6,663 matches
-
apoi drept domiciliu Moldova, unde locuiesc și acum. Altă pagubă pentru locuitori rezultă prin mulțimea evreilor sărmani ce nu pot fi întrebuințați la nici o muncă, care s-au strecurat în Bucovina de la războiul rusesc și din timpul ocupației Majestății Voastre încoace și care reușesc să se hrănească foarte îndestulător, împreună cu animalele lor, prin arendarea cârciumelor, la care, prin șiretlicurile lor periculoase, îi aduc pe țărani la mari datorii și într-o stare de mizerie. Instituirea contrabandei însă, care, în primii ani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
consecințe și a avantajelor sale. Acum, pretenția și luarea în posesie a unei fâșii de pământ la Marea Neagră, fără importanță în sine și pustii, de către ruși, pune în stare de șoc îndepărtatele și puternicele puteri maritime care, de câțiva ani încoace, dădeau mult ajutor acestor ruși. Atât de mare, atât de stringent este în prezent caracterul conjuncturilor Mării Negre, care udă, împreună cu Nistrul și Dunărea, o mare parte a Moldovei. B. Abia reclamat echilibrul și securitatea națiunilor, că ele vor să aibă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
lucrurile, aceste reacții sînt atît de unanime încît nu ne-am putea îndoi că există în această privință un divorț între opinia publică și Biserică. În ciuda caracterului neînsemnat al incidentului, faptul este unul de importanță, deoarece evoluția franceză de la Ocupație încoace arătase o reconciliere treptată cu religia a unei opinii publice caracterizate în mare măsură de necredință : accesul în consiliile guvernamentale al unui partid politic atît de clar confesional precum MRP furnizează o dovadă în acest sens. Anticlericalii tradiționali și-au
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
ansamblu, mentale și sociale totodată, fac parte niște manifestări vizibile asupra cărora Biserica - bazîndu-se pe o experiență tradițională în aceste materii - nu s-a înșelat, cel puțin în măsura în care se limita să le atribuie o valoare semnificativă. De vreo trei ani încoace, adică de cînd activitatea economică a redevenit aproape normală, celebrarea Crăciunului a luat în Franța o amploare necunoscută în anii dinainte de război. Este cert că această dezvoltare, atît prin importanța sa materială, cît și prin formele sub care se produce
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
științelor sociale și umane sporea numărul cercetătorilor. Încă de acum cincizeci de ani, în Statele Unite se spunea în glumă în mediile profesionale că familia indiană numără minimum trei persoane : soțul, soția și etnologul... Situația s-a înrăutățit întruna de atunci încoace și grupuri indigene, sătule pînă peste cap să tot fie prada etnologilor, se răzvrătesc. Ca să-ți permită să pătrunzi în rezervațiile lor, unele îți cer să completezi, spre satisfacția lor, tot soiul de formulare. Altele interzic pur și simplu cercetarea
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
miturile lor că un tînăr șef din Insulele Regina Charlotte avea o soție pe care o iubea cu tandrețe. Aceasta s-a îmbolnăvit și, cu toate îngrijirile ce i-au fost acordate, a murit. Soțul nemîngîiat a umblat încolo și-ncoace căutînd un sculptor care să știe să reproducă trăsăturile defunctei. Nici unul nu era în stare. În același sat locuia însă și un sculptor foarte vestit. L-a întîlnit într o zi pe văduv și i-a zis : „Mergi din sat
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
Luminilor, care supune toate societățile istorice criticii sale și se complace în utopia unei societăți raționale. De cealaltă, relativismul, care respinge orice criteriu absolut pe care l-ar putea invoca o societate pentru a judeca niște culturi diferite. De la Montaigne încoace, după exemplul lui, s-a căutat necontenit o soluție la această contradicție. În 1992, an în care se comemorează atît moartea autorului Eseurilor, cît și descoperirea Lumii Noi, este important să reamintim că des co perirea aceasta nu numai că
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
lui Montaigne - unor idei care ne alimentează și astăzi reflecția, precum și a unor probleme filozofice pe care el le-a pus cel dintîi. Pentru gîndirea contemporană, ele nu și-au pierdut deloc din acuitate, ba dimpotrivă. Dar, de patru secole încoace, nimeni n-a reușit să le analizeze cu mai multă profunzime și luciditate decît Montaigne în Eseuri. Gîndire mitică și gîndire științifică în cursul secolului XX, cunoașterea științifică a făcut mai multe progrese decît realizase de două mii de ani încoace
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
încoace, nimeni n-a reușit să le analizeze cu mai multă profunzime și luciditate decît Montaigne în Eseuri. Gîndire mitică și gîndire științifică în cursul secolului XX, cunoașterea științifică a făcut mai multe progrese decît realizase de două mii de ani încoace. Și totuși - curios paradox -, cu cît știința avansa, cu atît reflecția filozofică asupra științei se arăta mai modestă. În secolul al XVII lea, datorită lui Locke și lui Descar tes, filozofii se convinseseră că acele cunoștințe care provin de la simțuri
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
sau le previne. Te ia amețeala în fața acestor interpretări contra dictorii care se desființează unele pe altele. Or, atunci cînd faptele pot fi făcute să spună orice, în zadar încerci să construiești pe baza lor o explicație. De un secol încoace - și chiar în Statele Unite - antropologii au făcut eforturi să introducă în disciplina lor puțină prudență, seriozitate și rigoare. Cum să nu fie mîhniți văzîndu-și cîmpul de studiu invadat, ba chiar ocupat în întregime (mai ales dincolo de Atlantic, unde vechii maeștri
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
o idee de genul unui om - tot om! - dar cu un creier enorm, un trup firav și doar trei degete la mână. Că la computer n’are nevoie de mai mult... Dar tot planul biologic ne arată că, de la batracian Încoace, 5 degete la „mână“ e practic o constantă... Cât despre creierul lui Homo sapiens fossilis, care datează de vreo 40 de mii de ani, e prea devreme să-i definim cei 1.700 cm3 drept o constantă sau ceva În
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
deși, sigur, În multiple forme. Cu asta se Împărtășește tot ceea ce este viu, inclusiv animalul și planta, și din aceeași motive. Și să adaug, la acest concept global, din care rezultă necesitatea, și o dovadă. Desigur experimentală, căci de la Renaștere Încoace omul nu crede ci verifică. Și, dacă ca parte a Întregului lumii, orice ființă se oglindește În acea lume paralelă, atunci ea este duală: fizicul manifestării + metafizicul potențialității. Și n’am să aleg evidența, adică omul, ci cenușăreasa, imobila, atât
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
se grăbește. Dar, ca mod de existență, ca mentalitate, el stă pe loc, și Încă cu un substrat biologic: avem tot atâta creier cât Cro Magnonul. Aceeași inteligență, doar că prelucrăm cu ea tot mai multă informație, adunată de atunci Încoace. Și Încă unul: Nu trebuie să confundăm viața, În ansamblul ei, cu o specie. Căci În evoluția ei tot mai grăbită, viața sacrifică pe cei, speciile, care nu mai corespund; iar specia, și nici cea umană nu face excepție, caută
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
prin rădăcinile sale adventive izvodite de ramuri, care-i devin astfel un fel de tulpini tot mai Îndepărtate de locul odrăslirii seminței, se tot Întinde, acoperind chiar un hectar; celții stejarul; scandinavii frasinul; germanii teiul; românii bradul. Și, de la Eminescu Încoace, acela care prin educația lui germană a adoptat până la venerație și teiul, pe care l’a amintit atât de des, chiar ca tovarăș al ultimului său drum, tot românul se simte - barem pentru câteva zile văratice - frate cu acest arbore
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
așa, pentru el și Natură. Doar că omul, care e, deopotrivă bun și rău, iar asta de când cu civilizarea, caută să-și demonstreze sieși că nu e singurul păcătos pe lume și, de mai bine de două milenii, de la Esop Încoace, dezvoltă un gen literar pe care-l detest sincer: fabula, cu o furnică harnică și un greier leneș etc. Bașca chiar Biblia cu ale sale animale curate și necurate. Un prădător ucide cu ferocitate? Nicidecum, căci Natura, decretând că și
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
spus se Înfruptă din ceva oricine ajunge primul acolo - nu calcă de două ori pe aceleași urme. Dar, cum lup cu lup seamănă ca două picături de apă, cel puțin În ochii noștri... N’am dat eu de ceva ani Încoace unde „am mâncat oaia“, ci doar redactorul mi-a adulmecat vechile urme, acelea lăsate când cu Întâlnirea de la Casa Tineretului (v. Vorbe de clacă, episodul 13), căci am bătucit destul toloaca atunci. Ca să am astăzi surpriza unui „promo“ de dimineață
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Și eu care plâng de mila bărbaților, atât de sensibili... Unde mai pui că azotitul e un cancerigen redutabil. Dar de unde provine acest atât de hulit azotit? Căci Îngrășământul e azotat, inofensiv, de amoniu ori de potasiu, pentru că de la Liebig Încoace se știe că plantei Îi place azotul În această stare maximă de oxidare, silind fabricantul de Îngrășăminte să adauge o etapă În plus pe fluxul lui tehnologic. Îmi aduc aminte Însă de un vechi experiment, pe care Cristi nu l
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
birul, mă rog, impozitul, care ți-a scos peri albi. - Uf, Moti. E o poveste tare veche. Nici nu ne coborâsem bine din copaci, când șeful de trib a spus: „Nu vedeți că fiarele dau iama În avutul vostru? Dați Încoace câte o oaie din zece, iar eu am să ridic un zid până la cer“. Zis și făcut. Dreptu-i, zidul a ieșit doar un rând de pari, iar cât despre cer... - În schimb, burta șefului a ajuns la pământ... - Nu fi
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
un drept al condiției mele umane. N’ai decât să mă critici; știu că abia aștepți... pisică rea ce ești. - Miau! Ce, crezi că scapi cu astfel de vorbe? Mai ales că am auzit ce spui de vreo două săptămâni Încoace, răstălmîcind cele toarse de mine: cică factori limitativi. Unul ar fi chiar ăsta, de care fugi ca de dracu’. Scuze! Știu că ești păgân... Dar nu uita, Cristi, că În Natură nu există bătrânețe și nici tinerețe. Sunt doar indivizi
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
rolul lor e deosebit de important În Natură: Hrănindu-se cu biomassă moartă, ele debarasează astfel „masa“, lăsând-o curată de resturi. Altminteri, n’am fi avut pe unde umbla de atâtea hoituri - animale și vegetale. Și numai bipezii, de la Neanderthal Încoace, ar fi lăsat mai bine de 70 de miliarde... Bașca fireștile rezidii... Iar protecția ciupercilor o fac tocmai substanțe ca acelea amintite, care nu sunt propriu-zis otrăvuri, căci Natura e miloasă, ci, acționând asupra sistemului nervos, devin chiar halucinogene. Ele
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
totul, inclusiv numărul optim peste care Natura intervine, de pildă prin molime: ce altceva sunt cancerul, bolile de inimă și ce mai vreți, care vă decimează? Dar războaiele din care nu v’ați tras sufletul barem o zi din antichitate Încoace? À propos: Știți cât ar trebui să fiți, pentru ca Natura să nu vă simtă prezența, precum n’o simte pe a neamului pisicesc? Iertându-vă de boli, războaie și catastrofe? Vreo 800 de milioane. Comparați-le cu cifra recent rotunjită
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
exploziei voastre demografice, pe când noi, așa prolifici cum ne credeți, n’am depășit niciodată numărul optim, căci am ascultat de imperativele altor limite, dar naturale. Dar să fiu generos: Perversitatea antică a precedat spiritul olimpic, acela de la Pierre de Coubertain Încoace. Doar că asta, atâta generozitate, nu e meritul lui, ci al Naturii, care nu uită nimic, chiar dintre cele ce nu-i mai sunt de folos la un moment dat; perimate care-va-să-zică. Și astfel, ascultând de nevoie vocea Naturii, amicul
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
opera sa, dar numai dacă a creat pe gustul aceleia opera Îi va fi adoptată, cizelată, va dăinui... Și aveți În urmă o istorie Întreagă, de la Barbu Lăutaru (el Însuși țigan, dar Îngropat la o „criptă“ din Iași, anume Barnovschi) Încoace, În care țiganii lăutari n’au putut Împământeni ceea ce le e lor caracteristic - ceea ce voi numiți manele -, dar au perpetuat folclorul românesc, precum Dinicu (nu unul, dar chiar o „dinastie“). Ah! Pare-mi-se că Însăși Edith Piaff a preluat
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
omul actual, zis de Cro Magnon, l’a Înlocuit pe acela de Neanderthal, acum 25 de mii de ani... Înlocuitorii voștri deci sunt blajinii, aceia care, atât de miloși În ce vă privește, nu se Îndură să treacă apa Sâmbetei Încoace... Dar am să-i Împing eu, așa cum am făcut și cu Adam. Ce-mi pasă că o să vă doară? În fond, asta vreți, siluind Natura: să dați de... mine. Iată acum și deosebirea dintre experimentul meu și acela al viitorului
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
menită a asigura continuitatea geografică din Caucaz via Turcia și Grecia până la Atlantic. Pe care cale, istoria a așezat de mult Jugoslavia. E motivația asmuțirii popoarelor vechii Jugoslavii, pe care nu le deosebea sângele, ci doar imateriala religie, din 1991 Încoace. Acum, se vrea pulverizarea micii Jugoslavii, În special a elementului forte, Serbia. Si cum aceasta e unitară și din punct de vedere religios, s’a găsit o minoritate, dar majoritară punctiform care, cu patrimoniul genetic amintit, a fost numai bună
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]