12,537 matches
-
pe lângă zid. Eu rămăsesem în poziție de atac pentru a putea interveni în caz de nevoie. Și încă un lucru legat de bătăi - de fapt, unul din puținele elemente compensatorii în cazul unei bătăi - dacă ai reușit să dai cu adversarul tău de pământ, atunci e de așteptat să-o poți administra câteva lovituri bune în momentele tale de superioritate. Eram pe punctul să-i mai aplic vreo două lovituri, pentru siguranță, când m-am simțit împuns în umăr și tras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
indian înainte de a ajunge la simplitatea puștii. întotdeauna se simțise mai la largul lui cu armele care puteau fi aruncate. Așa că a sărit la luptă, aproape cu insolență și și-a băgat nonșalant mâinile în buzunare, ca să-l irite pe adversar. Mâna dreaptă i s-a strâns pe un obiect tare și rotunjit. L-a scos mirat. Era Osul din K! Același os pe care Prepelicarul i-l aruncase înainte să dispară în tunelul din ea însăși. Osul din K. Vultur-în-Zbor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
din toate astea nu mai conta. Avea o armă, ceea ce schimba natura înfruntării. Probabil că acum sosia lui avea să aleagă siguranța și să folosească pușca. Avea deci la dispoziție doar câteva secunde, scurta „surpriză“ pe care o va trăi adversarul său când va vedea neobișnuitul obiect. Vultur-în-Zbor a aruncat osul cu o singură mișcare fluidă, ca și cum ar fi lansat o săgeată mare și incomodă. A nimerit pușca chiar în locul unde o strângea mâna inamicului său. Un țipăt de durere și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
o groapă. O dezordine turbulentă în structura dimensiunii. Chaos. Haos. Vultur-în-Zbor a ieșit din starea de șoc cu o fracțiune de secundă mai repede decât alter ego-ul său; probabil și fiindcă era mai departe de groapă. S-a năpustit asupra adversarului său cu capul înainte și l-a lovit cu toată puterea în stomac. Falsul Vultur-în-Zbor s-a clătinat și s-a tras în spate și în lături. Și a dispărut în groapă, descompunându-se în haos, în ne-ființă. Axona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
profunzime. Singura frază care părea să i se potrivească avea un sens secundar curios. își adăugase mai multe dimensiuni. Vultur-în-Zbor se gândi: parcă fiecare din noi trebuie să poarte o bătălie. Dar eu eram pregătit, iar Virgil e slăbit. Iar adversarul său a ales câmpul de luptă. Virgil gândea cam în aceiași termeni, dar era foarte mulțumit de starea sa continuă de luciditate. Dimensiunile păreau să existe pentru ca el să le poată vizita din nou după atâta timp, după atâta Chin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
urma să câștige, își spuse Vultur-în-Zbor, cel puțin va trebui să lupte pentru victoria lui. Aștepta cu atâta nerăbdare confruntarea, că nici n-a stat să se gândească la faptul că știa prea puține din regulile bătăliei sau din scopurile adversarului său. De-acum intrase în joc. Asta era tot ce conta. Cicatricea de pe piept îl mânca. Observat că degetele lui Virgil Jones, atunci când nu se agățau de smocurile de iarbă, rămâneau strâns încleștate. La mică distanță în spatele lor, silueta ascunsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
o veșnică îmbrățișare neterminată, fiind condamnați - tocmai prin actul artistic care a surprins doar o frântura a vieții lor - să nu-și înplinească iubirea niciodată. Eminență cenușie îîn fr. în original). Aluzie la Ignațiu de Loyola î1491-1556), călugăr spaniol și adversar al Reformei. A fost fondatorul Ordinului lui Iisus și primul general al Ordinului Iezuit. Vasiliscul îgr. basiliskos - regișor) este o reptilă legendară, regele tuturor șerpilor, despre a cărui privire se spune că putea ucide. Aluzie la două versuri celebre din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
tapet partidul întreg... pentru că de la partidul întreg atârnă binele nostru”. L-am putem încadra, așadar, și în tipul politicianului <footnote Popularitatea și prestigiul de care se bucură pe plan politic par a fi reale. Nu îi sunt contestate nici măcar de adversarii politici, precum Nae Cațavencu (v. G. Negrea, op. cit., p. 188). footnote> . Acest principiu, al democrației centraliste, va triumfa în cele din urmă în desemnarea candidatului, cu toată decizia principalilor parametri locali ai partidului - președintele organizației locale, prefectul și „dama de
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
acestor personaje Caragiale a folosit o tehnică de tipizare cu multe implicații caricaturale din arta comediei populare și din arta circului. În D-ale carnavalului „amanții înșelați” adoptă măștile, joacă de bună voie roluri false, sunt luați la bătaie de adversari care nu-s ai lor, urmăresc vinovați închipuiți, în timp ce vinovații adevărați trec fără grijă pe lângă ei. Una din aceste măști e în fond și bărbierul, reprezentat în teatrul caragialean de Nae Girimea („Bibicul”), regizorul carnavalului măștilor - despre el G. Munteanu
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
realizării acesteia. Aspectul acesta este ilustrat prin replica dată de Tipătescu după celebra socoteală a steagurilor: „Ghiță... apoi nu mă orbi de la obraz așa”. Apoi slujbașul umil și credincios ascunde în suflet trădarea, fiind gata să-l vândă pe Tipătescu adversarilor crezând într-un posibil succes al lui Cațavencu. Caracterul comic al lui Pristanda reclamă să fie receptat dintr-un anumit unghi al clemenței solicitând „un zâmbet de îngăduință pentru cel ce minte numai din constrângere, fără niciun pic de vocație
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
1979, p. 183. footnote>. În D-ale carnavalului, personajele, poartă de bunăvoie măști, joacă roluri false, se substituie succesiv unele altora, își transmit costumele, își împrumută aparent costumele și trăiesc unii evenimentele altora: Crăcănel este luat la bătaie de un adversar care nu-i al lui, Catindatul primește în obraz vitriolul destinat altuia, Pampon, Mița, Crăcănel urmăresc un vinovat închipuit, în timp ce vinovatul adevărat, Nae Girimea, trece pe lângă ei. Dincolo de această viziune, Caragiale pare să nu mai fi descoperit nimic esențial de
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
progresului social și moral. Bazată pe rațiune și susținută de sentiment, educația este principalul factor al progresului, în timp ce arta este mijlocul cel mai important al educației. După Diderot, o operă de artă este bună în măsura în care “învață ceva” în privința virtuților cetățenești. Adversarul cel mai înverșunat al “religiei raționalismului” se va dovedi genialul pictor Goya, în a cărui artă viziunea omului se situează la hotarele umanismului și ale începutului “dezumanizării” ființei umane. “În pierderea tradițiilor umaniste ale artei, viziunea lui Goya înseamnă un
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
pe toți în putere și alte însușiri bărbătești . Printre tovarășii săi de joacă se afla și Oliver, fiul guvernatorului . Între cei doi băieți s-a iscat într-o zi o ceartă care duse la luptă și Roland și-a învins adversarul, ceeace nu a putut împiedica însă ca între cei doi să se lege o prietenie care a dăinuit toată viața lor . Roland era atât de sărac încât umbla uneori aproape despuiat . Băieții îl iubeau foarte mult și patru dintre ei
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
ROLAND și FERRAGUS Orlando sau Roland s-a afirmat în deosebi prin lupta cu Ferragus . Acesta era un uriaș cu pielea atat de tare, încât nicio sabie nu o putea străpunge . Iar sistemul său de luptă era să-și ia adversarul în brațe și să fugă cu el , fără a se sinchisi de zvârclirile acestuia . Astfel stând lucrurile , Roland își puse toată dibacia în a se feri de labele uriașului , dar în schimb zădarnică rămase orice încercare a sa de a
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
se simți atât de obosit, încât a propus un armistițiu și de îndată ce Roland primi, el s-a lungit în iarbă, căzând într-un somn adânc.Dormea la adăpostul celei mai desăvârșite siguranțe, căci era împotriva legilor cavalerismului să ataci un adversar într-o asemenea împrejurare. Dar Ferragus dormea atât de chinuit din pricină că nu avea pernă, încât lui Roland i se făcu milă de el și-i aduse o piatră netedă punându-i-o sub cap .Cand s-a trezit , după un
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
pe maluri, spectatori ai luptei ce avea să urmeze. La prima ciocnire ambele lăncii s-au frânt, dar cavalerii ramaseră neclintiți în șeile lor. Ei au descalect apoi și-au tras săbiile. A urmat un fel de duel în care adversarii pareau atât de egali în totul, încât nimeni n-ar fi putut spune de partea cui avea să fie izbânda. Două ore și mai bine cavalerii au cantinuat a lovi și a para, rând pe rând; a ataca și a
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
în cuirasa lui Orlando încât sabia i s-a rupt din mâner. Astfel ambii luptători au ramas dezarmați. Fără a sta o cilipă pe gânduri, ei s-au aruncat unul asupra celuilalt, fiecare dintre ei străduindu-se să-și trântească adversarul la pământ, și nereușind s-au repezit să-și zmulgă reciproc coifurile.Ambii izbutira în această ultimă încercare,astfel că în aceeași clipă s-au pomenit față în față cu capetele descoperite; și atunci Roland l-a recunoscut pe Oliver
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
fără să bănuiască ce comoara avea în mâmă, si s-a întors la luptă. Carol Magnul, aflând că domnița și fratele ei plecaseră, porunci ca jutele (lupta) să continue așa cum fuseseră anunțat. Astolfo cu ajutorul lanciei sale fermecate,își răsturna toți adversarii, spre uimirea lor și a lui, în aceeași măsură. Paladinul Rinaldo, aflând de felul cum sfârșise lupta lui Ferrau cu străinul, o porni în goană după frumoasa fugară, chinuit de dragoste și de nerabdare. Roland, văzându-l cum fugea, s-
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
turbat de gelozie și imediat cei doi cavaleri s-au luat la luptă deșteptând-o pe domniță. Înspăimâmtată de cele ce vedea,ea se repezi la armasarul sau, și, în vreme ce cavalerii se băteau, a luat-o la fugă prin pădure. Adversarii au continuat lupta până ce au fost întrerupți de către un mesager care-i aduse vestea lui Ferrau că regele Marsilius, suveranul său, avea nevoie de jutorul lui. Auzind aceasta, Ferrau propuse să se suspende lupta, lucru la care Roland, dornic de
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
sabie pentru a pune stăpânire pe pământurile și palatele lui, iar eu am alergat în ajutorul său fără alt scop decăt de a o sluji pe fiica lui și a dobândi frumoasa-i mână. Nu doresc nimic altceva. Auzindu-și adversarul vorbind astfel, regele tătar s-a schimbat la față de ciudă și de gelozie. Inima începu să-i bată atât de tare încât îi păru că-și va pierde suflarea. Ei bine, îi zise lui Roland, vom lupta când se va
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
verde. Loviturile înfricoșătoare erau date și primite în lumina lunii. Agrican lupta plin de turbare. Roland era mai rece. Lupta a durat mai bine de cinci ore când regele tătar, furios că i se da atâta de lucru, a repezit adversarului său o lovitură neînchipuit de puternică. Aceasta-i tăie scutul în două, de parcă ar fi fost de lemn și, cu toate că din Roland nu se putea scoate picătură de sânge, deoarece era vrăjit, îl zgudui și-l duse în așa o
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
și aici trăia sub protecția uriașului și a grifonului. În vreme ce Rinaldo se apropia de peșteră, uriașul s-a repezit asupra lui cu lovituri de bâtă. Rinaldo se apără de ele și-i dădu, la răndul său una, care, dacă pielea adversarului n-ar fi fost dintre cele mai groase, ar fi pus capăt luptei. Dar uriașul, deși rănit, a scăpat și a dat drumul grifonului. Această pasăre monstru s-a ridicat în văzduh și de acolo se abătu asupra lui Rinaldo
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
cavaleri și, în ultimul moment, pe Rinaldo. Acesta era un uriaș de o mare ferocitate, anume Adriano. Morgana îi dăruise o armură pe care nimic n-o putea străpunge și-l înzestrase cu o putere ce creștea , întotdeauna, peste puterile adversarului cu care lupta. Până atunci nimeni nu a scăpat, căci era astfel făcut, încât putea să respire foarte bine și sub apă. Deaceea, când se lua la trântă cu un cavaler, el îl înșfăcă și sări cu el în lac
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
a ieșit înainte. O luptă pe viață și pe moarte se încinse între ei, iar Faleria a profitat de acest moment pentru a se face nevăzută. Tâlharul simțind că avea să fie învins în luptă cu armele, și-a înșfăcat adversarul și a sărit cu el în lac. Când a ajuns la fund, Roland s-a pomenit într-o altă lume, pe o pajiște uscată, cu lacul deasupra capului, străbătut de razele soarelui, în vreme ce apa se ridica din toate părțile ca
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
cei mai viteji cavaleri ai Franței. În cele din urmă, el a ajuns față în față cu Rinaldo, care, întrerupt fiind, după cum am mai spus, din lupta sa cu Rodomont, și neputându-l urmări pentru că descălecase, a strigat fostului său adversar să se întoarcă. Rogero era și el pe jos și văzându-l pe cavalerul creștin atât de dornic de a-și măsura puterile cu cineva, s-a oferit să ia el locul fostului său adversar. Rinaldo a văzut dintr-o
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]