KorAP: Find »[drukola/base=înăuntru & drukola/pos=adverb]« with Poliqarp

<1 ...210 211 212 ...278 >

6,950 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428

Se odihni doar pentru câteva momente. Hoț? Vânător de homosexuali? Drogat? gândi el. Nici nu contează, la urma urmei. Nu îl las să scape așa ușor. Urcă în fugă scările până la apartamentul său. Din nou deschise ușa cu rapiditate. Păși înăuntru și încuie prudent în urma sa. Se grăbi în bucătărie, unde apucă telefonul și formă 112. După câteva momente, auzi o voce de femeie în receptor: - Ați sunat la urgențe pentru Poliție și Pompieri... - Un om! Tocmai m-a atacat un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
ajuns acolo, cadavrul nici nu se răcise. Am căutat peste tot, dar nici urmă de făptaș. - Martori? - Singura persoană care se afla pe coridor când am ajuns a fost o bătrânică. Ea a fost cea care ne-a dat drumul înăuntru. Vom vorbi cu ea atunci când se va întoarce. Poate a văzut mai mult. - A plecat? întrebă Sellitto. - Da. - Știi cine era, nu-i așa? se auzi vocea lui Rhyme prin stație. - La naiba, își pierdu Sachs cumpătul. - Nu, e-n

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
mai mult nerv pentru echipa Sellitto-Rhyme, iar opțiunea Bell a fost una foarte logică. - În concluzie, acela era Andrew Constable, spuse Grady către Bell privind pe fereastră înapoi în camera de interogatoriu. Sachs fu curioasă și privi la rândul ei înăuntru: prizonierul era bine făcut, cu o alură chiar distinsă; costumul portocaliu îl trăda, la fel și deznădejdea cu care dădea din cap la masă. - A fost cum ai crezut că va fi? continuă Grady. - Nu prea, drept să spun, vorbi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
vine partea ciudată. Am verificat înregistrarea convorbirii de la 112. Calvert a urcat înapoi în apartamentul său și a sunat. A spus că atacatorul este în afara imobilului și că ușile sunt încuiate. Dar apoi s-a întrerupt. Cumva, Magicianul a ajuns înăuntru. - Poate prin vreo fereastră. Sachs, ai verificat și ieșirile de incendiu? - Nu. Fereastra de incendiu era încuiată din interior. - Tot ar fi trebuit să te uiți, o mustră Rhyme. - Nu a intrat pe acolo. Nu ar fi avut timp. - Atunci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
din gură!” n-ai înțeles-o? Nu am de gând să spun de două ori același lucru... La naiba, ce înțeapă! Începu să-l percheziționeze cu mare atenție pe individ și găsi un portofel. Nu era niciun act de identitate înăuntru, ci doar niște bani. Curios. Și nu are nici arme sau droguri asupra lui, ceea ce e destul de dubios pentru un motociclist. - Poți să mă ameninți cât vrei tu, dar eu tot vreau un avocat. Te voi da în judecată! Dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
scaunul șoferului și erau siguri că nu sărise înainte de a plonja în râu cu tot cu automobil. Sachs luă scurte declarații de la Carlos și de la prietenul său, cei doi vagabonzi care locuiseră în baraca ce tocmai fusese distrusă. Erau drogați și, fiind înăuntru când s-a produs coliziunea, nu prea aveau ce să raporteze. Carlos era puțin nervos și afirmă că orașul îi datora ceva pentru pierderea suferită. Alți doi martori ai incidentului, aflați acolo pentru a răscoli pubelele în căutare de sticle

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
acum să scotocească în rămășițele construcției, apucând la întâmplare bucăți de tablă sau de lemn și aruncându-le peste umăr. - Hei, tu! încercă ea încă o dată. Pleacă naibii de-acolo! Se întoarse și strigă: - Ar putea să mai fie cineva înăuntru! Deja enervată, Sachs spuse: - Acesta e locul unei infracțiuni! Nu ai voie. - Ar putea să mai fie cineva înăuntru! veni răspunsul invariabil al bărbatului. - Nu, nu, nu. Au ieșit toți. Sunt nevătămați. Hei, mă auzi? Alo, amice... Mă auzi? Părea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
umăr. - Hei, tu! încercă ea încă o dată. Pleacă naibii de-acolo! Se întoarse și strigă: - Ar putea să mai fie cineva înăuntru! Deja enervată, Sachs spuse: - Acesta e locul unei infracțiuni! Nu ai voie. - Ar putea să mai fie cineva înăuntru! veni răspunsul invariabil al bărbatului. - Nu, nu, nu. Au ieșit toți. Sunt nevătămați. Hei, mă auzi? Alo, amice... Mă auzi? Părea că nu sau nu prea îi păsa. Continua să sape, aflat parcă în transă. Ce urmărea, de fapt? Era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
sape, aflat parcă în transă. Ce urmărea, de fapt? Era bine îmbrăcat, purta chiar un Rolex din aur; nu părea să fie rudă cu drogatul de Carlos. Continua să țipe: - Avem nevoie de doctori! S-ar putea să fie copii înăuntru. Sachs privea acum dezgustată cum colegi de-ai ei din poliție contribuiau din plin prin urmele pașilor pe care le lăsau la alterarea indiciilor de la locul infracțiunii. L-au apucat energic de brațe pe turbulent și l-au repus pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
de iluzionism nu se pricepe. În timp ce Rhyme studia cu atenție notele Karei, Thom intră în cameră cu un plic și se adresă lui Bell: - Pentru tine. - Ce e asta? întrebă detectivul, deschizând plicul și începând să citească ce era scris înăuntru. Este raportul complet de la investigațiile de la biroul lui Grady. Cel pe care i l-ai cerut lui Peretti. Lincoln, ai putea să te uiți puțin pe el? Pe foaia din interior era scris „L.R. - După cum a fost cerut. V.P.” Rhyme

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
mișcare bruscă. Să fie de la ferestre? Nu, și ele erau închise. Era probabil... Apoi privi spre ușă. Nu se poate, își spuse el, simțind cum îi crește pulsul. Încuietoarea de la ușa camerei sale putea fi închisă numai de cineva aflat înăuntru. Nu și din exterior. Era încuiat acum. Simți din nou o respirație pe piele. De data aceasta, era fierbinte. Foarte aproape. Auzi și un șuierat foarte vag. - Unde ești? șopti Rhyme. Gâfâi de spaimă, căci o mână apăru în fața lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
Nu am fost în mașină în acel moment. M-am dat jos din ea când încă era pe stradă și m-am ascuns în tufișuri. E un truc simplu: geamurile erau închise - pentru ca martorii să nu vadă clar ce e înăuntru - și mi-am lăsat pălăria pe spătarul scaunului. Eram doar în imaginația publicului. Nici Houdini nu s-a aflat în multe din camioanele și butoaiele din care a evadat. - Deci urmele găsite nu erau de la frâne, spuse Rhyme. Din contră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
și observând cum privea în jurul său pe stradă, ai fi spus că este un bărbat al plăcerilor, care se îndreaptă spre vreun bar unde să-și satisfacă ego-ul și nevoile trupești. Se opri într-adevăr în fața unui local și privi înăuntru. Decise că este un loc destul de bun pentru a sta puțin, până să se întoarcă la casa lui Lincoln Rhyme cu scopul de a evalua pagubele provocate. Se așeză la o masă mai retrasă și comandă un Sprite și un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
că va fi necesar să vă deranjez de la locurile dumneavoastră pentru scurt timp, dar am ferma convingere că va merita efortul. Avem un număr special pentru dumneavoastră afară, în aer liber. Îmi cer scuze... Am încercat să aducem hotelul Plaza înăuntru, dar managerii lor nu au fost de acord. Cică oaspeții nu ar fi de acord. Pauză pentru râs. - Așa că vă cer să păstrați cotoarele de la bilete și să pășiți afară în Central Park. Spectatorii începură să murmure, întrebându-se despre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
1903, Chicago, Illinois. La un spectacol în timpul zilei, când Eddie Foy tocmai interpreta faimosul său vodevil, un spot luminos produsese un mic incendiu care se răspândise în câteva clipe de pe scenă în tot teatrul Iroquois. Cei 2000 de oameni aflați înăuntru au luat-o la fugă spre ieșiri, îmbulzeala făcând imposibilă intervenția pompierilor. Accidentul se soldase cu mai mult de 600 de victime. Iulie 1944, Hartford, Conneticut. Alt spectacol de zi, de data aceasta al circurilor Frații Ringling și Barnum & Bailey

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
Ce se va întâmpla aici? Despre asta își va aduce aminte lumea când va vorbi despre Cirque Fantastique și spectacolele sale? Cortul se golea cu greutate. Acesta era prețul ce trebuia plătit pentru evitarea panicii. Erau încă prea mulți oameni înăuntru. Se părea chiar că o parte din ei nu avea de gând să-și părăsească locurile, preferând să rateze spectacolul de afară. Când majoritatea va fi ieșit, va fi nevoit să le spună despre ce este de fapt vorba. Oare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
ambalaje de la mâncare și pahare de plastic goale; nu putea vedea fundul. Îl ridică puțin de la pământ: era prea ușor chiar și pentru a depozita 5 kilograme de gaz. Încă o privire în jurul ei. Încă se aflau sute de oameni înăuntru, îndreptându-se spre ieșiri. Și încă 20 de tomberoane de verificat. Se îndreptă spre următorul. Se opri pentru că zărise sub o prelată neagră un obiect de formă pătrată, cu latura de un metru. Își aduse aminte de trucul lui Weir

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
mare de oameni se afla la doar câțiva metri de respectivul obiect acoperit. De afară, sirenele se auzeau din ce în ce mai tare, oprindu-se apoi una câte una, pe măsură ce vehiculele de urgență parcau în apropierea cortului. Polițiști șă pompieri începură să intre înăuntru. Sachs merse până la cel mai apropiat dintre ei și îi arătă legitimația. - Au ajuns pirotehniștii? - O să ajungă în 5-6 minute. Încuviință din cap și le spuse să verifice cu atenție toate tomberoanele, iar ea se îndreptă decisă spre cutia acoperită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
Malerick alergă câțiva metri și sări peste gaura fără fund dintre cele două clădiri, aterizând cu ușurință lângă ieșirea de incendiu și săltându-se peste balustrada protectoare. Urcă apoi cu repeziciune două scări și se opri la etajul 17. Privi înăuntru. Nu era nimeni pe hol. Puse arma și teaca șperaclului pe pervazul ferestrei, își dezbrăcă printr-o singură mișcare uniforma de hamal, scoțând la iveală un costum gri simplu, cămașă albă și cravată. Își puse arma la brâu și folosi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
de pirotehniști și, privindu-l de jos în sus din iarbă, îi arătase insigna și îl informase cu privire la obiectul de formă cubică și acoperit cu prelată, așezat sub scaunele de lângă ieșirea din sud. Acesta se întoarse iute la colegii lui înăuntru. Apoi, muzica din cort se opri și Edward Kadesky păși afară din cort. Văzând echipa de pirotehniști la lucru, o parte a audienței realiză că fusese o amenințare reală cu bombă, iar inspirația de moment a lui Kadesky îi salvase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
Weir. - Ești singur? Sau ai pe cineva afară? - Sunt singur. - Nu mă minți! - Mâinile, îmi rănești mâinile! gemu criminalul. - Mai e cineva cu tine? - Nu. Jur că nu. Bell îi chema pe ceilalți prin stație. - Doamne, apără-mă! A intrat înăuntru... Habar n-am cum. Doi agenți în uniformă, lucrând și ei pentru Echipa de Salvare a Vieților Martorilor, dădură buzna în apartament din hol, unde stătuseră ascunși lângă lift tot timpul. - Se pare că a forțat fereastra din capătul holului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
cu moștenitorii rămâne valabil. Magicianul oftă. - În partea dreaptă, molarul de sus. În partea mea dreaptă, voiam să spun. Sellitto privi spre Rhyme și apoi căută în locul indicat cu băgare de seamă. Mâna îi ieși afară ținând un dinte fals. Înăuntru, găsi un ac de metal arcuit. Îl puse atent pe masă și montă la loc dintele. Detectivul spuse: - E destul de mic. Poate să se folosească de așa ceva? Kara examină obiectul de metal. - Oho, cu ăsta poate deschide o pereche de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
Charles Grady era așezat pe latura opusă, flancat de adjunctul său, Roland Bell. În aceeași cameră se afla și Amelia Sachs. Întunecimea camerei de interogatoriu, amplificată de dimensiunile reduse ale ferestrelor și de zgârcenia cu care lăsau să pătrundă lumina înăuntru, îi producea acesteia o puternică senzație de claustrofobie, senzație care oricum nu o părăsise cu totul după episodul cu panica de la Cirque Fantastique. Nu-și găsea astâmpărul, mișcându-se tot timpul de colo-colo prin cameră. Ușa de fier se deschise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
clădire, îmbrăcată în jeanși și o bluză albă și cu o servietă în mână. O salută printr-un gest al capului. Femeia îi zâmbi, dar închise ușa în urma ei, spunând că îi pare rău, dar nu putea să îl lasă înăuntru, speră că înțelege, mai ales cu normele de siguranță din ziua de azi. Răspunse că da, înțelege. Și îi întoarse zâmbetul. Un minut mai târziu, îi aruncă trupul în cărucior și îi scoase de la gât cardul de acces. Îl folosi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
să nu existe treburi atât de urgente încât să necesite prezența angajaților duminică seara. Ușa era încuiată, dar o lovitură puternică rezolvă toată problema (domnul Weir spusese că nu e timp să-l învețe cum să spargă încuietoriă. Odată aflat înăuntru, Hobbs își scoase arma din cărucior, montă luneta și privi prin ea la strada din fața clădirii. Da, condiții perfecte. Nu avea cum să dea greș. Deși, pentru a spune adevărul, era puțin tulburat. Problema nu era să-l nimerească pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]