6,732 matches
-
mereu de-a lungul timpului (românii au preluat elementele culturii grecești, dacii au asimilat cultura romanilor, slavii au fost asimilați populației din spațiul carpato-danubiano-pontic). Deschiderea către orizonturi necunoscute pe care o atesta mentalitatea acestor oameni nu poate trezi altceva decât admirație. Adaptabilitatea e ceea ce indică omul ca individualitate perfectibilă în căutarea perpetuă a unei șanse de manifestare proprie cadrul care să îl motiveze suficient spre a-și împlini menirea în viață. Dar ajungând la menirea veșnică a ființei, întrebarea revelatoare este
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
este de remarcat fondul gidian al scriiturii lui Anton Holban. Al. Călinescu dă o explicație parțială acestei fragmentări. Sandu oscilează în ceea ce o privește pe Ioana între o adorație totală și o atitudine meschină și diprețuitoare. De aici rezultă o admirație totală și o Ioana construită din frânturi, din contraste, din schițe succesive, din tușe suprapuse, iar adevărata Ioana rezultă în urma intervenției cititorilor. Cu toate că Sandu dă tot timpul asigurări că iubita lui îi este egală, că aceasta l-a ajutat să
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
reacțiile celorlalți: “(...) dar în fața lamentării mele cum de nu ești impresionată?”, întrebare nu numai patetică, ci și orgolioasă. “Cu această <<psihologie specială>> nu e de mirare că, în relațiile sentimentale, el așteaptă de la femeie supunere necondiționată, manifestări exultante de admirație.”<footnote Alexandru Călinescu, Anton Holban.Complexul lucidității, Editura Albatros, București, 1972, p. 65 footnote> În unul din rarele momente de bucurie, topită de fericire, Irina “își povestea, ușurel, dragostea întreagă și definitivă, transformările ei prodigioase de când m-a cunoscut, vibrațiile
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
plin. Nu mi-a influențat parcursul intelectual. Am „întâlnit-o” târziu. Personalitatea feminină din cultura universală pe care o admir: Din cultura universală o admir pe Mary Daly, această minunată teoreticiană „anarhistă” care trăiește la Boston, înconjurată de ostilitate și admirație. Am re-cunoscut-o în vara lui 1998, când am trăit alături de ea momente de o gynergie intelectuală fără egal. A scris șapte cărți. Toate cât se poate de ginomorfice. A scris săpând în rădăcinile teologice, filosofice și antropologice ale patriarhatului. Căutând
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
unei femei. Apoi sunt dependenți de mame pentru a crește și a deveni autonomi. Devin dependenți de farmecele altor femei care îi flatează și îi mulțumesc erotic. Devin dependenți de neveste pentru a fi hrăniți, îngrijiți, curățați. Devin dependenți de admirația femeilor. Au nevoie de muze și de Galatee. Au plătit și plătesc pentru asta, dar atât cât să mențină controlul resurselor de dominare. Plătesc prin faptul că o femeie dependentă se simte adesea mizerabil și când nu mai poate, transferă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
cred că, atâta vreme cât femeile vor mai accepta, pe de-o parte faptul că accesul lor la cultură trebuie neapărat mediat de către un bărbat sau de către bărbați ca unici maeștri, iar, pe de altă parte, faptul că trebuie să cadă în admirație, nu să admire și să respecte un maestru, acest statut se va atotperpetua. Ați putea să accentuați puțin diferența? Când cad în admirație, mă predau necondiționat și necritic unei idei. Sorgintea masculină există și în gândirea feministă, dar în sens
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
sau de către bărbați ca unici maeștri, iar, pe de altă parte, faptul că trebuie să cadă în admirație, nu să admire și să respecte un maestru, acest statut se va atotperpetua. Ați putea să accentuați puțin diferența? Când cad în admirație, mă predau necondiționat și necritic unei idei. Sorgintea masculină există și în gândirea feministă, dar în sens critic și condiționat. Avem un feminism existențialist post-Beauvoir, în care ne tragem parțial și din Sartre, un feminism postmodern, în care ne tragem
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
Dacă ar apărea autoare lipsite de o paternitate spirituală masculină... Sunt multe autoare care se trag și din maeștri bărbați (Mary Wollstonecraft, H. Taylor, S. de Beauvoir, S. Harding, S.M. Okin etc.). Problema este că ele nu mai cad în admirație, nu mai rămân fără grai la poalele maestrului, aceasta este marea diferență. În schimb procedează la o operațiune care mi se pare perfect coerentă cu un statut intelectual normal, și anume la o chestionare majoră a fundamentelor construcției genurilor. Radicalele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
vreme femeile repetă fidel teoriile bărbaților, ele nu sunt în competiție ca femei. Chiar este foarte bine. Întodeauna ai nevoie de purtători de cuvânt, de purtători de idei suplimentari, fie ele și femei, dacă se poate, complet pe gratis, în virtutea admirației și recunoștinței. Momentul conflictual apare atunci când teoretizezi altfel, gândești altfel, ai alte perspective. Bărbaților obișnuiți nu le provoacă ușoară confuzie de roluri teoriile feministe și pretențiile impuse de femei? Dar ei oare de ce ne cer să fim de toate? Nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
despre calitățile amanților sau despre fidelitatea și grija soților? Cine le-ar mai pregăti bicarbonatul după o beție crâncenă? Își privi din nou partenerul. Da, frumușel bărbat și se mai și intimidează atunci când ea îi vorbește protector. Combinația de teamă, admirație și respect o flata teribil. Păcat că va îmbătrâni. El, nu ea. Ea doar își va spori prestanța și prestigiul. Asta o să-i dea acces la alți bărbați, mai proaspeți, cu musculatură suplă, fără burtă, cu mers elastic și emoții
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
de Comenius ca avînd drept scop formarea anumitor virtuți: înțelepciunea, cumpătarea, curajul și dreptatea. Ca metode de educație morală indică: - exemplul comportării părinților, profesorilor etc.; - povestirile morale prin care se dau elevilor cît mai multe exemple bune, care să stîrnească admirația și entuziasmul lor; - exercițiile morale, avînd ca scop să formeze elevi ordonați, muncitori, cu o bună conduită, deprinși să păstreze ordinea, să muncească și să acționeze în sens moral. "Virtuțile se învață acționînd continuu cinstit."75 Prin folosirea acestor metode
Paradigma Rousseau și educația contemporană by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
scopurile educației era de a deștepta și cultiva în copil toată deșteptăciunea și capacitatea ce-i este dată ca om și individ, deci a dezvolta la maxim potențialitățile fiecărui individ. La originea concepției pedagogice a lui George Barițiu se află admirația pentru filosofia iluministă derivată îndeosebi din Émile a lui Jean-Jacques Rousseau, care, după expresia sa, "a curățit școlile de rugină", empirismul psihologic al lui J. Locke și ideile despre școala sătească ale lui J. H. Pestalozzi. Scopul educației era pentru
Paradigma Rousseau și educația contemporană by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
e al lui". Lucrarea lui Rousseau, pe care Slavici o prețuiește în mod deosebit, este Émile care constituia, după părerea sa, punctul de plecare al tuturor sistemelor pedagogice din secolul al XIX-lea. Slavici n-a făcut un secret din admirația sa față de Rousseau, afirmînd că opera acestuia i-a procurat "cea mai plăcută lectură a mea", ceea ce nu-l împiedică totuși să-și păstreze obiectivitatea în comentariile sale, pe alocuri chiar să-l critice. În ideile sale pedagogice se răsfrînge
Paradigma Rousseau și educația contemporană by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
Între altele, și pentru că unul dintre cei cu care am polemizat ades, așa cum aș polemiza cu mine însămi, a fost Andrei Pleșu, la vremea respectivă ministru al Culturii. În pofida obiecțiilor pe care i le-am adus de-a lungul anilor, admirația mea pentru el de la vremea când ne propunea o minima moralia nu a scăzut. Dimpotrivă, ea a fost cea care m-a determinat să fiu mai atentă la ce a făcut el decât la ce au făcut politrucii de mâna
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
recunoștința poporului român. Întrucât i-a fost aproape, știu că Virgil Mazilescu, în ciuda faptului că a mizat pe literatură și că marea sa grijă a fost aceea de a-și trăda crezul poetic, avea pentru prietenul său Paul Goma o admirație fără seamăn. Am deci convingerea fermă că, într-un „proces” public cum este cel de față, ar fi fost, fără îndoială, martorul acestuia. Și, în nici un caz, nu i-ar fi vorbit despre literatură de sus, ca despre ceva la
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
dar pe care îi admirați? I.M.: Depinde ce înțelegem prin departe. Bunăoară, pentru Marta Petreu, de care nu mă desparte doar distanța dintre București și Cluj, ci și cea dintre generațiile noastre, care au concepții diferite despre poezie, am o admirație deosebită. Pentru că, în toată forfota asta, în care atâția intelectuali renumiți au mizat pe te miri cine ori te miri ce, ea a mizat pe cultură și a lucrat imens. Și pentru că, pe tot ce face se pot vedea bunul-gust
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
monografică a școlii, Întocmită În anul 1905, vine să confirme anul 1864 ca an al Înființării, fără nici o altă precizare. Implicarea locuitorilor din suburbia Tătărași În Împlinirea speranței de a avea o școală pentru fiicele lor este una demnă de admirație, concretizându-se În tot felul de adrese trimise forurilor competente ale vremii, Îndeosebi ministerului și consiliului municipal, mai ales pentru asigurarea unui local și a mobilierului. Dar În ciuda atâtor demersuri, școala mult dorită de tătărășeni avea să funcționeze la Începuturile
GHEORGHE I. BRĂTIANU, PATRONUL ŞCOLII MELE by Aglaia C. Buduroi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1188_a_1874]
-
Își pun Înaltele calități profesionale și personale la dispoziția celor pe care ne place să-i numim viitorul țării. Și nu puțini sunt cei de la care am avut ce Învăța, pentru profesie sau pentru viață, cei care mi-au inspirat admirație și respect sincer sau care mi-au fost prieteni de neuitat. Tuturor le mulțumesc acum!
GHEORGHE I. BRĂTIANU, PATRONUL ŞCOLII MELE by Aglaia C. Buduroi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1188_a_1874]
-
scriitor mi-a plăcut. L-am admirat. Ca om, cu unele rezerve. C.Ș.: Mă interesează rezervele tale. Față de Preda au existat, există două curente critice opuse: o parte care-l admiră necondiționat și o altă parte care susține că admirația necondiționată nu este productivă și că e absolut necesară o reevaluare critică a oricărei opere, indiferent de valoarea autorului. A.B.: Nu, rezervele mele sunt de ordin personal. N-aș vrea să fiu tocmai eu cel care să ating monumentele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
A spus ceea ce a crezut. Mi se pare normal. Este dreptul poetului să spună ceea ce crede. Și al oricui altcuiva. N-aș da doi bani pe mine dacă n-aș crede în dreptul meu de a spune ce cred. Deci toată admirația pentru Dinescu. C.Ș.: Nu ți se pare totuși că prea puțini fac uz de acest drept al lor? Nu crezi că n-ar mai trebui să fie manifestări singulare, ci acțiuni în grup? Poate vin și momente în istorie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
ca buna mea prietenă, Crisula Ștefănescu, să-l mai fi rătăcit tot pentru atâția ani printre hârtiile și cărțile sale. Nu mi-am expus niciodată rănile așa cum au fost ele. Pentru că n-am așteptat nici „recunoștința patriei”, nici înțelegerea sau admirația cuiva. Cât despre convingeri, n-aveam cum să mi le schimb, ceea ce sper să descopere cei ce vor avea curiozitatea să se aplece asupra acestui text. Am recurs la memorie doar atunci când diverși colegi mi-au atribuit fapte și lașități
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
Române simțea la rândul lui nevoia să se alăture și el acelora care își manifestau bucuria pentru alegerea lui Filip de Flandra 317, în ciuda faptului că, în urmă cu doar două luni, alături de alți membri ai ierarhiei clericale, își exprima admirația față de Al.I. Cuza318. Publicarea unor asemenea informații în presa epocii contribuia cu siguranță la inducerea în rândul populației a unei stări de liniște, mai ales că zvonuri potrivit cărora moldovenii pregăteau o mișcare separatistă circulau cu destulă intensitate 319
România la răscruce by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
mancurtizarea poporului român. Don Cezar povestea cu un farmec aparte despre cum l-a tradus în limba română, împreună cu soția sa, Mary, pe Mircea Eliade, despre Mișcarea Legionară (nici o clipă nu-și ascundea simpatia față de Corneliu Zelea Codreanu). Vorbea cu admirație despre prietenia lui cu intelectualii exemplari și care făcuseră ani mulți și grei de închisoare politică: Marcel Petrișor, Teohar Mihadaș, Petru Creția, Petre Țuțea (cu amintirile lui incredibile) sau părintele Gh. Calciu-Dumitreasa. Poetul era asemenea acestora, era un solitar care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
cool". Adevărat om de cultură, se implică cu finețe și responsabilitate în diverse acțiuni pe scara Richter a frumosului: participă la festivaluri de teatru, lansări de carte, vernisează expoziții, merge în atelierele artiștilor plastici, poartă cu ei dialoguri ("exerciții de admirație", cum, cioranian, le numește Carmen Mihalache). Iar cuvintele criticului de artă Valentin Ciucă întăresc cele de mai sus: "Spirit cultivat și subtil (e vorba de Carmen Mihalache, sublinierea mea), exersat, are arta de a face din dialogurile cu artiștii din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
ține cont. Dar la fel visează oricare dintre colegii noștri, dragă Vasile. Altfel la ce bun am mai scrie, dacă n-am crede în scrisul nostru? Marele Mihai Eminescu, de la care avem a învăța întreaga noastră viață, vorbea cu atâta admirație despre înaintașii săi. Ți-aduci aminte neuitatele rânduri din Epigonii: Voi credeați în scrisul vostru [...] sfinte fire vizionare". Noi în ce să mai credem? Dacă mă consider sau sunt considerat un scriitor incomod?! Da, sunt într-un anumit fel, dar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]