55,287 matches
-
îl denunță că se afla de peste 7 zile în satul din zona de frontieră și încă nu se înregistrase, iar străinul singuratic este adus la postul local de jandarmi. Interogat de colonelul Filip (Sergiu Nicolaescu), nou venit în sat, Grigoriu afirmă că paltonul în care se aflau actele i se furase în tren. După propriile spuse, el se născuse în 1910 la București și era de meserie sculptor. A absolvit Școala de ofițeri în rezervă în 1938, obținând gradul de locotenent
Întîlnirea () [Corola-website/Science/327206_a_328535]
-
IV la Facultatea de Științe Naturale din București și venise în sat în căutarea unei persoane. Atât Andrei, cât și colonelul, își dau seama că ea minte deoarece nu reușea să facă deosebire între un pescăruș și un călifar și afirmase că Andrei fusese rănit la picior și nu la plămân. Cei doi locuiesc câteva zile în cabana de pe plajă, plimbându-se pe malul mării unde se întâlnesc uneori cu colonelul Filip. În seara de Crăciun, colonelul îi invită pe Andrei
Întîlnirea () [Corola-website/Science/327206_a_328535]
-
în fața Ioanei la jocul de cărți. La cârciumă, Ifrim îl amenință cu moartea pe Andrei, dar Filip intervine și-i desparte. Un pic mai târziu, Ioana îi reproșează lui Andrei că s-a retras de lume din cauza egoismului; fostul ofițer afirmă că a înțeles că războiul este inutil și că ucidea doar ca să se apere. El a refuzat de atunci să mai ucidă și a fost apoi rănit pe front, fiind trimis în țară. În noaptea de Revelion, colonelul Filip vine
Întîlnirea () [Corola-website/Science/327206_a_328535]
-
film a fost scris de romancierul Bujor Nedelcovici. Proiectul acestei producții cinematografice datează din anul 1971, atunci când se aniversau 50 de ani de la înființarea Partidului Comunist din România. "Întîlnirea" urma a fi un film jubiliar, dar regizorul Sergiu Nicolaescu a afirmat că nu a vrut să participe la această aniversare cu o realizare artistică, el fiind ocupat în acel an cu realizarea filmelor " Atunci i-am condamnat pe toți la moarte" și "Cu mîinile curate". Vorbind despre acest proiect, Nicolaescu afirma
Întîlnirea () [Corola-website/Science/327206_a_328535]
-
afirmat că nu a vrut să participe la această aniversare cu o realizare artistică, el fiind ocupat în acel an cu realizarea filmelor " Atunci i-am condamnat pe toți la moarte" și "Cu mîinile curate". Vorbind despre acest proiect, Nicolaescu afirma într-un interviu publicat în revista „Cinema” (nr. 2/1972) că pentru personajele principale ale filmului „primează împlinirea datoriei, a fiecăruia în felul său”. După afirmațiile proprii, Sergiu Nicolaescu a declarat că a fost inspirat în realizarea acestui film de
Întîlnirea () [Corola-website/Science/327206_a_328535]
-
Filmările au avut loc iarna în Delta Dunării și pe malul Mării Negre, la temperaturi de - 15 grade. În scena finală, regizorul a căzut în mare, dar nu s-a îmbolnăvit nici măcar de guturai. Vorbind despre acest film, Sergiu Nicolaescu a afirmat: "„Iată-mă abordând un nou gen de film: suspans, dragoste, final surprinzător. În locuri din natură de o aspră frumusețe, pline de poezie, se întâlnesc doi bărbați și o femeie. Dar întâlnirea era planificată doar pentru doi. Cine este intrusul
Întîlnirea () [Corola-website/Science/327206_a_328535]
-
aprobarea ministerului pentru a monta elicea la noul mineralier, dar inginerul Vasilescu (Emmerich Schäffer), consilierul ministrului, refuză să-și dea avizul necesar și-l informează pe ministru că nu sunt șanse ca elicea românească să funcționeze corespunzător. Deși directorul șantierului afirmă că elicea românească este produsă după modelul japonez, Vasilescu este de neînduplecat. Totuși, chiar și fără aprobare, Coman dispune turnarea noii elice. În acest timp, Coman trebuie să rezolve și o serie de probleme minore, cauzate în principal de obstacole
Zile fierbinți () [Corola-website/Science/327204_a_328533]
-
cu o elice românească. Finalul filmului îi prezintă pe Mihai Coman și pe Corina călărind împreună, la "ralanti", prin valurile de pe malul mării. O replică prezentă în film a anticipat viitoarea politică economică a partidului din anii '80. Directorul Coman afirmă la un moment dat că „economiile le facem pentru oameni, nu împotriva lor, și dacă nu te conduci după acest principiu atunci toată economia pe care o faci e demagogie”. După afirmațiile proprii, Sergiu Nicolaescu intenționa în primăvara anului 1975
Zile fierbinți () [Corola-website/Science/327204_a_328533]
-
a fost sfătuit de Dumitru Ghișe, directorul Casei de Filme 4, să facă un „film de actualitate”, care să abordeze problemele de viață cu un realism socialist, pentru a-i sensibiliza pe responsabilii cu cenzura să aprobe filmul "Osînda". Nicolaescu afirma că până atunci reușise să refuze acest compromis. La propunerea scenaristului Francisc Munteanu, "„un maestru al compromisului”", Nicolaescu a luat scenariul "„Copacii mor în picioare”" și l-a adaptat. Scenariul se referea inițial la un director de fabrică socialistă, dar
Zile fierbinți () [Corola-website/Science/327204_a_328533]
-
a pierdut sensul, lucru remarcat de unii critici printre care și Tudor Caranfil, dar și de Nicolaescu. Dumitru Popescu, secretar C.C. al P.C.R. și președinte al Consiliului Culturii și Educației Socialiste, a vizionat filmul și s-a declarat foarte mulțumit, afirmând că este cel mai bun film de actualitate pe care l-a văzut. El a solicitat totuși efectuarea unor filmări de completare, vrând ca finalul să fie unul optimist. Filmul a fost aprobat la 9 decembrie, copia standard fiind finalizată
Zile fierbinți () [Corola-website/Science/327204_a_328533]
-
Unii critici (Călin Căliman și E. Patriche) au remarcat că filmul are formă de reportaj, având un limbaj cinematografic sărac și fiind lipsit de substanță dramatică. În "„Istoria filmului românesc (1897-2000)”" (Ed. Fundației Culturale Române, București, 2000), criticul Călin Căliman afirma că filmul "Zile fierbinți" este „portretul unui director de șantier naval, un cinematograf tern, diluat în frazeologie, lipsit de substanță dramatică, altfel spus o experiență neconvingătoare”. Criticul Tudor Caranfil a dat filmului două stele din cinci și a făcut următorul
Zile fierbinți () [Corola-website/Science/327204_a_328533]
-
de teatru. Fiind istoric al religiilor, el ar scrie o piesă care "„rezumă și totodată explică întreaga istorie a religiilor”". La începutul piesei, un actor ar apărea pe scenă în fața cortinei coborâte și ar rosti spectatorilor de trei ori cuvântul "„”", afirmând că acest cuvânt este tot ce avea să le spună. Apoi, el ar pleca, iar publicul va rămâne nedumerit în sală. După un timp, în sală va izbucni un vacarm, iar dintr-un colț se va ivi un alt actor
Adio!... () [Corola-website/Science/327221_a_328550]
-
istoriei. Pentru actorii care retrăiesc timpul mitic Sacrul nu a dispărut din Univers, ci se descoperă doar oamenilor inițiați care sunt capabili să înțeleagă și să trăiască misterul creației. Oamenii observă lumea sacră reprezentată pe scenă, dar, în ciuda faptului că afirmă că s-au pregătit pentru a înțelege, ei nu-i înțeleg semnificația. Publicul și actorii trăiesc în două timpuri diferite, iar cortina împarte oamenii în stăpâni ai timpului sacru și robi ai timpului istoric. Cortina cade o singură dată însă
Adio!... () [Corola-website/Science/327221_a_328550]
-
teatrul devine un „spectacol sacru” ce are datoria să reactualizeze miturile clasice. Nuvela se folosește de elementele teatrului absurdului pentru a exprima ideea de experiență estetică asumată mitic și pentru a retrăi astfel momentele esențiale ale umanității. Academicianul Eugen Simion afirma că nuvela „Adio!...” este „un proiect de teatru în stil voit absurd (antiteatru)”, având ca temă misterul descoperirii Spiritului. Cercetătorii literari au evidențiat valoarea literar-artistică a acestei nuvele, definind-o ca „o artă poetică, ca formă a metadiscursului, a comment
Adio!... () [Corola-website/Science/327221_a_328550]
-
că nuvelele „La țigănci”, „Adio!...” și „Pe strada Mântuleasa...” sunt „trei perfecțiuni”; el își exprima tot acolo mirarea că nuvela „Adio!...” a fost publicată în volumul "La țigănci și alte povestiri", tipărit în 1969 de Editura pentru literatură din București, afirmând că ar fi vorba de „o elegie legionară” ce a trecut de cenzură. Gradul ridicat de teoretizare al nuvelei a atras și unele critici. Astfel, filologul Mihai Gheorghiu afirma că nuvela nu reușește să-și dizolve teza metafizică în substanța
Adio!... () [Corola-website/Science/327221_a_328550]
-
alte povestiri", tipărit în 1969 de Editura pentru literatură din București, afirmând că ar fi vorba de „o elegie legionară” ce a trecut de cenzură. Gradul ridicat de teoretizare al nuvelei a atras și unele critici. Astfel, filologul Mihai Gheorghiu afirma că nuvela nu reușește să-și dizolve teza metafizică în substanța epică și intelectuală a prozei. Nuvela „Adio!...” a fost tradusă în mai multe limbi străine: germană („Adieu!...”, în vol. "Bei den Zigeunerinnen: Phantastische Geschichten", Suhrkamp, Frankfurt am Main, 1980
Adio!... () [Corola-website/Science/327221_a_328550]
-
spăla de sânge la cișmea alături de Valentin, Brânduș îi spune zâmbind că Agripina, sora acestuia, a rămas repetentă. El pleacă, dar este oprit pe drum de Marin, ordonanța căpitanului, care-l anunță că ofițerul vrea să vorbească cu el. Căpitanul afirmă că Agripina nu a rămas repetentă și încearcă să afle cine a lansat o astfel de calomnie. Băiatul susține că el a vrut doar să-l înfurie pe Valentin, provocându-l la o bătaie de-adevăratelea, fără mănuși de box
Fata căpitanului (nuvelă) () [Corola-website/Science/327212_a_328541]
-
că-l va bate cu cravașa până-l va omorî dacă va mai spune cuiva că Agripina a rămas repetentă. În seara următoare, Brânduș este abordat într-un luminiș de pe dealul de deasupra orașului chiar de Agripina, fata căpitanului. Ea afirmă că a vrut să-l cunoască personal și să afle cum a ghicit că ea a rămas repetentă, un secret de familie bine ascuns. Fata are 17-18 ani și este elevă la un liceu din Buzău. Ea a citit multe
Fata căpitanului (nuvelă) () [Corola-website/Science/327212_a_328541]
-
pe care ea se oferise să-l învețe. Ar fi putut să-l doboare pe Valentin cu un singur pumn, dar s-a lăsat bătut pentru a dovedi că nu se teme de durere și că o poate îndura. El afirmă că se duce pe munte pentru a vedea răsăritul lunii, călindu-se pentru a ajunge odată un om mare. "„Eu mă oțelesc întruna, mă învăț cu relele, mă tot pregătesc. Eu n-am să fiu om de rând, eu am
Fata căpitanului (nuvelă) () [Corola-website/Science/327212_a_328541]
-
evidențiind supremația spiritului asupra materiei. Profesorul Sorin Alexandrescu îl compară pe Brânduș, copilul găsit, cu Prâslea cel Voinic sau cu alți copii miraculoși, "„născuți din vegetale, obiecte inanimate sau chiar materializări spontane ale unor decizii sau forțe supranaturale”". Chiar Agripina afirmă la un moment dat că băiatul este "„o minune”", "„un caz extraordinar”" care trăiește în folclor. Deși considerat un personaj de basm, copilul nu se manifestă astfel în prezent, ci rămâne deschis spre straniu sau fantastic într-un viitor mai
Fata căpitanului (nuvelă) () [Corola-website/Science/327212_a_328541]
-
superioritatea de caracter dovedită în acceptarea loviturilor lui Valentin, Brânduș dispune de o capacitate de intuiție aproape supranaturală: el „știe” că Agripina a rămas repetentă, intuiția rămânând o enigmă. "„Nu pot să-ți spun, pentru că e un secret al meu...”", afirmă băiatul. Vorbăreața Agripina Lopată, însă, este un personaj mai curând fantezist decât fantastic, de esență bovarică, având o imaginație hrănită de lecturi excesive care încearcă să compenseze un sentiment de inferioritate ca urmare a unor iubiri care nu se produc
Fata căpitanului (nuvelă) () [Corola-website/Science/327212_a_328541]
-
și unele critici. Profesorul Sorin Alexandrescu considera că ea "„părăsește tiparele nuvelei fantastice, în ciuda unor elemente folclorice și lirice atractive”", nefiind susținută de o structură epică complexă și de un sistem de evenimente „incomprehensibile”. De asemenea, criticul Alex. Ștefănescu a afirmat că nuvela „Fata căpitanului” este mai puțin inteligibilă, în timp ce filologul Mihai Gheorghiu considera că nuvela nu reușește să-și dizolve teza metafizică în substanța epică și intelectuală a prozei. Nuvela „Fata căpitanului” a fost tradusă în mai multe limbi străine
Fata căpitanului (nuvelă) () [Corola-website/Science/327212_a_328541]
-
că unul din 10 diabetici va fi afectat la un moment dat de a.C., în timp ce la diabeticii care au dezvoltat deja polineuropatie periferică, unul din 3 va dezvoltă a.C. În "Evidence-based Orthopedics" ("Evidence-Based Medicine" series) editată de Mohit Bhandari se afirmă că a.C. are o pevalență atât în SUA cât și în restul lumii situată între 0.3% și 3% din populația diabetică. Tratamentul constă în repaus total al aparatului locomotor; scoaterea, un timp îndelungat (în medie 6 luni), prin diverse
Artropatie Charcot () [Corola-website/Science/327219_a_328548]
-
mai mult, amenințând să-l strivească pe omul prins acolo. Singura ieșire a omului din această capcană poate avea loc doar într-un plan al irealității. Momentul găsirii ieșirii presupune experimentarea unei senzații amestecate de teamă și de beatitudine, după cum afirmă Onofrei în finalul nuvelei. Trecerea într-un plan superior de existență determină probleme de identitate ce duc la revelația Ătman-Brahman, adică la conștientizarea faptului că sufletul individual (Ătman) al oricărei ființe (animal sau plantă) provine din sufletul universal, adică din
Podul (nuvelă) () [Corola-website/Science/327228_a_328557]
-
care prozatorul o considera cheia de boltă a tuturor scrierilor sale de maturitate. Textul metafizic și enigmatic al nuvelei ar oferi astfel accesul către sacralitate prin cultură, adâncind conceptul de coincidentia oppositorum și transfigurând creator momentul istoric. Filologul Mihai Gheorghiu afirma că nuvela „Podul” este foarte reușită datorită „discursivității excesive” și a guvernării strategiilor narative ale fantasticului de către coincidentia oppositorum, dar nu reușește totuși să-și dizolve teza metafizică în substanța epică și intelectuală a prozei. Dialectica conceptului de coincidentia oppositorum
Podul (nuvelă) () [Corola-website/Science/327228_a_328557]