6,670 matches
-
În spatele scării. La cîțiva metri de mine, Paula Hamilton stătea sprijinită de balustradă, cu fața spre soare. Purta un halat alb medical, dar părul Îi era despletit și flutura În vînt, ca Într-o filmare artistică În ralanti. Bobby Crawford ședea lîngă ea pe un șezlong, Îmbrăcat Într-un halat care-i expunea coapsele spălăcite. Își atingea buzele cu capătul auriu al țigării, fără să tragă din el, doar urmărind firul de fum cum șerpuia prin văzduhul scînteietor, și Îi zîmbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
carnetul de notițe, bifînd niște Înregistrări din ceea ce părea a fi registrul său de comenzi. Apoi cei doi, cu proviziile asigurate, se Întoarseră la paharele lor, iar Crawford Îi făcu semn unui maghrebian vînjos, În uniformă Închisă la culoare, care ședea la standul de lustruit Încălțăminte. Era șoferul lui Elizabeth Shand, Mahoud, cel care, privindu-mă acru, Îmi Înregistrase numărul de la mașină În agenda sa electronică. După ce Crawford Îi Îndesă În mîna negricioasă un fișic de pesetas, lustragiul urcă Împreună cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
următorul pahar cu gin și tonic. Hai, că tu conduci. Mașina asta? Nu prea cred... — Ba bine că nu! E un mielușel În blană de lup. Mușcă doar din entuziasm. Ține de volan ca de lesă și dă-i comanda „șezi“. Bănuiam că la venire mă văzuse În Citroën și că faptul de-a mă propti la comenzile Porsche-ului era un mic act de răzbunare blajină. M-am așezat ușurel la volan, sub privirea lui Încurajatoare. Am pornit motorul și-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
cînd pe a mea ca să cîrmească Porsche-ul pe lîngă vreun scuter În derivă, făcîndu-mă să-i simt policarul și indexul supradezvoltate, de tenisman profesionist, aceeași combinație care-și lăsase amprenta În gîtlejul meu. Degetele, precum cheile, aveau o semnătură unică. Ședeam lîngă omul care mă strangulase pînă aproape să-mi dau sufletul, și totuși mînia mea cedase deja În fața unor emoții mult mai confuze: nevoia de răzbunare și curiozitatea referitoare la motivațiile lui. Relaxat, lovea ritmic cu jurnalul În genunchi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
-aici... dacă nu mă-nșel, sînt semne de viață. Îmi făcu semn să mă uit spre magazinul de băuturi de lîngă supermarket, În care vreo duzină de clienți se plimbau printre gradene, răcoriți de aerul condiționat, iar tinerele casiere spaniole ședeau În spatele caselor de marcat cu un aer de regine părăsite. Aranjamentul de vinuri, tării și lichioruri care acoperea peretele pînă la tavan avea ceva de catedrală În vastitatea sa, iar un rudiment de viață corticală licărea În ritmul spasmodic În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
de Edward Hopper(##notă - Pictor american (1882-1967); multe dintre lucrările sale reprezintă interioare de locuințe privite din exterior, prin ferestre, pe timp de noapte.##). Locatarii, doi bărbați Între două vîrste și o femeie la vreo treizeci și ceva de ani, ședeau În interiorul cufundat În tăcere, cu chipurile luminate de tremurul incandescent al unui ecran de televizor. Nici o expresie nu le anima ochii, era de parcă umbrele palide proiectate pe pereții tapetați cu hessian deveniseră pentru ei de multă vreme un substitut mulțumitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Crede-mă, Charles, ce le trebuie oamenilor e aerul de mare. A, uite-o pe Elizabeth, tot mai frumoasă pe zi ce trece. E limpede că-i priește cîrnăciorul nemțesc... Limuzina Mercedes tocmai intra În parcarea clubului sportiv. Betty Shand ședea relaxată pe canapeaua tapițată cu piele, cu fața ascunsă de o pălărie cu bor larg și voal, tot trăgînd de centura de siguranță cu mîna Înmănușată, de parcă voia să-i reamintească uriașei mașini cine-i era stăpînul de drept. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
o pălărie cu bor larg și voal, tot trăgînd de centura de siguranță cu mîna Înmănușată, de parcă voia să-i reamintească uriașei mașini cine-i era stăpînul de drept. La volan era maghrebianul cel oacheș, iar În spatele lui, pe strapontină, ședeau cei doi tineri germani. Mașina opri În dreptul treptelor, Mahoud claxonă, iar cîteva clipe mai tîrziu David Hennessy și surorile Keswick ieșiră din restaurantul thailandez; porniră Împreună În direcția clubului, cu o mulțime de pliante imobiliare făcute sul sub braț. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
un scafandru care plonja În locul unde se scufundase goeleta. Pe iahturile și șalupele din jur, de obicei atît de liniștite, era activitate intensă. CÎțiva proprietari Își testau velatura și motoarele, În timp ce nevestele lor aeriseau cabinele și lustruiau alămurile. Numai Andersson ședea liniștit În atelier, cu același aer posomorît dintotdeauna, fumînd o țigară pe care și-o răsucise singur și privind lung la pînzele care se tot ridicau În port. L-am lăsat să stea de veghe și-am condus mai departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
În serviciul activ. 22 Sfîrșit de amnezie Residencia Costasol Începea să se Însuflețească. Cadavrul albit de soare al unei comunități, zăcînd țeapăn lîngă o mie de piscine, se ridicase În sfîrșit Într-un cot ca să adulmece vibrația aerului din jur. Ședeam În Citroën, așteptîndu-l pe Crawford să-și Înceapă turul de inspecție matinal, și ascultam corul plin de Însuflețire al ciocanelor care Închegau În cuie avanscena arcuită a unui teatru În aer liber, la mică distanță de port. Condusă de Harold
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Mondial, mustața stufoasă, care acoperea În Întregime spațiul dintre nas și buza superioară, făcea parte integrantă din uniforma piloților din RAF (Royal Air Force - forțele aeriene britanice).##) și șosete albe pînă la jumătatea gambei, semănînd cu jambierele poliției militare. La volan ședea țanțoș, cu pistolul-radar În mînă, fiică-sa de șaptesprezece ani, o tînără dîrză, care semnaliza cu farurile la fiecare mașină care depășea viteza maximă de treizeci și doi de kilometri pe oră. Trecuseră și pe la clubul sportiv cu o zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Un bungalou e biroul unde-și primește pacienții. Pe celălalt i l-a Închiriat unei franțuzoaice cu fie-sa - fata din piscină. Pe al treilea Îl Împarte cu protejata lui cea mai nouă. Uită-te sub umbrelă. La adăpostul umbrarului ședea pe un scaun pliant o femeie tînără, Într-o cămașă de noapte din bumbac În genul celor Întîlnite În secțiile de urgență ale spitalelor. Își sprijinea un braț pe un teanc de cărți nerăsfoite, expunîndu-și Înțepăturile infectate care Îi acopereau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
mulți membri noi În foarte scurt timp. — Am fost norocoși. Dar și dotările sînt excelente. Doamna Shand a băgat o grămadă de bani În club. Îl așteptam pe Cabrera să se ridice de pe scaunul meu, dar el părea mulțumit să șadă acolo mai departe, de parcă era curios cum se vedeau lucrurile din perspectiva mea. Se roti cu scaunul și aruncă o privire la terenurile de tenis aglomerate. — Doamna Shand e o femeie de afaceri pricepută, recunoscu el. Ani de zile, Residencia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
buză, purta o cămașă de noapte bărbătească. Laurie Fox - stătea cu mine pe durata tratamentului. Mă simt responsabil pentru ea. — Desigur, am spus, cercetînd cu privirea șoseaua pustie. Mă tem că n-am văzut-o. Se-ntoarce ea, precis. Poate. Ședea lîngă piscină cît preparam eu micul dejun... pe urmă a dispărut. Prietenul dumneavoastră, domnul Crawford, a fost aici, acasă la dumneavoastră. Înțeleg că de-acum o să fim vecini. (Aruncă o privire spre vilă; chipul său Împrumutase culoarea părului argintiu.) Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
o noapte. O platformă flancată de Range Roverul lui Lindsay trecu pe lîngă clubul sportiv și Își Începu circuitul În jurul pieței. Un banner din mătase neagră purtînd inscripția „Muzicienii de la Filarmonica Residencia“ fîlfîia pe deasupra celor doisprezece membri ai orchestrei, care ședeau la pupitrele lor, trecîndu-și arcușele peste viori și violoncele, În vreme ce pianistul zăngănea claviatura unui pian alb de salon, iar o harpistă grațioasă, Într-o rochie de seară ivorie, trăgea de coardele unei harfe Împodobite cu trandafiri galbeni. Potpuriul de Vivaldi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
fără să Înțelegeți Încotro vă duce. Amintiți-vă de incendiul de la casa Hollinger și de tragedia tuturor acelor decese... Auzind un murmur dinspre dormitor, Își strînse halatul pe trup și părăsi terasa. CÎnd am ieșit pe ușa din față, el ședea pe pat lîngă Laurie Fox, mîngîindu-i părul umed, tată și amant așteptînd reîntîlnirea cu copila aceasta rănită, În somnul ei cu ochii deschiși. Autodubele de livrare erau parcate În fața porții mele, iar lucrătorii descărcau scaunele și mesele cu postament pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Hamilton. Ea stătea la volan și mă privea apropiindu-mă; În lumina artificială din plafon, fața Îngustă Îi era gălbejită ca de icter, și strîngea În mîini volanul de parcă voia să fie gata de plecare În orice clipă. LÎngă ea ședea un bărbat cu figura ascunsă În spatele parasolarului. Purta o geacă de motor, din piele, genul care n-ar fi fost niciodată de găsit În garderoba lui Frank - poate i-o Împrumutaseră din depozitele Închisorii. — Frank... ești liber. Slavă Domnului! CÎnd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Se chinui să zîmbească sub strălucirea neonului defect.) Îmi pare rău, Charles, dar trebuia să te aducem aici. — De ce? Ce-nseamnă toate astea? Am privit În jur, Încercînd să deslușesc ceva prin parbrizele automobilelor parcate, crezînd În continuare că Frank ședea pe bancheta din spate a vreunei mașini de poliție fără Însemne. — E absurd - putem sta de vorbă la petrecerea de diseară. Nu... nu cumva să te duci la petrecere! spuse Paula, apucîndu-mă de Încheietură și Încercînd să mă scuture, de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
cețe. Mă uit la perechi. Anda dansează cu nesuferitul pe care l-am pocnit eu mai devreme. Ca să vezi! Ce bine îmi pare acum că Anda îi învârte pe băieți pe degete! Mă ridic țeapănă de pe cana peaua pe care ședeam și întind brațele spre Eduard. Degetele cu unghii mov, roase și mirosind a cerneală, mi se așază tremurând pe umerii lui. Barry White! Ce muzică idioată! Dar nu mai contează... — Ești altfel decât fetele pe care le știu, îmi spune
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
care s-a îndepărtat văzând cu ochii și simt cum durerea de cap se domolește. Mă scutur de gânduri și traversez strada înspre Eduard, inspirând din rărunchi aerul rece. Intrăm în parc și ne îndreptăm spre o bancă pe care șade Bobo. Nu îmi pot reprima un fior. Eduard îmi pomenise doar de bâlbâiala lui Bobo, nu mi-a spus însă că, pe lângă asta, arată ca un mic monstru, cu păr rar pe creștet și cu umărul drept aplecat mult față de
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
și râzând în hohote. Puțin mai târziu, când Anda i-o sem nalase cu un zâmbet ironic pe colega de bancă a Georgianei, întrebându-l ce părere are despre ea, își întorsese chipul curios și încă ironic-zâmbitor spre canapeaua unde ședea țâfnoasă o fată într-o rochie galbenă. — Pun prinsoare că de asta nu te-ai putea apropia oricât ai încerca, are ceva respingător! îl provocase Anda, din nou. Eduard o măsurase cu privirea pe fata în rochie galbenă, care stătea
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
te-ai putea apropia oricât ai încerca, are ceva respingător! îl provocase Anda, din nou. Eduard o măsurase cu privirea pe fata în rochie galbenă, care stătea bățoasă și cu ochii închiși pe canapea. Părea foarte înțepată și dezagreabilă, cum ședea acolo, strângând în degete lanțul de la gât. Iar faptul că ținea ochii închiși și că poate adormise în acea atitudine țepoasă o făcea să pară de-a dreptul caraghioasă, dar nu neapărat respingătoare. Anda exagera, ca de obicei. Avea mereu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
de bine că e în pat cu o prezență feminină, încât își dădea drumul în cele din urmă. Dar asta numai în patul lui Edi. Niciodată în patul lui. Deseori, pe vremea când venea câte o fată la Edi, Bobo ședea pe canapeaua lui, în sufragerie, ascultând discuri cu muzică simfonică și imaginându-și ce se petrecea dincolo de ușa închisă, în camera aia îngustă și obscură. Stătea cu urechile ciulite să prin dă cele mai mici zgomote, cele mai părelnice șoapte
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
do molească, de parcă minusculul cub de gheață al sfielii și-ar fi multiplicat dintr-odată sclipirea de diamant și ar fi împietrit focul. Strânse cu grijă desenele și le puse într-o mapă albastră. Apoi rămase multă vreme pe gânduri, șezând pe cuvertura mițoasă de pe patul îngust, în întunericul din cameră. încercase în ulti ma vreme să se lupte cu Edi pentru Clara, fără vreun folos însă. Clara dispăruse, dăruindu-i doar formele literelor ei din jurnal și sărutul unui cuvânt
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
dintre ei. Dar Bobo refuzase neclintit, așa că rămăseseră amândoi pe plajă toată ziua, asistând la golirea ei treptată. Marea răsufla din ce în ce mai ușor, eliberată. Eduard își mișcă picioarele amorțite pe pătura groasă și se întoarse spre Bobo, studiindu-l curios. Bobo ședea pe pătură, privind apatic spre mare, cu pleoapele lui pe jumătate căzute, fără s-o vadă. Vântul nu reușea să-i răsfire părul rar din creștet. își strângea genunchii cu brațele surprinzător de musculoase, după cum se întrevedeau pe sub mânecile scurte
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]