7,005 matches
-
Aproape nouă și jumătate, mi-a răspuns mama. Încă o jumătate de oră, am constatat eu simțind că-mi vine să vomit. M-am așezat pe pat. Mama, Anna, Helen și Kate erau deja urcate în pat. —Dă-te mai încolo, am zis. Mă așezasem pe piciorul Annei. —Auuu, a strigat Helen când Anna s-a mutat și i-a tras un cot peste față. Toate stăteam strânse pe pat, zăcând claie peste grămadă. Parcă stăteam de cart. Toate femeile familiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
regăsesc pitite sub patul lui Helen, numai ca să le pun din nou în valiză etc., m-am decis să-l sun pe James la serviciu ca să-i spun la ce oră îmi sosea avionul marți. Era foarte ciudat. De marți încolo, James mă sunase cel puțin o dată pe zi, făcând investigații referitoare la momentul revenirii mele. Părea aproape... nerăbdător să mă vadă. De parcă i-ar fi fost teamă că nu mă întorceam. Natural, partea răutăcioasă și cinică din mine a decis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
cu servietă, am studiat cu interes grafitti-ul uriaș de pe unul dintre stîlpii podului ce se-nălța drept În fața mea. Scria FUCK cu roșu, semn indubitabil că vremurile se schimbaseră. Era În aprilie 1990. Fusesem definitiv conectați la civilizație, de-acum Încolo urma să fim fericiți, rafinați, fotogenici, de-acum Încolo aveam să scriu așa cum doream. Mă puteam În sfîrșit dezlănțui. Am pipăit În buzunarul canadienei hîrtia tare, cu antet, și-n vreme ce-o pipăiam vagoanele s-au smucit. Mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
unul dintre stîlpii podului ce se-nălța drept În fața mea. Scria FUCK cu roșu, semn indubitabil că vremurile se schimbaseră. Era În aprilie 1990. Fusesem definitiv conectați la civilizație, de-acum Încolo urma să fim fericiți, rafinați, fotogenici, de-acum Încolo aveam să scriu așa cum doream. Mă puteam În sfîrșit dezlănțui. Am pipăit În buzunarul canadienei hîrtia tare, cu antet, și-n vreme ce-o pipăiam vagoanele s-au smucit. Mi-a căzut țigara din gură. Pe hîrtie era bătută la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
a dobîndi un sfîrșit cert, Îi aducem cu atîta mîndrie și uriașă bucurie la viață negîndind că existența nu-i altceva decît un tobogan atroce spre moarte. Pleci Împleticindu-te din primărie fără să iei actul, Însă două pagini mai Încolo găsești următoarele rînduri: „CÎnd intră În peșteră, Iosif se duse la iesle ca să-și vadă fiul care dormea. Își spuse, Va muri, va trebui să moară, și Îl duru inima” (și acum apare fraza care-ți mai redă, era și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
-i ducea la execuție, și așa ajung În sfîrșit la fremeni, În peșteră. Paul visează iar: „Îmi vor spune Muad’Dib”. Fremenii Îi spun Muad’Dib, Însă numele său secret va fi Usul, așa cum ne așteptam. Sayyadina este de-acum Încolo mama. Ca șef al fremenilor, Cooper Își chestionează adjunctul, privind În nisip: „E sigur că vine un vierme ?” Ăla e sigur. Atunci Usul zice că știe el cum să-i distragă atenția, și Înfige o țeavă cu bec În dună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
strîngînd iar un șurub, de data asta la lampă, să se simtă tînără În vreme ce-n plan secund, la fel ca-n Oblomov, apar omuleți brueghelieni, sau copacul din fața fermei. Faye suferă-n permanență de nostalgia plecării, de la un moment dat Încolo nici nu mai contează unde, e de acord chiar și cu Arizona. Pentru că marea ei dorință a fost, dintotdeauna, să zboare. Drept pentru care Johnny Îi construiește un avion din placaj, sîrmă și pînză de cort. Sigur că trimiterea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pînă la un punct, cînd e vorba de finețe nu trebuie exagerat, astfel Încît cvartetul a fost repede Înlocuit În mijlocul lui Shubert de sunetul vesel al instrumentelor lăutarilor, mai comprehensibil, mai aproape de inima nuntașilor din lumea bună, așa că de-acum Încolo se va ivi impetuos adjectivul (despre ființe) vesel, care-nseamnă cu voie bună, tonul sărbătorii Îndemnînd la veselie, ca la noi, la români, În chemarea veselă a clopotelor, În special clopotul mare, vesel ca de obicei, pe mesele de lemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Prăbușirea coloșilor de lut”, dar fără rima de rigoare, după lut. Și, tot În paginile acestea, tocmai cînd eram mai erotici, dăm peste-o poză a unui domn omorît În plină putere de către concubină, care i-a dat foc. Mai Încolo, sar dintre rînduri cîteva fotografii cu C. T. Vadim, Eugen Barbu și alți fotografi din Cișmigiu, care dau mîna cu degete lungi cu domnul Iliescu În plină putere dar fără concubină. Sub ei, un titlu Înnebunitor: „Criminali cameleonici”. Se Împlinesc doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
românească au apărut o seamă de particularități ce țin de racolarea unor compatrioți la un sistem energetic cosmic.” E limpede, sîntem În legătură directă cu Dumnezeu, precum cosmonauții, avem energie În mod sistematic, aproape zilnic, am votat FDSN, de-acum Încolo ne vor năpădi bioundele, fiind racordați la intersecție, unde-apare polițistul cu bastonul ridicat dar noi Îl imaterializăm printr-o simplă concentrare din minte, oprim sateliții cu degetul și abia, abia de-l mai vedem pe Grigore Ureche care vine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
se ivește. În definitiv, textul ar impune Înlocuirea termenului de păsărică cu acela de cal. Va apărea așadar expresia (sau chiar sintagma) calule mută-ți cuibu’ și te du , precum și schimbarea Înjurăturii naționale, În care se va utiliza de-acum Încolo calu’ mamii și nu pasărea, pe motiv că aceasta nu nechează, nefiind troiană. Azi informează prompt și din „surse neverificate (italicele mele) că domnul Coposu a fost la Bruxelles unde a pregătit În sens negativ vizita domnului Adrian Năstase”. I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
a dus la biserică pentru a-i mulțumi Tatălui nostru carele ești În ceruri și preotul tocmai Îl căina pe Iosif Visarionovici, arătîndu-se topit de grijă pentru toate popoarele prietene și Îndurerate și ce-o să ne facem noi de-acum Încolo fără Marele Conducător și așa mai departe. În cele din urmă a Încheiat cu „Dumnezeu să-l ierte”. La care o bătrînică a șoptit: „Dac-o putea”. *Text apărut În volumul Cum era? Cam așa... Amintiri din anii comunismului românesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
sortită definitiv marinarilor africani, a doua Își expune labele picioarelor, a treia pare blondă, fragilă, de o frumusețe electric luminoasă, dar nu se vede, perdeluțele sînt trase. Aș vrea și eu să intru Într-o asemenea Încăpere, poate puțin mai Încolo găsesc o doamnă liberă, măcar să-ntreb de preț, servicii, mersul vapoarelor. SÎnt tîrÎt Însă mai departe, să văd monumentele. În centru, catedrala O. L. Vrouw, 123 de metri Înălțime, secolul XVI, cînd spaniolii au distrus În mod firesc orașul ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
real mi se părea ca-n vis, profund, și aerul avea mai multe straturi, vizibile cu ochiul liber! Când literatura nu contează Sunt perioade de timp în viața unui scriitor în care literatura nu mai contează deloc. De la un punct încolo, pentru tine însuți, ești ce ești (nici mai mult, dar nici mai puțin!) și fără scrisul tău, care e doar o reflexie, o imagine pe care o lași la vedere, atunci când ai chef sau atunci când poți să faci asta. Dar
O altă viață. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
ușă (până la cer) în viața mea - spre încă o viață! Ce chestie : aveam o viață în plus! M-am extras cu entuziasm (dacă pot spune așa) din „mediul cultural industrial“. Pe cât erau unii de ahtiați să fie prezenți, să apară încolo-ncoa ce, pe atât eram eu de senin-retrasă. Cu vremea, aveam chiar să folosesc ca pretext copilul ca să nu mai merg nicăieri, nici măcar în vizite pe la prieteni, un bun motiv ca oamenii să nu se mai mire că nu apuc
O altă viață. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
marfă tînără În ultima vreme? Cindy scoase o batistă și-și șterse fața. N-nu... — Fulgușor, tu chiar crezi asta? — Eu zic că Dukey nu vorbea cu nimeni. Acum putem pleca? Adică... — Mergeți. E o stație de taxiuri ceva mai Încolo. Fetele o șterseră rapid. Bud le conduse, apoi fugi la mașina lui. O luă pe Sunset pînă vizavi de stația de taxiuri. Așteptă două minute. Cindy și Fulgușor apărură În decor. Taxiuri diferite, destinații diferite. Cindy o luă spre nord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
datora bani lui Kathy. Se lăsa amurgul. Bud conduse mașina spre apartamentul lui Cindy și zări De Soto-ul verde. Prin fereastra pe jumătate deschisă se auzeau gemete. Împinse geamul și sări Înăuntru. Hol Întunecat, gemete, alte gemete, o ușă mai Încolo. Bud se apropie și se uită Înăuntru. Cindy și un grăsan cu ciorapi În carouri, În patul gata-gata să se prăvălească. Pantalonii grăsanului agățați de clanța ușii. Bud șterpeli din ei un portmoneu, Îl goli și apoi fluieră tare. Cindy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
ani, scund, Îndesat, pantaloni scurți și o cămașă cu guler Mr. B. — Am auzit la radio și mi-am Închipuit c-o să veniți. La radio au spus că s-a-ntîmplat la miezul nopții, așa că am un alibi. Locuiește o stradă mai Încolo și pot să-l chem pe loc. Kathy era o fată adorabilă și nu știu cine ar fi putut face o asemenea chestie. Voi, băieți, nu veniți de obicei cîte doi? — Ai terminat? — Nu. Alibiul meu este avocatul meu, care Încă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
chem pe loc. Kathy era o fată adorabilă și nu știu cine ar fi putut face o asemenea chestie. Voi, băieți, nu veniți de obicei cîte doi? — Ai terminat? — Nu. Alibiul meu este avocatul meu, care Încă mai stă o stradă mai Încolo și e foarte bine văzut la Uniunea Americană pentru Libertăți Civice. Bud Îl Împinse În casă și fluieră mirat. Raiul poponarilor pe pămînt: covoare groase, statui de zei greci, pe pereți nuduri de bărbați - picturi pe un suport ce imita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Uși de garaj deschise cu forța, cioroi azvîrlind cu fructe, apoi munca adevărată, la motel. Tocmai intra În Darktown cînd l-a izbit revelația. O tăie spre est și parcă lîngă Royal Flush. Buickul lui Claude Dineen era ceva mai Încolo. Probabil că-și distribuia marfa În buda bărbaților. Jack intră. Totul Încremeni: Marele V putea să Însemne belele mari de tot. Barmanul Îi turnă un Old Forester dublu. Jack Îl dădu pe gît, punînd capăt celor cinci ani de viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
din intersecție, o băcănie cu cutii de lapte stivuite În fața ușii. Se ghemui și cercetă trotuarul. Lynn B. vorbea cu un bărbat, un tip mititel și nervos, care tremura. Acesta deschise ușa băncii și o lăsă să intre. Ceva mai Încolo erau parcate un Ford și un Dodge. Nu avea timp să le ia numerele. Din bancă ieși Lamar Hinton cu niște cutii. Dosare, dosare, dosare - nu puteau fi altceva. Bracken și tipul de la bancă cărară cutiile pînă la Packardul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
din L.A. cam Între 1941 și 1951, pînă cînd Unchiul Sammy l-a vîrÎt la zdup pentru evaziune fiscală. Este un tip care atrage ca un magnet prima pagină a ziarelor, dar și un mare galanton... ce mai Încoace și-ncolo, un adevărat mensch. Acum este cazat la MacNeil, unde-i Îngheață podoabele Într-o celulă despre care se spune că ar fi căptușită cu pluș, Împreună cu buldogul lui preferat, Mickey Cohen jr., care Îi Încălzește picioarele, În timp ce contabilul lui, Davey
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
ÎN SPATE. Jack Îi Împușcă pe bandiți În spinare. Petievich strigă. Pași la ușa din spate. Jack trase orbește și Începu urmărirea. Deasupra lui pocniră niște sticle: gloanțe trase prin amortizor, la nimereală, fără zgomot - doar niște pocnete Înfundate. Mai Încolo, pe culoar, doi bețivi morți și o ușă Închizîndu-se. Petievich trase și spulberă ușa. Un bărbat traversă În goană aleea. Jack Își goli Încărcătorul. Omul sări peste un gard. Strigăte de pe trotuar: jucătorii de barbut ovaționau. Jack puse alt Încărcător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
dosuri de palmă, cu ochii la perete, ca să nu fie nevoit să vadă. Stînga, dreapta, stînga, dreapta, stînga, dreapta. Dot Îi făcu semn să oprească. Încetarea ostilităților. Dudley: — Un mic avertisment, ca să vezi de ce e capabil sergentul White. De acum Încolo mă voi adapta la bîlbîiala ta. Îți amintești Întrebarea? De ce te ascunzi de Eliberările Condiționate din aprilie 1953? BÎl-bîl-bîlbîială. Hinton ținea ochii strîns Închiși. — Flăcău, așteptăm. Hinton: — A-am f-f-fugit di-din o-oraș. — Ah, minunat! Și ce a stîrnit nevoia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Jack deschise ușa. O Încăpere mică, bine capitonată. Davey Goldman ședea pe o bancă lungă, tot capitonată. Era neras și puțea a Lysol. Cu falca atîrnînd, Davey răsfoia un National Geographic. Jack se așeză lîngă el. Goldman se dădu mai Încolo. Jack spuse: — Locul ăsta e de tot rahatul. Ar fi trebuit să-l lași pe Mickey să te salte de aici. Goldman Își scoase un muc din nas și-l Înghiți. — Davey, ești pe nasoale cu Mickey? Goldman Îi Întinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]