7,862 matches
-
în formă de opt pe care le lăsase o veche stropire. Pe perete, câteva afișe pledau pentru o viață fericită și liberă la Bandol sau la Cannes. Rambert resimțea aici acel soi de groaznică libertate pe care o găsești în adâncul mizeriei. Imaginile care îi erau atunci cel mai greu de suportat, cel puțin după cum îi spunea el lui Rieux, erau cele ale Parisului. Un peisaj cu pietre vechi și cu ape, porumbeii de la Palais-Royal, Gara de Nord, cartierele pustii ale Pantheonului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
imagini cu cele ale iubirii lui. Și, în ziua în care Rambert i-a spus că-i plăcea să se trezească la patru dimineața și să se gândească la orașul său, doctorului nu i-a fost greu să traducă din adâncul propriei sale experiențe că-i plăcea să-și închipuie atunci femeia pe care o lăsase acolo. Era într-adevăr ceasul în care putea să pună stăpânire pe ea. La patru dimineața nu se face în general nimic și se doarme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
moarte să iubesc această creațiune în care copiii sunt torturați. Pe fața lui Paneloux a trecut o umbră răvășită. A! Doctore, face el cu tristețe, acum am înțeles ce înseamnă harul. Dar Rieux se lăsase din nou pe bancă. Din adâncul oboselii care îl cuprinsese iarăși, a răspuns cu mai multă blândețe: \ Eu nu-l am, știu. Dar nu vreau să discut asta cu dumneavoastră. Lucrăm împreună pentru ceva care ne reunește dincolo de blesteme și rugăciuni. Numai asta e important. Paneloux
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
în ea. Tocmai de aceea, și Paneloux asigura auditoriul că ceea ce avea să spună nu era ușor de spus, trebuia s-o vrei, fiindcă Dumnezeu o voia. Numai astfel creștinul nu cruța nimic și, cu toate ieșirile închise, mergea spre adâncul alegerii esențiale. El va alege să creadă în tot ca să nu fie silit a nega tot. Și precum bietele femei care, în biserici, în acest moment, aflând că ganglionii care se inflamează sunt calea firească prin care trupul își aruncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
aici. Tarrou stătea cu spatele și privea marea. \ Da, spune el după un timp, e plăcut. A venit să se așeze lângă doctor și s-a uitat la el cu atenție. De trei ori licărirea apăru pe cer regulat. Din adâncurile străzii un zgomot de veselă spartă urcă până la ei. În casă s-a auzit o ușă trântindu-se. \ Rieux, spune Tarrou cu un ton foarte firesc, n-ai căutat niciodată să știi cine sunt ? Simți vreo afecțiune pentru mine? Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
mai amintea de Crăciunurile trecute. La această sărbătoare, în care toată lumea, săracă sau bogată, se reunea odinioară, nu mai era loc decât pentru câteva bucurii singuratice și rușinoase pe care cei privilegiați și le procurau, plătindu-le cu aur, din adâncul vreunei prăvălii jegoase. Bisericile erau pline mai degrabă de vaiete decât de rugăciuni de proslăvire. În orașul posomorât și înghețat mai alergau câțiva copii, încă neștiutori de ceea ce îi amenința. Dar nimeni nu îndrăznea să li-l prevestească pe Dumnezeul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
pe Rieux pentru că le înțelegea și le simțea și el în gâtlej. Își amintea și el de logodna nefericitului, care avusese loc dinaintea unei prăvălii de Crăciun, și de Jeanne, aplecată spre el, ca să-i spună că e bucuroasă. Din adâncul anilor îndepărtați, în chiar inima acestei nebunii, glasul tineresc al lui Jeanne venea spre Grand, asta era sigur. Rieux știa la ce se gândea în acest minut bătrânul om care plângea, și el se gândea la același lucru ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
îngrijească ... Grand își înfundase în pernă capul, cu obrazul verzui și cu privirea stinsă. Se uita nemișcat la focul slab pe care Tarrou îl aprindea în cămin cu ce mai rămăsese dintr-o ladă. Merge rău , spune el. Și din adâncul plămânilor săi în flăcări un ciudat hârâit însoțea tot ce spunea. Rieux îi recomandase să nu vorbească și spusese că va reveni. Bolnavul avusese un surâs bizar și o dată cu el un soi de duioșie i se așternuse pe chip. "Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
se bucure. Lunile care abia trecuseră, deși sporiseră dorința lor de eliberare, îi învățaseră să fie prudenți și îi obișnuiseră să conteze din ce în ce mai puțin pe un sfârșit apropiat al epidemiei. Totuși, acest fapt nou era pe toate buzele, și, în adâncul inimilor, clocotea o mare speranță nemărturisită. Toate celelalte treceau pe planul al doilea. Noile victime ale ciumei cântăreau foarte puțin pe lângă acest fapt exorbitant: statisticile scăzuseră. Unul din semnele că epoca sănătății, fără a fi sperată în mod deschis, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
reînceapă, nu-i așa, Rieux? spune el gâfâind. Da, dar la prânz vom ști. TARROU ÎNCHIDE OCHII, PĂRÂND SĂ-ȘI ADUNE FORȚELE. O EXPRESIE DE OBOSEALĂ SE CITEA PE TRĂSĂTURILE LUI. AȘTEPTA URCAREA FEBREI, CARE SE ȘI URNEA UNDEVA ÎN ADÂNCUL LUI. CÂND ȘI-A DESCHIS OCHII, PRIVIREA LUI ERA ȘTEARSĂ. NU S-A LUMINAT DECÂT ZĂRINDU-L PE RIEUX APLECAT ASUPRA LUI. ― Bea, spunea acesta. Celălalt a băut și și-a lăsat iar capul pe pernă. \ Ține mult, spune el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
din ce în ce mai rar și lumina care se reflecta atunci pe chipul său devastat, se stingea tot mai mult. Furtuna care zgâlțâia acest corp cu tresăriri bruște și convulsive îl lumina cu fulgere din ce în ce mai rare și Tarrou se lăsa târât încet în adâncul acestei furtuni. Rieux nu mai avea înaintea lui decât o mască de-acum încolo inertă, de pe care zâmbetul dispăruse. Această formă umană care îi fusese atât de apropiată, străpunsă acum de lovituri de țepușă, arsă de un rău supraomenesc, răsucită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
la care Ioan Enache a participat activ cu „o bravură și vitejie ieșite din comun”, putem vedea suma de calități de luptător ale ostașului român eliberator nu numai al propriului teritoriu al țării, ci și al Ungariei și Cehoslovaciei, până în adâncul Munților Tatra. Cu pregnanță autorul în memoriile de pe front evidențiază nu numai eroismul românilor, ci și omenia proverbială a poporului nostru prin aceea că în loc de cuceritor, ostașul român în totalitate își asumă responsabil rolul de eliberator protector al vieții și
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
mei și că port aceeași profundă dragoste acelei minunate „grădini” în care am venit pe lume, unde am învățat a citi și a scrie, a iubi și a mă bucura. Doamnelor și domnilor, primiți încă o dată mulțumirile mele venite din adâncul inimii pentru „Academia Bârlădeană”, pentru ceea ce faceți, ca și respectul deosebit pe care îl port culturii române la a cărei flacără am crescut. Cu aceeași adâncă recunoștință mă gândesc și mă adresez acelui dascăl al multor generații de bârlădeni, mult
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
îmbrăcați în portocaliu. Tricouri, pălării, chiar și pantalonii scurți și vopseaua de pe față, toate erau colorate în portocaliul cel mai strălucitor, cel mai luminos. Dar ceea ce îl făcea pe Shimon să vibreze de mândrie, acea sclipire care se ridica din adâncul inimii, era că la această mare manifestație împotriva lui Yariv și a trădării sale luau parte numai tineri. Când lansase apelul, nu se gândea că avea să fie luat în seamă. Părerile care circulau în acea perioadă spuneau că tineretul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Imaginează-ți cum ar reacționa publicul american dacă ți s-ar arăta fața douăzeci și patru de ore din douăzeci și patru la știrile de pe cablu, ce ar crede despre arabii cei răi care te-au omorât. —Bine, am prins ideea. Maggie păstrase în adâncul ei destul din fata de la mănăstire ca să aibă superstiții în privința provocării destinului. Același lucru e valabil și în cazul israelienilor. Chiar mai rău pentru ei dintr-un anumit punct de vedere, spuse Uri, destinzându-se treptat, ajutat și de scotch. —A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Ce Dumnezeu faci? fu tot ce reuși să spună. Să nu ne grăbim, Maggie. Pentru început, vreau să știu unde e tăblița. Dar, tu? De ce ai...? — Întrebarea e, dacă nu o ai la tine, dacă nu e ascunsă undeva în adâncurile corpului tău - și m-am convins că nu e -, unde dracu e? Acum ridica tonul, cum îl mai auzise făcând și înainte. Nu știu. —Ei, haide, Maggie. Știu că ai aranjat totul. Chiar te aștepți să cred că nu știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
află avocatul David Rosen, care insistă asupra dreptului clienților lui ca bunurile lor personale, inclusiv tăblița de lut, să rămână personale. După această intervenție, păstrară tăblița cu ei tot timpul. Cât despre micul petic de hârtie, Maggie îl ascunse în adâncul buzunarului și îl păstră bine. Când ieșiră din secția de poliție, avură parte de o scenă pe care Maggie și Uri o văzuseră de sute de ori la televizor, dar pe care nici unul din ei nu se aștepta să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
de la HM Revenue and Customs mi-a fost, de asemenea, de foarte mare ajutor. Second Life mi-a fost adus în atenție de colegii mei păzitori Aleks Krotoski și Victor Keegan, Vic jucând rolul lui Virgil în timp ce mă ghida prin adâncurile misterioasei lumi subterane. Încă o dată, Tom Cordiner și Steven Thurgood au fost gata să-mi împărtășească din cunoștințele lor nelimitate într-ale calculatoarelor. În ceea ce privește Orientul Mijlociu însuși, datorez foarte mult sutelor de oameni, israelieni și palestinieni, pe care i-am întâlnit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
trage în sus. — Nu te enerva, Gloria, spuse domnișoara Trixie, legănându-se înainte și îndărăt pe vine. Apoi căzu peste Ignatius, aruncându-l din nou pe spate. Marginea cozorocului ei de celuloid îl lovi în beregată. — Uuf, gâlgâi ceva în adâncul gâtlejului lui Ignatius. Braah! — Gloria, rosti suflând greu domnișoara Trixie. Privi obrazul bucălat care se afla imediat dedesubtul ei. Gomez, cheamă un doctor. — Domnișoară Trixie, ridică-te de pe domnul Reilly, șuieră șeful de birou, stând încă pe vine alături de cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
a îndeplini sarcini complexe de producție, chirurgicale sau de inginerie ar putea necesita deținerea unui dispozitiv cibernetic configurat bionic și personalizat. Însărcinări legate de evenimente extreme, cum ar fi acțiuni de curățare în urma dezastrelor, forări în spațiu sau explorarea în adâncul oceanelor, toate ar putea beneficia de pe urma creării unor ciborgi îmbunătățiți prin tehnologie. În cele din urmă, actualizările îmbunătățirilor prin tehnologia genetică a ciborgilor ar putea fi asigurată săptămânal pe internet. Vom selecta dintr-un meniu de îmbunătățiri opțiunile - de exemplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
camerele de filmat, își reglară trepiedele și începură să filmeze. Hagar auzi murmurul slab al vocilor, în multe limbi. În apropiere, tipul de la Sky TV își ținea microfonul aproape de buze și vorbea șoptit, pe un ton dramatic: — Suntem aici, în adâncul junglelor Sumatrei și iată, chiar vizavi de noi, vedem animalul care a declanșat speculații în lumea întreagă ... cimpanzeul despre care se spune că vorbește ... și chiar că înjură. Dumnezeule, își spuse Hagar. Se întoarse să vadă ce filmau. Văzu ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
au făcut mai Întâi mici, apoi s-au deschis larg, iar zâmbetul de pe chipul ei a dispărut fără urmă. Zeliha nu se putu abține să nu se simtă ușurată. Până la urmă, veselia aia feminină necondiționată, debordantă scosese la iveală din adâncul ei o latură răzbunătoare. — Am programare... spuse Zeliha răsucindu-și o buclă pe după ureche și lăsând restul părului să-i cadă pe umeri ca o burka neagră și groasă. Ridicase capul, scoțându-și În evidență nasul acvilin și simți nevoia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
o lovitură, a remarcat mătușa Feride. Îi plătim orele de balet și Învață În același timp și baletul și franceza. Economisim o grămadă de bani! Toată lumea a dat aprobator din cap - toată lumea În afară de mătușa Zeliha. Cu o lucire sceptică În adâncul ochilor ei verzi ca jadul, și-a apropiat fața de cea a fiică-sii și a zis cu o voce abia auzită: — Arată-ne! — Ești nebună? a sărit Asya. Nu pot să fac chestiile alea aici, În mijlocul livingului! Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
E aproape sigur că ești armean. 13-15 puncte: Nu există nici o Îndoială, ești un armean mândru. Armanoush a zâmbit privind ecranul. Și În acel moment a Înțeles ceea ce știa deja. Era ca și când o poartă secretă ar fi fost desferecată În adâncul minții ei și, Înainte ca mintea ei să se poată obișnui cu lucrurile care țâșneau de acolo, un val introspectiv s-a rostogolit asupra ei. Trebuia să meargă acolo. De asta avea nevoie disperată: o călătorie. Din pricina copilăriei ei fragmentate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
a familiei Kazanci fiicei ei. Din fericire, Asya nu părea Încă obosită de lume sau apăsată de neliniște, fiind prea tânără pentru toate astea. Însă tentația de a rade de pe fața pământului edificiul propriei existențe era acolo, lucind mocnit În adâncul ochilor ei, dulcea ispită a auto-distrugerii de care sufereau doar oamenii sofisticați sau gravi. În ceea ce privea Înfățișarea, totuși, mătușa Zeliha Își putea da seama clar că Asya abia dacă semăna cu ea. Nu era și probabil că nu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]