49,940 matches
-
exact, la ceva care seamănă cu poezia. Este vorba, de fapt, de glume proaste versificate, care nu fac pe nimeni să râdă: „Niciodată nu a existat / o unanimitate de gusturi. / Ar fi fost și monoton. / Dumnezeu a cumpănit excelent / ca întotdeauna. / Și ne-a răsfirat mofturile. / Așa că vulpea / continuă să critice strugurii / iar moșnegii - minijupa.“ (De gustibus) Autorul are în mod evident o predilecție pentru judecățile simpliste și prozaice. Se scaldă voluptuos în vulgaritate ca vrabia în praf: „Adunăm ca hârciogii
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
de tristețe și de lacrimi, vei rămâne singur și neajutorat. Oamenii sunt solidari la necazuri, dar pe timp scurt și, de cele mai multe ori, interesat.“ Asemenea afirmații sunt de o tristă justețe și de un dezolant prozaism. Daniela Gifu are aproape întotdeauna dreptate, dar dreptatea ei este searbădă, lipsită de poezie: „Prietenia adevărată se construiește în timp și este trecută prin multe încercări până la o consolidare puternică.“ „Înainte de a demara un proces acțional [sic!], este bine să analizezi problema cu toate cărțile
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
de poezie: „Prietenia adevărată se construiește în timp și este trecută prin multe încercări până la o consolidare puternică.“ „Înainte de a demara un proces acțional [sic!], este bine să analizezi problema cu toate cărțile pe masă, deci cu multă obiectivitate.“ „Nu întotdeauna persoanele care se decid să urmeze un curs sunt competente, dornice de ambiții [sic!] profesionale, capabile de performanțe cerebrale...“ „Nenumărate persoane, mai mult sau mai puțin supraponderale, au tendința de a-și disprețui propriul trup. Principalul vinovat ești chiar tu
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
niturași...“ Nichita Stănescu a inventat gerunziul „trimbulind“ pentru a exprima exuberanța tinereții („merg pe stradă trimbulind“) sau a forțat regulile gramaticii, cu grație: „N-ai să vii și n-ai să morți, / N-ai să șapte între sorți...“ Important este întotdeauna ce rezultă. Dacă nu rezultă... nimic, dacă nonconformismul lingvistic al poetului nu duce la o mai mare expresivitate a versurilor, numărul de jonglerie lexicală sau gramaticală devine ridicol. Este exact ce se întâmplă în cazul lui Iancu Grama, autorul volumului
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Nu hoțul e de vină. Vina o au marii noștri conducători, când nu sunt buni administratori. O grădină dacă nu este bine îngrijită, cine este de vină dacă nu rodește?“ Nu-i așa că-i așa? Iulian Nuță are, cum spuneam, întotdeauna dreptate. Dar în poezie asta nu e de ajuns. Poezia, ca să ne exprimăm în stilul lui, e o chestie mai complicată. Reflect ´ ii naive „Pot spune, în ceea ce-l privește, cu certitudine că Iulian Nuță este un poet de factură
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
analiză formală a cugetărilor poetului - este fie foarte concentrată (maximă, zicătoare), fie foarte dezvoltată (demonstrație, silogism).“ În unele zile cerul este senin, în altele - înnorat, acesta este genul de reflecții avansate de noul exeget al lui Eminescu. Truismele nu sunt întotdeauna adevăruri cunoscute de toată lumea; unele dintre ele sunt false adevăruri, repetate mecanic de diverși autori. Iată un truism de acest fel din paginile critice consacrate de Ionel Popa lui Nicolae Iorga: „Istoria lui Ștefan cel Mare este un model de cum
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
În același timp, nu se sfiește să scrie poezii patriotice despre țară, intitulându-și un volum de poezii chiar așa, Mamă țară. Noi vom păstra în inimi demni trecutul, / Credința sfântă-n veci va fi cu noi, / Îți vom cinsti întotdeauna lutul / Din care au răsărit atâți eroi»“ etc. În schimb, autori de o valoare recunoscută, de la Ion Ianoși și până la Ioana Ieronim, sunt înregistrați fără nici un comentariu, menționându-li-se exclusiv datele biobibliografice. Se fac și insinuări abuzive (se afirmă
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
el. În felul acesta nu ar mai ajunge să ne bată la cap cu probleme generate de lipsa spiritului de prevedere (dar, în treacăt fie spus, de ce trebuie neapărat să împuște căprioare?). „Viața e-o constantă ce-a variat mereu.“ (Întotdeauna) Intimidați de profunzimea cugetării, n-o mai comentăm. Așa cum nu le comentăm nici pe altele, care seamănă cu adevărurile pe care conu’ Leonida i le face cunoscute, în cămașă de noapte și cu fes pe cap, Efimiței: „Fie bune, fie
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
ce viață! Și cu... Oare care este masculinul de la tîrfe? Au trecut ani de atunci și învățase să fie prevăzător, în sensul că verifica scrupulos dacă femeia era femeie peste tot. Povestea asta și-o amintea cel mai des și întotdeauna îi provoca bună dispoziție. Rîdea de toată întîmplarea, știută doar de el și de cîțiva prieteni. Ar fi murit de rușine dacă ar ști și tot satul prin ce a trecut. Nu-i ieșea din cap nici amintirea bătăii administrate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
drepte și imita un marș de defilare. Mîinile se balansau, mai mult decît era necesar, în ritmul unei fanfare imaginare. Erau momentele cînd nu saluta pe nimeni și o seriozitate, mai mult ghicită, se așternea pe fața lui ridată, dar întotdeauna proaspăt rasă. Uneori, colonelul Tincu mișca mărunt din buze și atunci chiar nu mai vedea nimic împrejur. Lumea se mira că urca zilnic strada Urcușului și nu înțelegea cum de reușește această performanță la vîrsta lui, mai ales că, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
rolul corului din tragediile lui Sofocle. Discuțiile acestea aveau sarea și piperul lor și erau căutate mai ales de cei care s-ar fi simțit minunat lîngă Roxana. Deși sosirea poetei la manifestările culturale provoca un val de șușoteli, nu întotdeauna admirative, lipsa ei era regretată de aproape toată lumea. La una din reuniuni, Roxana sosește foarte zîmbitoare, chiar exagerat de binedispusă. Ochiul stîng era înconjurat de o elipsă albastru-negrui. Niște ochelari de soare ar fi putut camufla elipsa, dar fata aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
mai bun n-a întîlnit. Dacă cineva o întreba cu ce se ocupă prietenul ei, ea răspundea invariabil: Cu bătaia aia cu pumnii și picioarele. Rodion n-avea cine știe ce performanțe, dar era respectat de cercurile pe care le frecventa. Aproape întotdeauna își arăta pumnii masivi și făcea și cîteva simulări de lovituri cu piciorul. Despre Dana se mai știa că nu era chiar o începătoare în unele chestii mai intime, dar cine mai ține la astfel de mofturi în ziua de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
punctele de vedere. Bogățel era, tinerel era, politică nu făcea, iar spiritual nu se făcea de rîs. Am uitat să spun că nevastă avea, copii avea și măncărime avea cît încape. Ca omul ajuns, umbla pe ici pe colo și întotdeauna mai cădea cîte ceva la năvod. Eu nu mă încurc, spunea cu convingere Ionel. Așa, de-o aventură, treacă-meargă, dar familia este sfîntă. Spunea aceste lucruri convins pînă în măduva oaselor și nu admitea altă ipoteză decît aceea că aventura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
CAPITOLUL V Mostre din malaxorul vieții Individ și gloată În zadar se vor face încercări de a se modela matematic comportamentul uman. Putem reuși să dibuim un model privind mulțimea de indivizi și să apreciem destul de exact reacția "gloatei", dar întotdeauna vor fi excepții care se îndepărtează enorm de regula generală. Adunați într-o sală somități din lumea științifică, urcați-vă la tribună și spuneți platitudini cît încape. O să remarcați că, în loc să vă spargă capul cu un pantof, veți fi aplaudat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
celor doi s-au amestecat, în sfîrșit. În tren, la întoarcere, Bogdănel ține strîns cei 17 lei pe care îi are de la mama. De acum am și eu mamă și pot să și mor, conchide băiețelul. Ne-au modificat genele? Întotdeauna am fost curios să aflu cam care sînt criteriile după care te poți pronunța asupra calității unui popor. Încercam, rob fiind al unei naivități inexplicabile, să găsesc punctele slabe ale românilor și să propun unele acțiuni care să conducă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
urcă în căruță. În frîntura de secundă care îi rămăsese pînă la moarte, Ion a gîndit: Da, așa este cinstit, după blestem: durerea... pînă la sfîrșitul vieții... Blegul în călduri Blegul era un cîine alb, destul de mare și fără stăpîn. Întotdeauna murdar și flămînd, Blegul constituia ținta batjocurii copiilor din sat. Uneori era înconjurat de prichindei, fiecare avînd cîte un ciomag în mînă și începea jocul sadic, care consta în a-l otînji pe Blegul. Speriat, disperat, potaia încerca să fugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
vorba de competență sau de fotbal. În politică nu-i întrece nimeni. Acolo chiar poți excela și ca "bleg". Sfatul meu este ca atunci cînd "blegul" este în călduri, nu te baza pe ciomag (citește "lege"). Poți avea mari surprize. Întotdeauna neplăcute. Harpagon Cîteodată încerc să analizez România de pînă la '89 și România de după această dată. S-ar putea ca unii să fie tentați să afirme că este tot România, că piesele care o compun rămîn veșnice, săpate în piatra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
și toți deținuții de pretutindeni trebuie eliberați. Închisoarea este o tortură oribilă și drepturile omului... Încetați cu tortura, măi animalelor! N-am putut opri o lacrimă Deși devenise majoră de curînd, Raluca nu a rămas niciodată singură acasă peste noapte. Întotdeauna părinții aveau grijă să nu se întîmple acest lucru și fata se obișnuise să nu fie singură noaptea. Acum, de Sfînta Maria Mică, va rămîne stăpînă vreme de trei zile și trei nopți. Casa în care trăiau părinții și Raluca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
toate băncile ocupate; în curte, proful de sport verifica numerele matricolelor; la poartă, bătrânul armean, obosit, capul plecat, barba răvășită, ochii închiși pe soclu. Obosit și îngândurat, bătrânul; Adela nu l-a iubit nici măcar în carte. Tristețea ferestrelor nu legitimează întotdeauna așteptările. Undeva în eter, se intersectează expresivitatea celui care pozează, determinarea celui care modelează tiparul, intuiția celui care admiră. Arta se întâmplă acolo unde se întregește mesajul. Tristețea ușilor închise este mai relativă decât ziua de mâine. Deasupra pământului, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
era fumuriu; umbrele, prinse ca într-o menghină; fălcile înfometate ale muntelui scuipau cenușă; muntele tronul judecății; Dumnezeu, după o perdea deasă de fum, moțăia cu fruntea rezemată pe culmi de brazi; mestecenii oblojeau tălpile arse ale bătrânului; salcia, ca întotdeauna sensibilă, plângea pentru o oglindă făcută țăndări deasupra lacului chipul Tatălui ridat de valuri. În cer se doarme, pe pământ se moare, iertați-mă, fraților! Petru, legat de hambar, număra în sens invers desfrunzirile. Coastele strivite de bocancii starețului, timpanele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
fac de obicei, nu ceea ce ar trebui să facă"1, scria Francis Bacon. E aceasta o frază prin care se deschide era reabilitării geniului politic al Florenței, cel care a distrus masca de aparentă moralitate sub care s-a deghizat întotdeauna puterea principilor. Italianul Boccalini, un contemporan al lui Bacon, un antimachiavelic în vorbe și machiavelic în fapte, în Izgonirea din Parnas, rostește acoperit același adevăr în limbajul oblic al alegoriei. El imaginează un Machiavelli acuzat și adus pe rug și
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
îl acuzaseră adversarii lui și ai adevărului. Și nu este astfel, pentru că el n-a făcut decît să contemple eșichierul istoriei și să extragă scheme de comportament princiar care conduc la succes, fără să omită opusul. Nici amoral nu e întotdeauna autorul vizionar, de vreme ce în paginile cărții recomandă să se pună frînă actelor de cruzime, corupției și abuzului de putere, mai ales după ce poziția e cîștigată, iar despotismul apare atunci ca aberant și primejdios pentru el însuși. Uneori e ironic și
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
pot trăi așa, pentru că sărăcia mă înjosește... aș dori ca acești domni Medici să înceapă să mă folosească din nou, chiar dacă ar fi să car pietre la început... Iar de bună-credința mea, nimeni nu ar trebui să se îndoiască, deoarece întotdeauna mi-am ținut cuvîntul, așa încît nu ar fi cazul acum să-l calc. Acela care a fost credincios și bun vreme de patruzeci și trei de ani cîți am eu acuma, nu poate să-și schimbe firea; mărturia credinței
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
se încheie, nu întîmplător, cu reproducerea replicilor lui memorabile. Afinitatea cu eroul are o motivație structurală. Cu folos s-ar putea extrage și din opera lui Machiavelli un volum impresionant de fraze sentențioase, care să-i rezume biografia intelectuală. Nu întotdeauna cei care au dreptul să guverneze știu să o facă, spune Machiavelli. Își respectă convingerea atunci cînd închină Discorsi "acelora care ar ști să guverneze state și nu celor care au dreptul de a le guverna fără să știe să
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
doar la capitolul XIX, ar fi fost suficient pentru a avea acțiunea completă de exemplaritate. El e construit pe antinomia bine-rău, demonstrîndu-se că pe ambele căi se poate ajunge la același rezultat: autoritatea. Căile succesului nu sînt identice și nici, întotdeauna, conforme cu morala. Cel care guvernează "își poate atrage ura oamenilor, atît prin fapte bune cît și prin fapte rele". Și atunci: "un principe care vrea să-și păstreze statul este deseori nevoit să nu fie bun; deoarece atunci cînd
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]