7,098 matches
-
fi insule care străpung fața constelată a universului și-și înalță vârfurile spre ceruri de negândit. Cei care fuseseră acolo erau stigmatizați pentru totdeauna. Nefericirea avea să fie mereu briliantul dintre sprâncenele lor. Singuri și ignorați, aveau să cartografieze harta împărăției în 168 imense, demente, ilizibile Cărți cu foițe de aur. Hoitul lor plin de viermi avea să fie găsit prăbușit peste manuscrisele halucinante, în mansarde dărăpănate, unde nimeni n-ar fi bănuit că poate trăi un om... Poate că asta
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
vii, strălucitoare, binecuvântând cu dreapta și-n stânga ținând Cartea ce cuprinde de la alfa la omega toate înțelesurile lumii, îl recunoscusem pe Pantocrator întocmai ca la meșterul Luca, cel ce va veni să judece viii și morții și a cărui împărăție, nu m-am coborât în ziua aceea de pe schelă decât să-i aduc de câteva ori apă rece de la izvor și-n afară de o singură plăcintă cu brânză pe care a mâncat-o caldă, atunci când i-am adus-o, dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
redeșteptat că dintr-un vis adânc, se animă de copii și țărani gătiți în straie de sărbătoare. Pe fețele lor radia prospețimea și vigoarea sufletului. Pășiră, sfioși, pragul mânăstirii, purtând în mâini coșuri pline cu bunătăți. Curtea bisericii părea o împărăție a florilor, o grădină botanică inegalabilă. La fântâna din acest colț de rai se odihneau doi porumbei, aranjându și penajul de sărbătoare. Cu sufletul plin de farmecul peisajului, am pășit și eu în biserică, mulțumind lui Dumnezeu pentru bucuria ce
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
și Blanchard vă băgați peste tot, ca musca-n curul calului. Doctore, putem fuma și noi? Bătrânul scoase un bisturiu din buzunarul de la spate și-l șterse de cracul pantalonului. — Sigur. N-o s-o deranjeze deloc pe fată. E-n împărăția viselor pentru totdeauna. Soră Margaret, ajută-mă, te rog, să îndepărtez cearșaful. Lee se așeză pe banchetă, alături de mine. Millard și Sears își aprinseră țigările, apoi își scoaseră carnețelele și stilourile. Lee căscă și mă întrebă: — Ai prins vreun fir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
vulcanului, enormă, se transformase sinistru într-un lac întunecat și nemișcat, care scuipa vălătuci de ceață. Deși nu-l văzuse niciodată, Gajus recunoscu înspăimântătoarele descrieri ale poeților: „Lacus Averni, pădurea Hecatei, Acherusius de sub pământ“. Acolo, potrivit vechilor mituri, se întindea împărăția morților. — Privește acolo, pe promontoriu, îi zise ofițerul cu glas sigur, ca și cum i-ar fi arătat o țintă, vila care i-a aparținut lui Calpurnius Piso. Bogata vilă a Pisonilor, familia celui care îl otrăvise în Syria pe Germanicus, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
lui Isis de la Pompei, singurul templu în care pământul nu este mânjit de sângele animalelor sacrificate. Arhitectul Imhotep spuse: — În interiorul khem-ului voi pune mozaicuri. Îi voi da culorile sacre ale lui Isis Panthea: albul lunar al spiritului, verdele vieții, roșul împărăției infernale. Nici un templu nu va avea decorațiuni ca acelea pe care le veți vedea pe lacul ăsta, vă făgăduiesc, interveni entuziast Thryphiodoros, artistul decorator din Alexandria. Obiectele din bronz, tapiseriile, stofele vor fi la fel cu acelea pe care tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
facă invulnerabil. După câteva zile s-a aflat că, în noaptea cu lună plină din martie, pe noul drum de marmură din jurul lacului apăruse - poate printr-o vrăjitorie a zeităților îngropate între Nilus și nisipuri sau printr-o evocare a împărăției infernale - un lung cortegiu de oameni străini purtând tunici albe de in, ce mergeau pe un covor de flori, cu torțe și făclii, cu cădelnițe și parfumuri, în sunetele unor instrumente stranii și al cântecelor corurilor. Mulțimea aceea urcase încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
vulcan ale valurilor, lăsând În urmă spuma albă, ca o iluzie, urmă nedefinită a unei himere, un Budha de apă topindu-se În ape. „Deci voi așa să vă rugați: Tatăl nostru, Carele ești În ceruri, sfințească-se numele Tău, vie Împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum În cer și pre pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi Și ne iartă nouă greșalele noastre Precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pre noi În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi Și ne iartă nouă greșalele noastre Precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pre noi În ispită, Ci ne izbăvește de cel rău, Că a Ta este Împărăția și puterea În vecii vecilor. Amin.” Anul 1992. TU, te rogi. Spui exact cuvintele lui Iisus Christos. Ai patruzeci și cinci de ani, mai sunt opt ani până la anul 2000. Opt ani. Vârsta fetiței tale. Soția ta este mai tânără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
unei aspirații arzătoare“, spunea Unamuno. Îl îngrijora soarta persoanei în carne și oase, a propriei nemuriri aici pe pământ, prin opera spirituală și prin cea carnală - perpetuarea în trup, prin descendență biologică și prin operă, dar și a nemuririi în Împărăția care nu e din lumea aceasta și pentru a cărei venire, creștinește, zilnic ne rugăm, cerându-ne, așadar, moartea noastră nemuritoare („vie împărăția Ta“). Existențialism, așa cum a fost cel mai adesea catalogată opera lui Unamuno? Din nou trebuie să recunosc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
prin cea carnală - perpetuarea în trup, prin descendență biologică și prin operă, dar și a nemuririi în Împărăția care nu e din lumea aceasta și pentru a cărei venire, creștinește, zilnic ne rugăm, cerându-ne, așadar, moartea noastră nemuritoare („vie împărăția Ta“). Existențialism, așa cum a fost cel mai adesea catalogată opera lui Unamuno? Din nou trebuie să recunosc sărăcia terminologiei consacrate. Să recitim în acest sens ultima însemnare din Jurnalul intim: „Tatăl nostru. 15 ianuarie 1902. Tată mereu, zămislindu‑ne mereu Idealul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
și raporturile dintre ei sau în nivelul relațiilor dintre Creator, Lume, ca creație primă, și Om, ca beneficiar și interpret al acesteia și aspirant la condiția Creatorului. Nu inventarierea tărâmului de-aici e miza, ci catagrafierea absolută a drumului către Împărăția de dincolo de lumea aceasta. „Toate creaturile - spune Unamuno - sunt creatorul lor. Și niciodată Dumnezeu nu s-a simțit mai creator, mai tată, decât când a murit în Cristos, când El, în Fiul său a gustat moartea.“ Prin urmare - reconfirmă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
totdeauna, însemnează a frământa aluatul eternității. Și nu fără rost spunea altul dintre cei mai mari discipoli și continuatori ai lui Tucidide, Leopold von Ranke, că fiecare generație omenească e în contact nemijlocit cu Dumnezeu. Și e un fapt că Împărăția lui Dumnezeu pentru a cărei venire se roagă zilnic inimile simple - „vie împărăția ta!“ -, acea împărăție care se află înlăuntrul nostru, ne vine în fiecare clipă, și acea împărăție este eterna venire a ei. Și întreaga istorie este un comentariu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
cei mai mari discipoli și continuatori ai lui Tucidide, Leopold von Ranke, că fiecare generație omenească e în contact nemijlocit cu Dumnezeu. Și e un fapt că Împărăția lui Dumnezeu pentru a cărei venire se roagă zilnic inimile simple - „vie împărăția ta!“ -, acea împărăție care se află înlăuntrul nostru, ne vine în fiecare clipă, și acea împărăție este eterna venire a ei. Și întreaga istorie este un comentariu al gândirii lui Dumnezeu. Comentariu? Cassou spune că nu am scris nimic altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
discipoli și continuatori ai lui Tucidide, Leopold von Ranke, că fiecare generație omenească e în contact nemijlocit cu Dumnezeu. Și e un fapt că Împărăția lui Dumnezeu pentru a cărei venire se roagă zilnic inimile simple - „vie împărăția ta!“ -, acea împărăție care se află înlăuntrul nostru, ne vine în fiecare clipă, și acea împărăție este eterna venire a ei. Și întreaga istorie este un comentariu al gândirii lui Dumnezeu. Comentariu? Cassou spune că nu am scris nimic altceva decât comentarii. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
e în contact nemijlocit cu Dumnezeu. Și e un fapt că Împărăția lui Dumnezeu pentru a cărei venire se roagă zilnic inimile simple - „vie împărăția ta!“ -, acea împărăție care se află înlăuntrul nostru, ne vine în fiecare clipă, și acea împărăție este eterna venire a ei. Și întreaga istorie este un comentariu al gândirii lui Dumnezeu. Comentariu? Cassou spune că nu am scris nimic altceva decât comentarii. Și ceilalți ce au scris? În sensul restrâns și academic în care Cassou, pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
avem.“ Și Hessen nu uită, evident, să ne amintească de Evanghelia Sfântului Matei (18, 3), când Cristos, Fiul Omului, Fiul Tatălui, zicea: „Adevărat zic vouă: De nu vă veți întoarce și nu veți fi precum pruncii, nu veți intra în Împărăția cerurilor.“ „De nu vă veți întoarce“, zice. Și de-aceea îl fac pe Jugo al meu să se întoarcă. Și copilul, fiul, îl descoperă pe tată. În versetele 14 și 15 ale capitolului 8 din epistola către Romani - și nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
despre care vorbeau misticii scolastici, cu alte cuvinte: istorie și viziune dătătoare de fericire. Dar sunt ele oare lucruri diferite? Nu e drumul patrie? Și patria, cea cerească și veșnică de bună seamă, cea care nu e din lumea aceasta, împărăția lui Dumnezeu, pentru a cărei venire ne rugăm zilnic - cei ce ne rugăm -, acea patrie nu va continua oare să fie drum? Ci, în sfârșit, facă-se voia sa, atât pe pământ, cât și în cer sau, cum a cântat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
dar de ce ți-ar fi de folos să-ți câștigi sufletul dacă ai pierde lumea? Să punem în locul lumii comuniunea umană, comunitatea umană, comunitatea comună. Și iată cum religia și politica devin unul și același lucrul în romanul vieții actuale. Împărăția lui Dumnezeu - sau cum voia Sfântul Augustin, cetatea lui Dumnezeu - este, cetate fiind, politică, și Dumnezeu fiind, religie. Și eu mă aflu aici, în exil, la poarta Spaniei și ca ușier al ei, nu ca să fiu luminos și să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
și slabă. La fel ca starea de spirit. Iar aici rolurile sunt inversate - eu mă dau după ea, nu ea după mine. Și cu ce se mai ocupă domnul Efraim În aceste Zile Cumplite 1? Continuă să repare lumea pentru Împărăția lui Dumnezeu care va să vină? Nimic nou, spuse Fima, pe când lua din mâna tatălui său pălăria și bastonul. Consideră necesar să adauge: — Nimic nou. Doar că țara se duce de râpă. Bătrânul ridică din umeri: —De cincizeci de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
trecea drept un neîndemânatic, reuși totuși să deschidă geamul fără cel mai mic zgomot. Era sigur acum că făptura privea fix Într-un punct anume, pe care și el, Fima, avea obligația să-l privească. Din ce provincie Îndepărtată a Împărăției evoluției, din ce peisaj primar, obscur, plin de vulcani aruncând nori de fum, jungle și aburi cețoși ridicându-se din pământ, cu mult Înainte să apară cuvintele și cunoașterea, cu ere Întregi Înaintea profeților, a regilor și a mântuitorilor care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
În centrul moale al fiecărei mâini, strânse pumnii și zâmbi. Tamar spuse: —Pot să te Întreb Încă ceva? Fima nu reținea ce Îl Întrebase Înainte, dar Îi răspunse totuși cu cavalerism, expansiv, copiind parcă manierele tatălui său: — Până la jumătate de Împărăție. —Insulă În Oceanul Pacific, dar și costum de baie. —Poftim? Asta scrie aici. Poate că e o greșeală de tipar. Din șase litere. E aproape ultimul lucru care Îmi lipsește. Nu știu. Încearcă Tahiti. Am un copil care mă roagă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
gât În coșmarurile profeților lapidați, ale mântuitorilor răstigniți și ale izbăvitorilor tăiați În bucăți, Înconjurat de un șir de dealuri pietroase, goliciunea pantelor pline de grote și canale, măslinii părăsiți care aproape Încetaseră să mai fie copaci și se alăturaseră Împărăției lucrurilor neînsuflețite, căsuțele de piatră printre pliurile văilor cioplite parcă Între dealuri, iar după ele deșerturile uriașe, care se Întindeau spre sud până la Babel-Mandeb, În est spre Mesopotamia, spre nord până la Hama și Palmira, țara viperelor, teritoriile de calcar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
se Întindă În patul tatălui său și să se culce așa, Îmbrăcat. Însă apoi hotărî că era păcat să irosească noaptea asta atât de specială. Trebuia să exploreze locuința. Să-i descopere secretele. Să-și Însușească primele noțiuni orientative ale Împărăției sale. Se Învârti prin camere până la trei dimineața, deschizând dulapri, explorând colțurile Întunecate ale comodelor negre și grele, cotrobăind prin fiecare sertar, căutând curios sub saltele, sub perne și În grămada de cămăși albe pregătite pentru călcat ale tatălui său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Înfloritoare prăvălie de cărbuni. Dugheana neagră ca bezna l-a ancorat la masa lungă și pustie a sărăciei; sătul de crăpelnițele foamei, Tai An și-a zis: pentru concubina nesătulă - Îmbrățișările caracatiței;pentru gusturile alese - câine comestibil, iar pentru om - Împărăția Cerurilor, și s-a asociat fără șovăială cu Samuel Nemirovsky, un ebenist cumpătat care, chiar În inima mahalalei Unșpe, Întocmește toate armoarele și paravanele pe care cei care Îi admiră meșteșugul le primesc direct de la Beijing. Preacurata dugheană a prosperat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]