64,222 matches
-
calitate bună a comunicării și coordonării pe toată durata implementării strategiei; • fundamentarea pe culturi și filosofii corporatiste similare; • Înființarea de sisteme manageriale autonome; • existența unui centru de decizii, cu autoritatea de a angaja toți partenerii. Din punctul de vedere al teoriei recente a sistemelor neconcurențiale, se evidențiază două tendințe. Prima, inițiată de École des Hautes Études Commercials (EHEC - Paris), propune o critică a modelelor concurențiale și reanalizează ipotezele teoriei economice clasice - piața dominată de concurența pură și perfectă, În care firmele
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
cu autoritatea de a angaja toți partenerii. Din punctul de vedere al teoriei recente a sistemelor neconcurențiale, se evidențiază două tendințe. Prima, inițiată de École des Hautes Études Commercials (EHEC - Paris), propune o critică a modelelor concurențiale și reanalizează ipotezele teoriei economice clasice - piața dominată de concurența pură și perfectă, În care firmele acționează pentru maximizarea profitului - din perspectiva piețelor „pregătite În comun”, a clanurilor și organizațiilor mutuale și a strategiilor de cooperare și alianță. A doua, inspirată din lucrările economistului
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
Profitul nu se aplică decât la o economie statică, imuabilă și Închisă. Într-o economie deschisă, dominată de risc, incertitudine și schimbare, profitul nu există decât dacă este vorba de profitul efemer al inovatorului autentic, așa cum remarca J. Schumpeter. Noua teorie economică trebuie să rezolve contradicția eternă a economiștilor de la Ricardo Încoace: analiza economică este posibilă numai dacă face abstracție de ceea ce politica economică trebuie să prevadă cu precizie - incertitudinea și schimbarea. Pe termen lung va domina obiectivul flexibilității totale - produse
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
ponderea pe piață și rentabilitate; - să estimeze riscul la diferite niveluri ale ponderii; - să determine valoarea de la care o creștere a ponderii pe piață nu aduce suficient profit pentru a compensa riscurile suplimentare la care s-ar expune firma. Atât teoria, cât și practica economică arată că rentabilitatea crește direct proporțional cu creșterea ponderii pe piață. Totuși, În anumite cazuri, rentabilitatea poate să scadă chiar la o pondere mare a firmei pe piață, și anume când: • unii clienți rămân loiali concurenței
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
facilita reactivitatea și flexibilitatea. În acest scop, firma dispune de următoarele metode: proiectul firmei, calitatea totală, managementul prin obiective ori pe proiect sau organizarea orizontală. De multe ori, aceste metode sunt insuficiente - de aceea se apelează la viziunea firmei cu privire la teoriile X și Y, revederea organigramei, sistemul de recompense și sancțiuni și transversalitatea. Șeful de proiect are aproape același rol ca șeful de produs, cu deosebirea că, odată produsul realizat, celula sa dispare. El este coordonatorul unei echipe de profesioniști de
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
cărui trăsături evolutive sunt cunoscute (cel puțin prin cunoașterea legilor de probabilitate și a frecvenței apariției variabilelor ce caracterizează acest mediu), iar pe de altă parte, un mediu ale cărui caracteristici sunt fundamental nesigure (nu pot fi Înțelese În termenii teoriei probabilităților). Nevoile clasice ale reflecției strategice se rezumă la diagnosticul activităților existente. Dar, Într-o perioadă a schimbărilor, problemele majore ale firmei devin inovația și proiectul creativ. Dacă firma vrea să se lanseze pe noile căi, entuziasmul și spiritul de
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
izomorfice” (pe cât de surprinzătoare, pe atât de fin identificate și argumentate), filiații spirituale și afinități, în proiecții critice remarcabile prin erudiție și forță analitică. Eseul Experiența sadoveniană a povestirilor în ramă preludează o altă lucrare de pionierat în critica și teoria literară românească, Povestirile în ramă. Ipostaze universale și românești ale unei structuri (2002), la origine curs universitar ținut la Facultatea de Litere din Cluj-Napoca. SCRIERI: Proza fantastică românească, București, 1975; Spiritul Romei. O privire comparativă asupra gândirii și faptei unui
DAN-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286676_a_288005]
-
CÂRNECI, Magda (1.I.1956, Gârleni, j. Bacău), poetă. Este fiica scriitorului Radu Cârneci. A urmat la București Facultatea de Istoria și Teoria Artei din cadrul Institutului de Arte Plastice „N. Grigorescu”. Debutează în 1975, în „România literară”, și editorial în 1980, cu volumul de versuri Hipermateria, sub pseudonimul Magdalena Ghica, pe care îl va folosi, ca scriitoare, în perioada 1980-1989. A fost muzeograf
CARNECI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286117_a_287446]
-
lui N. Iorga. Către sfârșitul secolului, o comisie compusă din profesorul Andrei Bârseanu, scriitorul Nicolae Petra-Petrescu și negustorul Ioan Langer întocmește o listă de cărți pe care le comandă la București. Lista cuprinde titlurile: Magnum Etymologicum Romaniae de B.P. Hasdeu, Teoria lui Rössler de A.D. Xenopol, Scrisori către V. Alecsandri de I. Ghica, Sultănica și Trubadurul de B. Delavrancea, Scrieri literare și istorice de A. I. Odobescu. Și în plan politic C. r. și-a făcut simțită prezența. În timpul procesului Memorandumului (1892
CASINA ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286134_a_287463]
-
libertine, nonconformiste. În perioada 1990-1992 a ocupat funcția de consilier-șef la Inspectoratul pentru Cultură al județului Iași. Din anul 1994 este profesor consultant la Universitatea din Bacău, predând și aici cursuri de istoria limbii franceze, semiologie, stilistică, istoria mentalităților, teoria comunicării, poetica traducerii și filosofia limbajului. Este directorul Centrului de Semiologie și Teoria Comunicării de pe lângă Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași. Publică în revistele „România literară”, „Steaua”, „Cronica”, „Contemporanul”, „Echidistanțe”, „Timpul”, „Analele științifice ale Universității «Al. I. Cuza» din Iași
CARPOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286127_a_287456]
-
pentru Cultură al județului Iași. Din anul 1994 este profesor consultant la Universitatea din Bacău, predând și aici cursuri de istoria limbii franceze, semiologie, stilistică, istoria mentalităților, teoria comunicării, poetica traducerii și filosofia limbajului. Este directorul Centrului de Semiologie și Teoria Comunicării de pe lângă Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași. Publică în revistele „România literară”, „Steaua”, „Cronica”, „Contemporanul”, „Echidistanțe”, „Timpul”, „Analele științifice ale Universității «Al. I. Cuza» din Iași” ș.a. Activitatea cercetătoarei reunește zone de interes variate: lingvistică franceză, lingvistică generală, poetică
CARPOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286127_a_287456]
-
în revistele „România literară”, „Steaua”, „Cronica”, „Contemporanul”, „Echidistanțe”, „Timpul”, „Analele științifice ale Universității «Al. I. Cuza» din Iași” ș.a. Activitatea cercetătoarei reunește zone de interes variate: lingvistică franceză, lingvistică generală, poetică, semantică, semiologie generală, semiologii aplicate, filosofia limbajului, lingvistică pragmatică, teoria comunicării, mentalități și reprezentări sociale. În toate aceste domenii, C. aduce contribuții importante. Prin intermediul cărților sale, Introducere la semiologia literaturii (1978), Captarea sensurilor (1987), Sfidarea normei (1995) și Prin text, dincolo de text (1999), pune în circulație idei și concepte noi
CARPOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286127_a_287456]
-
susținut al exegetei, transpus într-o pagină de comentariu dens, doct, specializat cu strictețe. De multe ori, notele care însoțesc paginile de analiză constituie un al doilea text, complementar celui dintâi. C. este și o foarte bună traducătoare, îndeosebi din teoria literară și literatura franceză. De altfel, pentru transpunerea în românește a Memoriilor lui Saint-Simon a fost distinsă în 1990 cu Premiul Uniunii Scriitorilor. SCRIERI: Introducere la semiologia literaturii, București, 1978; Captarea sensurilor, București, 1987; Sfidarea normei, Iași, 1995; Prin text
CARPOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286127_a_287456]
-
productivă intermitent - e considerarea limbii naționale ca „stil supraindividual” și implicit ca „modelator virtual al oricărei creațiuni literare”. Asertoric formulată în Expresivitatea limbii române, această concepție funcționează și în Creativitatea eminesciană, dar mai ales în Arta cuvântului la Eminescu. Potrivit teoriei lui C., stilul eminescian nu e produsul abaterii de la normele interne ale limbii române, al „siluirii” acesteia; este, din contra, suprema valorificare a potențialului expresiv specific graiului nostru. Situată principial în diametrală opoziție cu întreaga critică impresionistă, polemizând pe tot
CARACOSTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286086_a_287415]
-
Și-a luat doctoratul în filologie cu teza Aspecte ale comicului la Caragiale (1967). Debutează în presa literară cu articolul Despre arta parodiei în literatura română („Steaua”, 1957). Colaborează la „Viața românească”, „Steaua”, „România literară”, „Luceafărul”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Adevărul”, „Cronica politică”, „Parlamentul”, „Adevărul literar și artistic” ș.a. Debutul său editorial l-a reprezentat antologia comentată Pionierii romanului românesc (1962). Preocupat constant de opera lui I.L. Caragiale și remarcându-se ca un bun specialist în materie, i-a
CAZIMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286151_a_287480]
-
apare într-o nouă ipostază, individualizându-se nu numai prin apetența teoretică, dar și prin frecventarea tuturor artelor, degajarea stilistică, îmbinarea spiritului „științific” de odinioară cu unul subtextual ironic și în același timp delectabil. După ce definește fenomenul kitsch, pornind de la teoria lui Abraham Moles și după ce îl argumentează cu bogate ilustrări din artele plastice și literatură, autorul ajunge la Caragiale, a cărui operă o consideră un vast studiu dedicat acestui fenomen. Ample caracterizări, deduse din mulțimea exemplelor, duc la concluzia că
CAZIMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286151_a_287480]
-
asasinat la 27 noiembrie 1940. În același prim număr, redacția propune concedierea profesorilor Mihai Ralea și Iorgu Iordan. În pofida opiniilor nedemocratice ale conducerii, se întâlnesc în coloanele publicației, în anii 1942 și 1943, versuri și proza, articole de istorie și teorie literară. Colaborează cu versuri D. Florea-Rariște, Al. Pogonat, G. Ursu, Ion Ojog, N. Tăutu (Ploua în stepa), George Lesnea (Nu pot s-ajung, Cântec pentru noi), Ion Pillat (Calendar), G. Tutoveanu (Să-mi cânte, Fir de nalba), Magda Isanos (Spital
CETATEA MOLDOVEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286181_a_287510]
-
încheiate cu Poarta Otomană. În spirit înnoitor, C. de R. încearcă să fixeze locul Bisericii în cadrul conștiinței naționale. Cea mai lungă și mai însemnată este prefața la Mineiul pe ianuarie, ce conține un scurt istoric al poporului român, plecând de la teoria originilor, cu idei similare stolnicului Constantin Cantacuzino. Argumentele socio-etnografice aduse, asemănătoare celor ale Școlii Ardelene (S. Micu), au în vedere obiceiurile romane, dar și autohtone (ideea supraviețuirii dacilor este prezentă aici). Vorbind despre schimbare ca lege a firii, amintind de
CHESARIE DE RAMNIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286192_a_287521]
-
fericirea, absurdul, răul și binele, viața și moartea, C. se bizuie în aceste exerciții de reflexivitate pe bunul-simț (Proze pentru anul inimii, 1934, Zaruri, 1936, Casă pe nisip, 1937, culegerea postumă În căutarea Atlantidei, 1989). În chestiuni de artă, de teorie literară, C. pune în relație, de câte ori are prilejul, valențele esteticului, etnicului și eticului. I se întâmplă și să cadă în inconsecvențe. „Hermetiștii”, de pildă, i se par depășiți și reci, însă el însuși nu evită ermetizarea, fiind de părere că
CHELARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286187_a_287516]
-
ev. Reprezentări de cavaleri la începuturile Renașterii (1977). Susține un doctorat la Sorbona (1973) cu lucrarea Immortalité et décomposition dans l’art du Moyen Âge, carte tipărită mai târziu, în exil, la Madrid. C. introduce în studiile românești de medievistică „teoria mentalităților”, fiind din acest punct de vedere, împreună cu Virgil Cândea și Al. Duțu, un deschizător de drumuri. Pe urmele lui Georges Duby și Jacques Le Goff, el pune textul literar medieval în relație cu iconografia și proiecțiile artistice ale simbolurilor
CHIHAIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286195_a_287524]
-
a lui D. Caracostea. Debutează, în 1972, cu versuri în „România literară” și cu critică literară în „Alma Mater”. Colaborează la „Caiete critice”, „Contemporanul”, „Convorbiri literare”, „Dacia literară”, „Luceafărul”, „Manuscriptum”, „Noua revistă română”, „Opinia studențească”, „Paralela 45”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Tomis”, „Tribuna”, „Viața românească” ș. a. Semnează două cărți, amândouă cu intenția declarată de a restitui imaginea reală a două personalități structural deosebite. Prima, Mihu Dragomir. Metamorfozele creației (2000), respinge percepția critică alimentată de cărțile conformiste ale autorului și procedează
CHISU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286214_a_287543]
-
de realismul socialist a lui Mihu Dragomir oaze de poezie autentică, poezii patriotice sincere, neafectate de poncifele epocii. A doua carte, Prejudecata Caracostea (2002), abordează prioritar, spre deosebire de studiile semnate de Titu Popescu și Ioana Bot, gândirea lingvistică a lui Caracostea, teoria limbajului, prezentă în întreaga sa operă. Convins că în ceea ce s-a scris despre autorul Expresivității limbii române componenta lingvistică „se află în continuare într-un con de umbră”, C. caută explicațiile acestei situații: una ar fi aceea că după
CHISU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286214_a_287543]
-
Literatură. În 1973, după stagiul de doctorat, devine cercetător științific la Institutul de Limbă și Literatură al Academiei de Științe a Moldovei, al cărui director adjunct va fi între 1991 și 1993. Este apoi director al Institutului de Istorie și Teorie Literară (1993-1999) și director al Institutului de Literatură și Folclor. Semnează numeroase lucrări de istoriografie literară, care denotă o bună documentare, acribie filologică, spirit de investigație în direcția explorării faptelor inedite. Obiectul său de cercetare îl constituie literatura română din
CIOCANU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286248_a_287577]
-
al sectorului de folcloristică al Institutului de Limbă și Literatură al Academiei de Științe de la Chișinău (1960-1979). În 1940 a participat la procesul de înlocuire a alfabetului latin cu alfabetul rus. Sub masca „neaoșismului moldovenesc”, a promovat ideea antiromânismului, impunând teoria falsă a celor „două limbi, două noroade, două culturi”. A sprijinit analiza sociologizant-vulgară a operelor literare și folclorului, a negat importanța literaturii clasice. A elaborat manuale de gramatica „limbii moldovenești”, este autorul lucrării monografice Poezia lirică populară moldovenească (1973, în
CIOBANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286235_a_287564]
-
A.I. Herzen. A mai colaborat la „Fapta”, „Gazeta literară”, „Jurnalul literar”, „Veac nou”, „Viața Basarabiei”, „Limbă și literatură”, „Litere și arte”, „Luceafărul”, „Revista de folclor”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Studii și cercetări de istorie literară și folclor”, „Revista de istorie și teorie literară”. O serie de articole și traduceri din „Națiunea” (1947-1948) sunt axate pe opera câtorva scriitori ruși și francezi. Autentic erudit, C. se angajează în lucrări de istorie literară cu teme mai puțin abordate până la data când începe el să
CIOBANU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286241_a_287570]