoria germană din Europa Occidentală. Un atac aerian din Germania presupunea ca bombardierele "Luftwaffe" să fie obligate
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
Până la sfârșitul primăverii anului 1940, Fighter Command se pregătea de respingerea unui posibil atac aerian german venit doar din est. Posibilitatea înfrângerii Franței și a continuării războiului de unii singuri nu fusese luată în considerare de planificatorii britanici până la victoria germană din Europa Occidentală. Un atac aerian din Germania presupunea ca bombardierele "Luftwaffe" să fie obligate să opereze în afara razei de acțiunii avioanelor proprii de vânătoare, ceea ce le făcea vulnerabile la atacurile defensivei britanice. Chiar dacă ar fi folst folosite avioanele de
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]