KorAP: Find »[drukola/base=așeza & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...210 211 212 ...2437 >

60,912 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325

Iar fata spune: „Dacă latră câinii, stai liniștit În umbra zidului și voi coborî eu la tine și vom pleca Împreună În livada de la capătul grădinii“. Cântă primul vers cu o voce puțin aspră, din lipsă de exercițiu. Josef Grünlich, așezat În colț, se uită mânios la cântăreț, În timp ce Coral stătea lângă soba rece și ascultă cu surprindere și plăcere, pentru că acum doctorul părea a fi mai tânăr și mai plin de speranță. — „La noapte voi veni la fereastra ta și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
În șopron reînvia imaginea anilor săi de exil, așa că Începu să recite declinările din germană și verbele neregulate din franceză. Dar rezistența lui slăbise și, În loc să afișeze În fața călăilor săi un aer sigur și sarcastic, acum plângea. Coral Musker Îi așeză capul Într-o poziție mai confortabilă, dar Czinner și-l mișcă din nou, Întorcându-l fără Încetare și murmurând ritmic, În timp ce lacrimile i se scurgeau În jos pe obraji și de acolo ajungeau În mustăți. Ea renunță la orice tentativă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
ceas nimeni nu se ivi. O muscă apărută timpuriu și atinsă de frig muri zgomotos, izbindu-se de un geam. Domnul Kalebgian sună În Încăperea Îngrijitoarei să se asigure că se dăduse drumul la căldură În camere și apoi se așeză cu mâinile Între genunchi, fără să aibă nimic de făcut și nici la ce să se gândească. Ușa rotativă Începu să se Învârtească și intră un grup de oameni. Myatt era primul dintre ei. După el veneau Janet Pardoe, domnul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
domnule Stein. Eu nu sunt convins că mila este una din virtuțile supreme. Pot să văd contractul pe care l-a semnat? — Desigur. Domnul Stein scoase din buzunarul hainei lui de tweed un plic lung, Împăturit În două. Myatt se așeză, desfășură paginile pe o masă și le citi cu atenție. Nu comentă nimic și nici expresia lui nu trădă nimic. Nimeni n-avea cum să-și dea seama cât de fericit era că se afla iarăși În prezența cifrelor, ceva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
părere, spuse domnul Stein. Sărmanul Eckman a fost agentul dumneavoastră acreditat. L-ați Împuternicit să negocieze. — N-a fost niciodată Împuternicit să semneze asta. Nu, domnule Stein, mă tem că asta nu vă e de nici un folos. Domnul Stein se așeză pe sofa și-și Încrucișă picioarele. Mirosea a tutun de pipă și a lână de calitate. — Evident, domnule Myatt eu nu vreau să vă vâr nimic pe gât, spuse el. Deviza mea este: Nu lăsa niciodată la ananghie un tovarăș

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
spre mare, Mai suportă un an Iazul strâmt, sărat, stâncos. — Nu rimează, așa-i? Sau rimează? Întrebă Myatt. Totuși, ce vrea să Însemne? — Cred că vrea să fie un compliment, spuse Janet Pardoe, punându-și lac pe unghii. Myatt se așeză pe marginea patului și o privi. Cum ar reacționa, se Întrebă el, dacă aș Încerca s-o seduc? Cunoștea răspunsul: va izbucni În râs. Râsul era arma defensivă perfectă a castității. Spuse: — Nu te duci să iei cina cu Savory

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
tren fusese aproape Întuneric. Era blondă, era subțire, dar nu-și putea aminti trăsăturile ei. Am făcut tot ce-am putut pentru ea, Își spuse el. Oricum ne-am fi spus la revedere În câteva săptămâni. E momentul să mă așez și eu. Domnul Stein Își flutură iarăși pipa, iar fetițele lui Dunn dădură din picioare și fluierară din țignale. Așteptând În gară O relație s-apară, Puf, puf, puf, puf... — Nu te mai Întoarce la ea. Rămâi cu mine, spuse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265

dacă ești Lauren Blount, din familia Hamill Blount din Chicago, care familie, În funcție de persoana pe care o Întrebi, a cam pus bazele orașului Chicago. (Există tabăra Marshall Field și tabăra Hamill Blount, și niciodată cele două tabere nu se vor așeza la masă Împreună ca să ia cina În Clubul Chicago Racquet, dacă Înțelegeți ce vreau să spun.) Umblă zvonul cum că familia Blount deține mai multe obiecte de artă decât Guggenheim, mai multe proprietăți imobiliare decât lanțul McDonald’s și că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
Lauren făcu prezentările și apoi spuse: —Sylvie s-a măritat de curând. Arăți Întotdeauna atât de bine! O sărută pe Tinsley pe amândoi obrajii și bătu cu palma locul de lângă ea. —Tu arăți și mai bine, răspunse Tinsley În timp ce se așeza, toată numai picioare, satin și păr. Apoi, se uită la mine și spuse: Am auzit că tocmai te-ai măritat. Vrei să știi secretul meu pentru o căsnicie fericită? Să fii de acord cu soțul tău În toate cele. Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
Are cel puțin 1,90 Înălțime“, calculasem eu, uitându-mă la el. Cred că, fără să Îmi dau seama, Îmi ziceam: „da’ bună moștenire genetică mai are“. —Nu-i așa că e o nuntă minunată? mi-a spus atunci când s-a așezat lângă mine. S-a uitat la mâna mea stângă, a zâmbit și a adăugat: -Deși nimic nu e mai bine decât să fii celibatar la o nuntă, nu e așa? Ce texte, zise Lauren, sorbind apă cu esență din flori

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
veche cunoștință, spuse Hunter. Mă duc până acolo să o salut, bine? Sigur, iubitule, am răspuns, iar Hunter se Îndreptă către un grup din celălalt colț al camerei. Milton bătu cu palma sofaua, iar Marci și cu mine ne-am așezat lângă el. — Cum e măritată? mă Întrebă Milton. —E atât de plăcut... Începui eu, dar Marci mă Întrerupse. —Să fii căsătorit trebuie că este cel mai plictisitor lucru din toate timpurile, se văită ea. Respectul de sine În ceea ce mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
oribil cum ar fi Cleveland, ca să vândă ceva. Ce mai contează? Chiar atunci apăru Lauren, patinând cu pricepere de expert pe podeaua de marmură, purtând În palma mâinii stângi o mică tavă de argint. — Cine vrea o tequila? Întrebă ea, așezând tava pe o măsuță. Marci luă una și o dădu pe gât dintr-o Înghițitură. —Unde e Hunter? se uită Lauren În jur. Vreau să-l cunosc mai bine. Uite-acolo, cu Sophia D’Arlan, i-am răspuns, arătând către

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
la liceu, imediat după jurământul de loialitate. Principalul este ca niciodată să n-o faci la discreție și să nu accepți, din greșeală, vreun compliment. Când am scăpat de acest protocol, am oftat amândouă În același timp și ne-am așezat. Un chelner veni să ne ia comanda - două Coca-Cola, friptură la grătar cu cartofi prăjiți, fără salată. — Mor de foame, spuse Lauren. Hai să trecem direct la ce ne interesează. Cu ce te pot ajuta? Păi... are legătură cu prietena

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
Am Încercat de sute de ori să renunț la ea, dar pur și simplu nu pot. E mai ușor să renunți la țigări, și eu nici asta nu pot să fac. După câteva minute, chelnerul ne aduse mâncarea și o așeză pe masă. Lauren se uită la farfuria ei și spuse: —Puteți să Îmi aduceți doar o salată de ridichi? I-a dat mâncarea Înapoi chelnerului, spunându-mi apoi: — Voiam să te rog să-mi faci un mare serviciu, să mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
Poate că francezii făcuseră cumva ca telefoanele celulare din State să nu funcționeze acolo, așa cum au făcut cu toate celelalte lucruri de proveniență americană. „Ei, asta e“, m-am gândit, „o să-i trimit un email“. Îmbrăcată În capot, m-am așezat la biroul pe care Milton Îl instalase pentru Hunter În bibliotecă și am tastat: Dragul și iubitul meu soț, Soția ta Îți duce dorul nespus de mult. A fost cooptată inopinat la organizarea unei teribile petreceri pentru o Proaspăt Divorțată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
ea ca să o localizeze. Nu avea ochi pentru nimeni altcineva. Ah, cea mai frumoasă fată din New York, spuse el, ridicându-și mâinile spre Lauren, care i le-a luat În ale ei. Sanford rămase lipit de taburet, iar Lauren se așeză chiar lângă el. Restul lumii rămase În picioare În jurul lor, privind În jos la ei doi. El a dus la buze una dintre mâinile ei și a sărutat-o. Sanford era complet, absolut, nebunește, cum vreți să spuneți, Îndrăgostit de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
World Class Cleaners de pe 9th Street, care făcea livrările la domiciliu, stătea În fața ușii turtit sub greutatea unui maldăr format din costumele lui Hunter și din rochiile mele de seară. L-am ajutat să le aducă Înăuntru, iar el a așezat toată grămada de haine pe un scaun din hol. —Mulțumesc, am spus. Cât costă? —Optzeci și cinci de dolari, răspunse Jim. I-am dat lui Jim nouăzeci de dolari și i-am spus să păstreze restul. —Mulțumesc, doamnă, spuse el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
am Îndreptat către spatele magazinului, unde era o plăcuță pe care scria „Cameră de toaletă“. Cameră de toaletă a lui Phoebe semăna cu un Încântător dormitor de oaspeți. O canapea mică, Împodobită cu bumbac alb imprimat cu trandafiri galbeni, era așezată Îmbietor la un capăt al Încăperii. Deasupra chiuvetei atârna o oglindă mare, scumpă, cu rama aurită, iar În fața ei era o vază imensă cu trandafiri galbeni. Mormane de migdale acoperite cu glazură de zahăr galben erau Îngrămădite pe farfurioare de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
calmă nu-i stă În fire lui Marci să fie. —Bună, Sylvie, spuse, fără să-și mute privirea de pe ecran. Crezi că mai pot să merg vreodată la o petrecere În centru după ce mi-a făcut copilul ăla? M-am așezat pe canapea lângă ea lăsându-mi geanta pe podea. —Marci, chiar Îmi fac griji pentru tine. Pot să stau de vorbă cu tine? i-am zis cu blândețe. Dădu din cap, mormăind: — Da. — Poate că ar trebui să te gândești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
visurilor ei. Merită pe cineva cu adevărat grozav. Pe neașteptate, Marci se ridică și păși spre biroul imens din mahon de la un capăt al camerei. Detest locul ăsta. Mă simt de parcă aș locui la Hotel Ritz Carlton, bodogăni ea. Se așeză jos la birou și ridică receptorul. —Ce-ar fi să coborâm la cafeneaua din Strada Bedford? —Marci, draga mea, ar trebui să stăm aici, i-am spus. E foarte frig afară. Ce-ar fi să fac niște ceai din fructe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
te puteai apropia, inclusiv catifea din mătase verde fistic la 300 Euro metrul. (Numai În Franța se poate așa ceva, oameni buni, numai În Franța). Pe la ora 4 eram deja epuizați și am fost ușurați când, În sfârșit, ne-am văzut așezați În două fotolii Îmbrăcate cu damasc bleumarin la Ladurée. —Nu Îmi vine să cred că mai avem doar o singură zi, iubitule! am spus, după ce am comandat. Nu voiam deloc să părăsesc Parisul. Ne simțiserăm atât de bine aici. Amintirea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
eu tot trebuie să fiu aici atât de mult timp. Asta ar fi nemaipomenit! am strigat, plină de entuziasm. Chiar atunci și-a făcut apariția chelnerul, cu o tavă de argint Încărcată cu ceai și delicioase produse de patiserie. O așeză pe masă și dispăru. —Iubitule, ia puțin de la mine, am spus, oferindu-i lui Hunter o bucată din biscuitele meu cu zmeură. —Mmm, făcu Hunter, mușcând direct dintre degetele mele. Cred că la următoarea noastră călătorie aici ar trebui să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
cu vreo cinci ani În urmă. Gerski părea să cunoască pe toată lumea În restaurant. Făcuse rost pentru noi de una dintre cele mai bune mese - la parter, În fața unei uriașe oglinzi aurite, de unde vedeau lumea care intra și ieșea. Ne așezaserăm de doar câteva minute când o puștoaică - nu putea să aibă mai mult de șaptesprezece ani - ni s-a alăturat la masă. Oksana era iubita lui Gerski - iubită fiind un termen destul de larg la Moscova, de vreme ce bărbații cei mai bogați

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
vin fiert care are gust de sirop fierbinte de arțar. Cu tot cu bijuterii, blănuri și zgomot, un lucru era foarte sigur: acesta nu era, slavă Domnului, campionatul de polo de la Bridgehampton. Gerski dădu de niște prieteni de-ai săi și ne așezarăm la masa lor. Meciul nu trebuia să Înceapă decât peste o jumătate de oră, așa că, Între timp, erau o mulțime de bârfe care să fie Împărtășite. Pe neașteptate, am auzit pe cineva strigând În limba engleză: —Sylvie! Bună! Lauren! Ola

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
Craddock, o tipă ca o viespe pe care Hunter o cunoștea vag, din New York, amândouă Însoțite de soți. Împopoțonate cu perle și cu blănuri, păreau totuși cu mult Întrecute de rusoaice la capitolul găteli. Valerie și grupul ei s-au așezat la o masă chiar lângă a noastră. —Nu-i așa că Îmbrăcămintea lui Ralph Lauren e minunată de purtat În zăpadă? Întrebă retoric Marj. Îmi place mai mult să o port la Aspen, obiectă Valerie. De ce nu suntem noi la Aspen

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]