52,956 matches
-
În decalaj față de transformările culturale și sociale rapide din ultimul deceniu. Birourile și atelierele erau conduse de la vârf fără a lua În seamă reacțiile angajaților. Managerii puteau să sancționeze, să umilească sau să concedieze personalul după dorință. Salariații nu se bucurau de respect, opiniile lor nu erau ascultate. Din ce În ce mai multe voci solicitau o inițiativă sporită din partea lucrătorilor, mai multă autonomie profesională, chiar autogestiune (self-management). Aceste probleme nu mai fuseseră pe agenda conflictelor de muncă În Europa de pe vremea Frontului Popular, În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
pretențiilor patronilor. În anii ’60, statul asistențial italian era un edificiu improvizat, care avea să ajungă la maturitate abia În deceniul următor (ajutat În mare parte de tulburările sociale din anii ’60), iar muncitorii necalificați și familiile lor nu se bucurau Încă de drepturi la locul de muncă sau de ajutor familial (În martie 1968 a avut loc o grevă națională care viza un sistem național de pensii). Partidele și sindicatele stângii tradiționale nu erau pregătite să susțină astfel de revendicări
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
pe opozanți cu consecințe grave În cazul În care ar fi continuat să-l denigreze, chiar și retrospectiv. Concomitent, În 1959, autoritățile i-au pus la punct pe preoții ortodocși și pe baptiști - o formă de disidență culturală care se bucurase de o anumită libertate după căderea lui Stalin. Însă Hrușciov, dacă nu și colegii lui, era constant imprevizibil. Al XX-lea Congres al PCUS, ținut În octombrie 1961, a revelat amploarea schismei dintre URSS și China (În luna următoare, sovieticii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de vază, aceștia au fost duși la Moscova și obligați să semneze un document prin care renunțau la o parte din program și agreau ocupația sovietică a țării lor, iar Kremlinul a fost nevoit să accepte faptul că reformiștii se bucurau de sprijinul popoarelor ceh și slovac și le-a permis să rămână oficial la cârma țării, cel puțin pentru moment. Era, evident, riscant să procedeze altfel. Deși Înăbușirea reformelor de la Praga - „normalizarea” - a Început imediat. Următorul congres al partidului a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
un embargou al petrolului Împotriva Statelor Unite, În replică la sprijinul acordat de americani Israelului, și au mărit prețul petrolului cu 70%. Războiul de Yom Kippur a luat sfârșit prin armistițiul egipteano-israelian din 25 octombrie, dar sprijinul occidental de care se bucura Israelul a continuat să creeze frustrări În lumea arabă. La 23 decembrie, națiunile producătoare de petrol au decis să mărească din nou prețul petrolului. Față de Începutul anului 1973, costul acestuia era mai mult decât dublu. Pentru a Înțelege semnificația acestor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
unei regiuni autonome bilingve - soluție care a mulțumit, cu excepția câtorva critici neîmpăcați, pe toată lumea. Naționaliștii flamanzi din partide ca Volksunie și Vlaams Blok nu au abandonat niciodată țelul ultim al separării de Valonia francofonă, Însă noua prosperitate de care se bucura Flandra și legislația inovatoare pentru federalizarea Belgiei le-au temperat pe moment cererile: dintr-o mișcare marginală și plină de resentimente, naționalismul flamand s-a transformat Într-o revoltă a contribuabililor de limbă olandeză, care refuzau să-i subvenționeze pe
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
decisiv de fotolii parlamentare; de aceea, el era În mod declarat pentru statu-quo, cu Irlanda de Nord ca parte integrantă a Marii Britanii. Partidul Laburist se identifica și el cu puternicele uniuni sindicale din industria construcțiilor navale din Belfast, unde lucrătorii protestanți se bucurau de multă vreme de tratament preferențial. Cum sugerează această ultimă observație, diviziunile din Irlanda de Nord erau neobișnuit de complicate. Distincția confesională dintre protestanți și catolici era reală; ei Îi corespundea o separare În grupuri reprodusă În fiecare etapă a vieții, de la
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ambele cazuri niște victime - explică insensibilitatea stângii radicale germane față de soarta evreilor. Pe 5 septembrie 1972, organizația palestiniană „Septembrie Negru” a atacat echipa israeliană la Jocurile Olimpice de la München, ucigând unsprezece atleți și un polițist german. Aproape sigur, asasinii s-au bucurat de ajutorul local al stângii radicale (deși, ca o curiozitate a extremismului german din acea perioadă, extrema dreaptă ar fi fost la fel de Încântată să-și ofere serviciile). Legătura dintre organizațiile palestiniene și grupurile teroriste europene era deja indiscutabilă: Ensslin, Baader
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
semnificative. De la Început, teroriștii italieni de stânga au acordat o importanță mult mai mare presupusei lor relații cu „muncitorii” și, ce-i drept, În unele orașe industriale din Nord, În special Milano, segmentele cele mai respectabile ale extremei stângi se bucurau de oarecare popularitate. Spre deosebire de teroriștii germani, grupați În jurul unui nucleu minuscul de criminali, extrema stângă italiană era constituită dintr-un evantai de partide politice legitime, rețele de gherilă urbană și microsecte de bandiți politici Înarmați - formațiuni care se intersectau ca
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Anatolia turcă decât de Grecia peninsulară sau insulele elene, Ciprul avea totuși o majoritate de limbă greacă și religie ortodoxă, dispusă să se unească cu Grecia. Minoritatea turcă (aproximativ 18% din populația insulei) era, firește, Împotriva acestui aranjament și se bucura de sprijinul vehement al Ankarei. Soarta Ciprului - prins Între efortul britanicilor de a scăpa de un vestigiu imperial incomod și străvechea ostilitate greco-turcă - a rămas Îngrijorător suspendată de-a lungul anilor ’50. Când proiectul de Enosis (unire cu Grecia) i-
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
poliția secretă, au eliberat toți deținuții politici, au restabilit libertatea presei și au permis șefilor partidelor socialist și comunist din Portugalia să se Întoarcă din exil, legalizând aceste formațiuni politice după aproape 50 de ani de interdicție. Revoluția s-a bucurat peste tot de o popularitate uriașă 9. Spínola a inclus În guvernul său provizoriu politicieni de centru și socialiști, iar În iulie a făcut publică intenția de a le acorda coloniilor africane dreptul deplin la autodeterminare. În mai puțin de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de muncitori și, timp de două săptămâni, s-a vorbit despre o inevitabilă „Comună din Lisabona” sau chiar de un război civil Între Nord și Sud. Pe 25 noiembrie, grupuri de militari radicali au Încercat un puci. Inițial s-au bucurat de susținerea Partidului Comunist Portughez, dar când a devenit limpede că cea mai mare parte a forțelor armate și chiar unii ofițeri de stânga erau Împotriva rebeliunii, până și Cunhal a dat Înapoi. Așa cum au recunoscut mai târziu persoane de la
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
economică generalizată și nenorocirile care pândeau acele „guverne puternice” care gâtuiau inițiativa și energia națională prin fiscalitate și planificare economică. Retorica prindea la alegătorii mai tineri, care nu apucaseră să-i vadă efectele nocive ultima oară când aceste vederi se bucuraseră de trecere, cu o jumătate de secol În urmă. Dar numai În Marea Britanie discipolii politici ai lui Hayek și Friedman au ajuns În posturi de decizie, transformând radical cultura politică a țării. E foarte interesant că acest lucru s-a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
stângii au votat pentru candidați liberali sau pur și simplu s-au abținut. Din acest punct de vedere, programul radical al doamnei Thatcher și hotărârea cu care l-a pus În practică pot părea disproporționate față de susținerea de care se bucura - o desprindere neașteptată și chiar riscantă de Îndelungata tradiție britanică a guvernării dintr-o poziție cât mai apropiată de centrul politic. Dar, privind retrospectiv, e limpede că aceasta a fost cheia succesului lui Margaret Thatcher. Faptul că nu s-a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de stat (dacă nu la proprietatea publică a mijloacelor de producție) era de dorit. Dar, după părerea doamnei Thatcher, ei trebuiau să lupte pentru a-și impune opinia - și, cu excepția subiectelor sociale esențiale precum medicamentele sau educația, nu se mai bucurau de prea multă trecere. Se spune uneori că rolul doamnei Thatcher În această transformare a fost mult exagerat, că circumstanțele ar fi Împins oricum Marea Britanie Într-o direcție „thatcheristă”; că pactul social postbelic era deja pe moarte. Posibil. Dar, chiar
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Îi preocupa avea și ea implicații ce discreditau utopismul radical. Intelectualii din Marea Britanie, care n-au fost niciodată seduși de comunism, erau indiferenți la declinul acestuia și distanți față de noua dispoziție de pe continent. În Franța, În schimb, proiectul comunist se bucurase multă vreme de o simpatie considerabilă. Când anticomunismul a luat amploare În dezbaterile publice din viața franceză, În conjuncție cu declinul constant ca rezultate și influență al Partidului Comunist, el a fost alimentat de amintiri și exemple locale. Noua generație
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
vestic deopotrivă 1. Acest lucru, Împreună cu Îndelungata preoție la Cracovia, departe de curentele teologice și politice occidentale, explică poate aplecarea sa către o viziune Îngust-poloneză și uneori alarmantă asupra creștinismului 2. Dar explică și simpatia fără precedent de care se bucura În țara de origine. De la Început, papa s-a distanțat de complicitatea roman-cosmopolitană a predecesorilor săi cu modernitatea, secularismul și compromisul. El a dus o campanie elaborată de apariții internaționale - spectacole atent coregrafiate În vaste spații deschise, cu crucifixe supradimensionate
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
pe 13 martie 1988, În care Nina Andreeva, o profesoară din Leningrad, profețea cu mânie (și, se va dovedi, cu Îndreptățire) că noile reforme duceau țara În mod inevitabil Înapoi spre capitalism. Pe de altă parte, Gorbaciov nu s-a bucurat niciodată de sprijinul necondiționat al reformatorilor radicali, care erau tot mai frustrați de evidenta lui nehotărâre. Una dintre slăbiciunile lui Gorbaciov consta În faptul că, pentru a-și păstra controlul asupra evenimentelor, se simțea obligat să aleagă calea de mijloc
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
guvern al RDG condus de Hans Modrow, liderul de partid din Dresda, să schițeze „Programul de acțiune al partidului”, acțiunile și intențiile sale deveniseră irelevante. Să nu uităm că est-germanii aveau o opțiune de care alte popoare subjugate nu se bucurau (nu exista o „Cehoslovacie de Vest”, nici o „Polonie de Vest”) și nu aveau de gând să renunțe la ea. Obiectivul s-a schimbat din mers: În octombrie 1989, demonstranții din Leipzig scandaseră Wir sind das Volk - „Noi suntem poporul!”. În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
masă de la Începutul anilor ’70. Comuniștii cehoslovaci au izbutit să mențină un control total până În ultima clipă. Nici Biserica Catolică (instituție care, În Cehia cel puțin, a avut Întotdeauna un rol minor În treburile interne), nici opoziția intelectuală nu se bucurau de un sprijin de amploare În societate. Prin epurări de o eficiență brutală, majoritatea intelectualilor țării, de la dramaturgi și istorici până la reformatorii comuniști din anii ’60, fuseseră Înlăturați nu numai din slujbe, ci și din vizorul public. Înainte de 1989, criticii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și a declarat cu mândrie că nu vor exista nici un fel de reforme), unii dintre ei Îl considerau deja un impediment: rupt de realitate, Înstrăinat atât de spiritul vremii, cât și de disperarea crescândă a românilor. Dar câtă vreme se bucura de sprijinul Securității (poliția secretă), Ceaușescu părea inatacabil. E așadar logic că Securitatea a fost cea care a precipitat căderea regimului În decembrie 1989, când a Încercat să-l Îndepărteze pe László Tõkés, un pastor maghiar reformat din Timișoara. Minoritatea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
folosită În presă, așa Încât complementul fragmentării sovietice a fost, cum era de așteptat, naționalismul local 11. În noiembrie 1988 a fost fondată la Kiev, după multe decenii, prima organizație politică ucraineană autonomă: RUKH („Mișcarea Populară pentru Perestroika”). Ea s-a bucurat de un sprijin considerabil, mai ales În orașele importante și din partea comuniștilor reformiști șaizeciști, dar, spre deosebire de mișcările pentru independență din zona baltică, ea nu a primit automat sprijinul maselor și nu a reflectat o coalizare a sentimentului național. La alegerile
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Moravia - provinciile istorice care formează Cehia - se mândresc nu numai cu un trecut medieval și renascentist În sânul Sfântului Imperiu Roman, ci și cu un rol important În industrializarea Europei Centrale. În jumătatea austriacă a Imperiului Habsburgic, cehii s-au bucurat de o autonomie crescândă și de o prosperitate aparte. Praga, una dintre gloriile continentului, a fost până În 1914 un centru major al modernismului În literatură și În artele vizuale. Slovacii, În schimb, nu prea aveau motive de mândrie. Guvernați de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
contrar intereselor și dorințelor lor, se sugera, ar fi fost nu numai nedrept, ci ar fi riscat să agraveze situația... raționament Întărit cu viclenie de Belgrad, deși Miloševiæ pretindea că nu influențează cu nimic deciziile sârbilor din Bosnia. Deși se bucurau de libertate deplină 6, sârbii bosniaci tot au Întrecut măsura. Chiar după ce comunitatea internațională (inclusiv Grupul de Contact format din diplomați străini care căutau fără odihnă o soluție) a fost de acord ca o Federație „Musulmano-Croată” (constituită În martie 1994
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mai ales În orașele industriale defuncte, aflate În paragină, din fosta RDG, unde sentimentele xenofobe erau cele mai puternice) trebuia atribuită În mod direct elitei politice, amnezică și suficientă. Deși nivelul violenței publice era ținut sub control, noua dreaptă se bucura de o popularitate Îngrijorătoare. Cu un lider dinamic și telegenic ca Jörg Haider, Partidul Libertății (PL) din Austria - urmaș al Ligii Independenților de după război, dar aparent purificat de conotațiile naziste ale acesteia - a urcat permanent În sondaje, prezentându-se drept
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]