55,287 matches
-
regimului comunist, nuvela „Douăsprezece mii de capete de vite” a fost publicată în România abia în anul 1969, când a fost inclusă în volumul "La țigănci și alte povestiri", tipărit de Editura pentru literatură din București. Criticul Alex. Ștefănescu a afirmat că Mircea Eliade s-a folosit de mijloacele lui I.L. Caragiale pentru a crea la începutul nuvelei „o atmosferă de firesc al vieții, de realitate cotidiană prozaică”, ceea ce produce un efect de impresionare mai puternică a cititorilor. Bucureștiul, locul acțiunii
Douăsprezece mii de capete de vite () [Corola-website/Science/327013_a_328342]
-
timpului istoric. „În lumea timpului profan, lucrurile se petrec o dată pentru totdeauna, însă în lumea timpului sacru, orice este posibil. Timpul poate fi reversibil, iar identitățile, transformate. Câtă vreme lumea timpului obișnuit este rigidă, cea a timpului sacru este fluidă”, afirma profesorul american Gary Eberle. Ieșirea din timp era considerată de Mircea Eliade ca fiind „elementul care pune în legătură funcția literaturii cu aceea a mitologiilor, deoarece prin intermediul literaturii resimțim o revoltă față de timpul istoric, dorința de a atinge alte ritmuri
Douăsprezece mii de capete de vite () [Corola-website/Science/327013_a_328342]
-
prezentat ca un "„om de încredere și de viitor”", semnifică tragedia întregii țări care a fost târâtă fără voia sa în război de ambițiile marilor puteri și al cărei viitor a fost schimbat în mod decisiv. Criticul Sorin Alexandrescu a afirmat că proza fantastică a lui Eliade este o meditație asupra timpului și a încercării de evadare a omului din condiția umană, părăsind timpul „profan” pentru a se integra timpului sacru. Rupt de propria țară și trecând prin experiența tragică a
Douăsprezece mii de capete de vite () [Corola-website/Science/327013_a_328342]
-
informații despre Alexandra. Andreea îi spune polițistului că Alexandra a trăit în vacanța de vară precedentă o poveste de dragoste cu un profesor (Dan Bădărău), ea rupându-și cu câteva zile în urmă jurnalul în care își descria relația. Tudor afirmă că el a văzut-o pe Alexandra mergând pe faleză de mână cu George „Geo” Costea (Mihai Stănescu), fiul senatorului Radu Aurel Costea (Șerban Ionescu). Senatorul Costea este un om foarte influent în oraș, el având o relație adulteră cu
Happy End (film din 2006) () [Corola-website/Science/327025_a_328354]
-
să lanseze pe piață un film „neterminat din punct de vedere tehnic și artistic”. El a anunțat că nu va participa la premiera filmului, care urma să aibă loc la 1 decembrie 2006. În replică, producătorul Marius Th. Barna a afirmat că nemulțumirile regizorului sunt neîntemeiate. Premiera filmului a avut loc la 1 decembrie 2006, fără ca regizorul să fie prezent. Filmul "Happy End" a reprezentat un eșec cinematografic, fiind vizionat de numai 906 spectatori (dintre care 768 în anul 2006 și
Happy End (film din 2006) () [Corola-website/Science/327025_a_328354]
-
doar trei zile la un singur cinematograf), ca să nu se bage de seamă tertipul demagogic: cât mai multe, pentru a rămâne cât mai puține șanse de consacrare în timp util a debutanților talentați.”". Analizând acest film, ziarista Iulia Blaga a afirmat că "Happy End" "„abundă în stângăcii și trădează lipsa și a unei viziuni, și a capacității de a lucra cu actorii, dar mai ales a unei povești și a unui scenariu ca lumea”". Scenariul filmului a fost catalogat ca "„puțin
Happy End (film din 2006) () [Corola-website/Science/327025_a_328354]
-
Cinematografiei. Jurnalistul Cristian Tudor Popescu, doctor în cinematografie și profesor asociat la UNATC, îl considera un film cu caracter politic și propagandistic care descrie lupta comuniștilor în ilegalitate și în perioada cuceririi puterii. Analizând acest film, Bujor T. Râpeanu a afirmat că acesta era un "„pseudofilm de aventuri pentru copii și adolescenți. Într-un orășel din Transilvania, în toamna anului 1944, un adolescent orfan se simte atras de acțiunile uteciștilor, cărora le dezvăluie malversațiunile trecute și prezente ale unor foști agenți
Roșcovanul (film) () [Corola-website/Science/327039_a_328368]
-
serie de patru cărți intitulate " Toate întrebările greșite", care va fi publicată în 2012. Handler a scris și a contribuit și la alte lucrări sub persoana lui Lemony Snicket, care nu au legătură cu "O serie de evenimente nefericite". A afirmat ca „există o șansă ca alte probleme sa ii atragă atenția domnului Snicket, pe care sa le cerceteze și să le publice, dar sunt tot timpul prudent când fac astfel de promisiuni.” Prima dintre acestea a fost o poveste străveche
Lemony Snicket () [Corola-website/Science/327065_a_328394]
-
Diplomația britanică susținea că Grecia se dovedise deja incapabilă să păstreze ordinea în Salonic și era clar că nu era capabilă să administreze regiuni întinse din Asia Mică. Pentru a-și atinge scopul, Lloyd George a inventat un raport care afirma că milițiile turce ar fi amenințat securitatea comunității elene din Smirna. Acest raport l-a impresionat pe președintele american Woodrow Wilson, care a fost de acord cu acțiunea elenilor, în vreme ce premierul francez Georges Clemenceau a aprobat planurile pentru debarcarea grecilor
Ocuparea Smirnei () [Corola-website/Science/327070_a_328399]
-
sau în timpul violențelor stradale. Britanicii estimau în 1919 că grecii numărau în sanjakul Smirna (orașul Smirna și unitatea administrativă a cărei capitală era) aproximativ 375.000 de oameni, față de 325.000 de musulmani.. Americanii au estimări sensibil egale. Alte surse afirmă că grecii aveau nu doar o majoritate relativă, ci una absolută în regiunea amintită. Sursele otomane contestă majoritatea relativă sau absolută a grecilor și susțin că populația creștină din İzmir era net minoritarăi. În schimb, sursele grecești susțin că elenii
Ocuparea Smirnei () [Corola-website/Science/327070_a_328399]
-
Se știe că se aflau undeva la Watling Street, un drum principal care se îndrepta spre nord-vest din Londinium (Edgware Road de azi). Alți istorici susțin că poziția romană și câmpul bătăliei ar fi fost în West Midlands, în timp ce alți istorici afirmă ca s-ar fi aflat mai la sud, în Northamptonshire. Printre alte locuri propuse s-ar număra High Cross în Leicestershire, Mancetter,Kings Norton și Towcester. Nu s-au găsit izvoare arheologice care să ateste bătălia în niciunul dintre aceste
Bătălia de la Watling Street () [Corola-website/Science/327092_a_328421]
-
Ryder Pauper Lunatic Asylum," denumit după un grup de spitale de psihiatrie construite în vestul comitatului englez Yorkshire în anii 1880, si anume West Riding Pauper Lunatic Asylum. Într-o declarație pentru site-ul revistei NME, chitaristul Sergio Pizzorno a afirmat că albumul nu este despre locul în sine, de vreme ce auzise numele într-un documentar, dar că a ales titlul strict din punct de vedere estetic și datorită senzațiilor evocate. "West Ryder Pauper Lunatic Asylum" a devenit al doilea material al
Kasabian () [Corola-website/Science/327110_a_328439]
-
serioasă pentru Science-Fiction (U.R.S.S., S.U.A., Italia, Japonia, R.F.G., Ungaria, țările scandinave)", argumentând că autorii au învățat "să construiască personaje și să spună povești galactice cu miez și mesaj, păstrând nealterat gustul pentru aventură și inventivitate științifico-fantastică.". George Anania a afirmat că, la începutul anilor '90, el și cu Romulus Bărbulescu au demarat lucrul la o continuare a romanului, intitulată "Lupta cu îngerul". Procesul de creație a intrat în impas după moartea lui Bărbulescu, dar Anania a confirmat că lucrează în
Paralela-enigmă () [Corola-website/Science/327160_a_328489]
-
primind scrisoarea în schimbul recompensei de 50.000 de franci. A luat-o și, fără să mai spună ceva, a plecat să o dea proprietarului. Fiind nedumerit, naratorului i-a fost explicat modul în care Dupin intrase în posesia scrisorii. El afirmă că poliția din Paris este competentă în anumite limite și a subestimat cu cine avea de-a face. Polițiștii nu descoperiseră scrisoarea deoarece aceasta nu fusese ascunsă: era atât de evidentă încât scăpase vigilenței lor. Dupin a mers la ministru
Scrisoarea furată () [Corola-website/Science/327198_a_328527]
-
a revenit Scythia, pentru convertirea locuitorilor acelor locuri, la noua religie. (Teritoriul Dobrogei de astăzi era cunoscut în antichitate sub denumirea în latină de "Scythia Minor", în română "Sciția Mică", iar în , Mikrá Skythia. Cu privire la limita vestică a Sciției, Herodot afirmă (IV, 99) că "Tracia se desfășoară în partea dinspre mare, înainte de a ajunge la Sciția, care începe din acea parte de loc unde țărmul formează un golf și unde se varsă Istrul, cu gura întoarsă spre răsărit".). Mai întâi, Andrei
Crucea Sfântului Andrei () [Corola-website/Science/327199_a_328528]
-
vadă și să-l fotografieze. În următoarele zile Cucoaneș nu a mâncat aproape nimic, dar a continuat să crească. Hainele încep să-i fie mici, foamea parcă nici nu o simte, iar auzul începe să-i slăbească. În schimb, el afirmă că aude totuși altfel de sunete cum ar fi pulsul unor obiecte de mobilier. Simțind că nu mai poate trăi ca un om obișnuit, Cucoaneș îl roagă pe narator să-l ajute să scape de medici, de gazetari și de
Un om mare () [Corola-website/Science/327155_a_328484]
-
urmă pe uriaș, "„cu soarele care-l lovea deasupra, ca pe un munte”". În săptămânile următoare au fost organizate potere în Munții Bucegi, iar un miliardar sud-american a oferit un premiu celor care-l vor prinde viu. Mai mulți oameni afirmau că-l văzuseră și dădeau amănunte fanteziste (că era asemenea unui munte, că avea mai mulți ochi și mai multe brațe și că rostogolea stânci uriașe la vale). Naratorul afirmă că l-a văzut pe Cucoaneș pentru ultima oară două
Un om mare () [Corola-website/Science/327155_a_328484]
-
premiu celor care-l vor prinde viu. Mai mulți oameni afirmau că-l văzuseră și dădeau amănunte fanteziste (că era asemenea unui munte, că avea mai mulți ochi și mai multe brațe și că rostogolea stânci uriașe la vale). Naratorul afirmă că l-a văzut pe Cucoaneș pentru ultima oară două săptămâni mai târziu când mergea pe un drum de munte (între Moroeni și Dobrești), iar mașina sa a fost oprită de un grup de muncitori care se întorcea de la lucru
Un om mare () [Corola-website/Science/327155_a_328484]
-
Câmpia Bărăganului, distanța între pașii săi fiind de 40-50 metri. Uriașul umbla numai noaptea și pe vreme ploioasă pentru a nu călca oamenii aflați la muncă și pentru a i se pierde urmele. La sfârșitul aceleiași luni, unii oameni au afirmat că l-ar fi zărit la nord de Constanța, intrând în Marea Neagră și înotând. Soarta sa rămâne necunoscută. În februarie 1941 Mircea Eliade a fost numit în postul de consilier cultural la Legația Română de la Lisabona, părăsind astfel Anglia, ca
Un om mare () [Corola-website/Science/327155_a_328484]
-
a tratat nevrozele în perioada 1943-1945 cu droguri psihotrope (Passiflorina sau Pervitin) din care lua în zadar „doze masive”. Într-o pagină inedită de jurnal din 30 iunie 1968, descoperită pe o foaie volantă de Mac Linscott Ricketts, Mircea Eliade afirmă că ontofania trăită de Eugen Cucoaneș în nuvela sa anticipa experiența ulterioară a lui Aldous Huxley, după ce a luat mescalină, și a remarcat pentru prima oară „existența” scaunului și a obiectelor aflate în jurul său, care păreau să aibă o viață
Un om mare () [Corola-website/Science/327155_a_328484]
-
decenii de către autoritățile regimului comunist, nuvela „Un om mare” a fost publicată în România abia în anul 1969, când a fost inclusă în volumul "La țigănci și alte povestiri", tipărit de Editura pentru literatură din București. Criticul Alex. Ștefănescu a afirmat că nuvela lui Mircea Eliade are forma unei povestiri științifico-fantastice,<ref name="Ștefănescu 3/2003">Alex. Ștefănescu, „Mircea Eliade - Evadarea din timp”, în "România literară", anul XXXVI, nr. 3, 22-28 ianuarie 2003.</ref> fiind avansată la un moment dat o
Un om mare () [Corola-website/Science/327155_a_328484]
-
cade în această nuvelă nu pe studiul macrantropiei în lumea modernă, ci pe contactul unei ființe extraordinare cu o realitate mitică, ascunsă simțurilor obișnuite. Misterul percepției supraomenești a personajului se adâncește, fără ca autorul să intre în detalii, căci, potrivit celor afirmate de Vladimir Soloviov, principala caracteristică a fantasticului pur este aceea că el nu se manifestă niciodată cu claritate, deoarece fantasticul este camuflat în realitatea exterioară și este perceput doar de cei care posedă simțuri superioare, în timp ce rămâne irecognoscibil persoanelor obișnuite
Un om mare () [Corola-website/Science/327155_a_328484]
-
românească precum Ochilă, Strâmbă-Lemne, Sfarmă-Piatră sau copiii care cresc într-o zi cât alții într-un an, apropiindu-se ca subiect de fantasticul anatomic cultivat în perioada interbelică. În studiul său dedicat istoriei literaturii științifico-fantastice din România, criticul Florin Manolescu afirmă că „Un om mare” poate fi considerată o nuvelă S.F. ce instituie un mit: mitul uriașilor care ar fi existat în perioadele vechi ale istoriei și care ar fi dispărut în procesul de evoluție al omenirii. Criticul Matei Călinescu, cercetător
Un om mare () [Corola-website/Science/327155_a_328484]
-
de evoluție al omenirii. Criticul Matei Călinescu, cercetător al operei literare a lui Mircea Eliade, scria că această nuvelă i se pare pur și simplu extraordinară. Această nuvelă a constituit o sursă de inspirație și pentru alte scrieri. Mircea Eliade afirma că piesa de teatru "Amedeu sau scapi de el cu greu" (1954) a lui Eugen Ionescu s-a inspirat parțial din nuvela sa. „Aseară, la Eugen Ionescu, să ascultăm noua piesă "Amédée [ou Comment s'en débarrasser]". Trei acte și
Un om mare () [Corola-website/Science/327155_a_328484]
-
După semnarea Armistițiului de la Mudros, Imperiul Otoman a fost împărțit între aliați. Grecia a ocupat partea de sud-vest, Regatul Unit capitala și partea de sud-est, Italia și Franța sudul țării. "" s-a afirmat ca prima grupare militară care s-a ridicat la lupta pentru apărarea drepturilor otomanilor în Anatolia și Rumelia. Milițiile otomane au fost constituite la început din ofițeri și soldați otomani dezertori din armata imperială. Primele acțiuni armate ale "" pot fi
Kuva-yi Milliye () [Corola-website/Science/327187_a_328516]