79,378 matches
-
ține respirația - po’ boy stă sub vie și fumează; vântul prinde câteva smocuri de frunze și le învârte de colo-colo. Agață fumul și-l zvârcolește, ca mai apoi să treacă din trunchi și iar în alt trunchi - asta înseamnă că aerul călduț cuprinde scoarța și, deasupra, oamenii se pot bucura. Îmi vâr mâna și apăs: din lumina lui, blitzul scoate un stol de păsări și-o privire; tresar odată cu fulgurația dimprejur - mă descurc și mă bucur în liniște. De fapt aștept
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
de copaci, scoarța abia și-a urnit din loc umbra - pe lemnul putregăit, liniștea se prăvălește ca cyborg restart. De unde se șterge definitiv o făptură, și-o altă făptură, vasele de sânge se-așază greu, pe-acolo un curent de aer rece răzbate printre crengi. Nici urmă de viață să mă bucur, doar câteva ierburi pregătite oricând să se înmulțească într-o singură zi și-n aceeași zi să înghită pământul până departe. Și pe mine, în zile și ani. Sunt
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
sau din alta, păsările ondulau în curbe lungi, adunându-se în jurul unei buturugi negre. Vântul sâsâia printre smocurile de iarbă - puțin mai încolo, pământul își fixa polii printr-un vârtej ce ulterior se desfăcea macroscopic bucată cu bucată - Hușști! Hușști! Aerul se îndepărta în explozii cu nisip. Un cerc cădea pe sine, grămăjoare delicate de cenușă începeau să pocnească din centru; fibrele se ridicau ajungând însă înapoi pe pământ într un curs lent, diferit de cel prin care s-au ridicat
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
de multe - micile lucruri ciudate: veneam cu pumnii plini de coacăze și le vâram după sobă pentru zile albe. Prindeam chiar și momentul în care se compunea o rază din puncte mari și deformate, sau probabil erau deviații infuzate de aerul cald; și iarăși cum se recompunea, se recompunea de-a lungul hățișului, ținându-și linia dreaptă printre imperfecțiunile minuscule. Uite - rădăcinile scormonesc pământul, nu am crezut în siguranța lui nici un moment așa cum nici acum nu credem în nici un fel de
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
drept ilustrare un haos microscopic, o anumită tristețe lucidă; Doar părul ei stă nemișcat, razele luminii trec prin picăturile de apă. Alte milioane de celule iau proporții noi, corpul devenindu-i enorm. Cu cât se simte mai grea, cu atât aerul se rarefiază mai mult în fabrica ei de țevi. un decor foto ce se pierde într-o umbră, ce generează alte vieți - bacteriile tâșnesc odată cu praful, cu apa, într-un ritm țicnit. Tot ceea ce apare în raza ei vizuală crește
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
în jurul lor; patul ăsta e o dună de nisip ce se prăbușește sub propria greutate - ăsta-i un detaliu. Am impresia că din când în când vine cineva la fereastră să vadă dacă mai sunt aici, dacă sunt bine. Epik Aerul poartă frigul; grația lui molcomă străbătând întunericul ne joacă pe degete: bassul aproape explodează, în căști - click, click - s-aude ceva ce dă a muzică. E delicat! adulmec murmurul și-apoi articulez. O să las pământul să înnebunească. un vârtej de
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
fereastră - ajunge o seară de septembrie, cu geamurile închise; doar gândul că va începe din nou să plouă și molii zboară, ici-colo: fâști, fâști! O coloană subțire de praf luminos pătrunde într-o gaură, fără măcar să-și devieze cursul din cauza aerului mișcător - când umbra ei se ascunde, un șoarece înspăimântat iese, răsucindu-se. Întind mâna și ating clanța - nu am nici cea mai mică idee de când stau aici, hipnotizat - probabil în fața unei uși încuiate. „Ce-o mai face ăla micu’?“ Se
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
stau aici, hipnotizat - probabil în fața unei uși încuiate. „Ce-o mai face ăla micu’?“ Se făcea de ziuă - „smintiților, să treceți de copaci“, le-am spus! Odată cu lumina, au ajuns și păsările; am înălțat zmeul, s-a rotit puțin prin aer și-apoi a coborât, cât să mă clatin - chiar dacă aș fi rămas nemișcat, tot nu l-aș fi putut păstra în aer. Am observat vâlvătaia din pumnul meu, oamenii și pădurea ce înghițea lumina. Acum, din când în când mai
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
copaci“, le-am spus! Odată cu lumina, au ajuns și păsările; am înălțat zmeul, s-a rotit puțin prin aer și-apoi a coborât, cât să mă clatin - chiar dacă aș fi rămas nemișcat, tot nu l-aș fi putut păstra în aer. Am observat vâlvătaia din pumnul meu, oamenii și pădurea ce înghițea lumina. Acum, din când în când mai ies din oraș; cu Vorlicek și oamenii lui de pe cealaltă parte a lumii: viața îmi pare frumoasă, de aici, de sus. Și
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
avem un miros de cărți vechi aranjate în așa fel încât să ne înalțe până la ultimele foi. Cele mai cumplite animale Ochii mei fixați pe tavan răspândesc lumina. Dacă mă întorc pe o parte, se întoarce și ea. Apa din aer, baia acidulată și imaginea mea răsturnată în toate obiectele cu reflexie. O gânganie cade de pe o coajă de pâine, se rostogolește și rămâne pe spate, agitându-și membrele. Încep să curăț cu unghiile un pește de solzii mărunți. Îi găuresc
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
mai apuc, în cele din urmă, să citesc nici un mail, nici un mesaj. Și oricum, în ultimul timp, nu-mi mai permit nimic: nici antivirus, nici y!m10. Doar arhiva blogului a rămas neafectată. Scot capul pe geam și iau un aer mișto, altfel decât cel din monitor. Rețeaua supraîncărcată-mi poartă suflul. Nu ajunge înapoi pentru că rămâne pe undeva, printr-un alt monitor. Alice îmi vorbește despre artPorn și-mi trimite Noctambulario de Benatour. Albedo coboară un satelit, aproape de marginea externă
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
povestești cum lingi chiuveta după ce arunci vinul, cum blocuri de oxigen îți tropăie pe cerul gurii toate vin pe neașteptate pe străzi sunt tuburi mari de orgă, din asfalt țâșnește un clor freatic și bannere cu barth se rostogolesc prin aer Wire Totul e nevolnic, ce e așa: aerul bate ritmic plămânii, filmul se bobinează pe geamuri - urmăresc în răbdare felul în care un copac se îngroapă în pământ și cum păsările zboară ca și scuturate. Ori natura e ciudată, ori
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
blocuri de oxigen îți tropăie pe cerul gurii toate vin pe neașteptate pe străzi sunt tuburi mari de orgă, din asfalt țâșnește un clor freatic și bannere cu barth se rostogolesc prin aer Wire Totul e nevolnic, ce e așa: aerul bate ritmic plămânii, filmul se bobinează pe geamuri - urmăresc în răbdare felul în care un copac se îngroapă în pământ și cum păsările zboară ca și scuturate. Ori natura e ciudată, ori eu. Am câteva lucruri pe care le regret
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
Nu exista, nu cred că simțeam autoritatea, cred că asta era minunat, că nu exista în niciun moment amenințarea autorității sau sentimentul că există o autoritate undeva” (Vasile, 2011, p. 137). În cel de-al șaselea rând, petrecerea concediului în aer liber, într-un mod alternativ, constituie ultimul element pe care l-am adus în discuție în favoarea preferinței manifestate pentru petrecerea vacanței la 2 Mai. Din acest punct de vedere, comunitatea analizată este propice reîntoarcerii la natură, atât prin posibilitatea amplasării
Tranziţie şi dezvoltare locală în 2 Mai şi Vama Veche. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Miroslav Taşcu-Stavre () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1822]
-
băieți de tip costal inferior. Capacitatea vitală crește continuu, elasticitatea țesutului pulmonar de asemenea, iar structura acestuia se perfecționează. Datorită faptului că volumul cutiei toracice nu poate fi modificat puternic în actul respirator, la cel mai mic efort, necesarul de aer este asigurat prin creșterea accentuată a frecvenței respiratorii. Respirația este unul din factorii limitativi ai efortului. Activitatea sistemului nervos central se caracterizează prin: - echilibru precar al proceselor corticale fundamentale; domină excitația; - inhibiția de diferențiere este slab dezvoltată și are ca
JOCUL SPORTIV – MIJLOC DE RELAXARE ŞI FORTIFICARE by MOCANU ALINA () [Corola-publishinghouse/Administrative/1301_a_2051]
-
cât membrii congregației sunt mai implicați în activitățile din cadrul sectei, cu atât bunurile sociale produse conferă o satisfacție mai mare fiecăruia dintre ei. Bunurile publice sunt atât neexclusive, cât și nerivale în consum. Exemple de bunuri publice sunt securitatea națională, aerul, democrația, transportul public, drumurile fără taxe etc. Problema apărută în cazul bunurilor publice este următoarea: în grupurile în care nu există posibilitatea monitorizării și sancționării membrilor (datorită dimensiunii prea mari a grupului, imposibilității comunicării între membri sau din alte cauze
Problema bunurilor comune. O introducere în teoria clasică şi cea ostromiană. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Iris-Patricia Golopenţa, Alexandru Volacu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1760]
-
nici întrupare Să mă strămute din ce sunt... Doar înțelegerea măsoare Pasul pe drumul de cuvânt... Zilele trec, învălmășate Și ore fără viață trec. Când soarele se pleacă-n noapte, Nu pot privirile să-mi plec. Și tac atunci; în aer, crește Rodul cuvântului târziu: De ce, când clipa mă găsește, O stea de sus, nu vrea să fiu? 31 martie 1983 Treapta a XII-a De ce? De ce, Doamne, trebuie să plătesc eu, cel de azi, greșelile celui care am fost ieri
Douăzeci şi opt de trepte ale realului by Dan Iacob () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100976_a_102268]
-
a XX-a Despre însoțire Dacă pentru tine Eminescu nu e un simplu nume de poet, caută să te însoțești cu cei pentru care Eminescu nu e un simplu nume. Dacă, pentru tine, întrebările despre om și lume sunt ca aerul și ca apa, Caută să te însoțești cu cei pentru care ele, ca apa și ca aerul sunt. Eu îți vorbesc, ia bine seama, despre însoțire, iar nu despre evadarea din singurătate. Singurătatea, dacă ți-a fost dată prin naștere
Douăzeci şi opt de trepte ale realului by Dan Iacob () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100976_a_102268]
-
să te însoțești cu cei pentru care Eminescu nu e un simplu nume. Dacă, pentru tine, întrebările despre om și lume sunt ca aerul și ca apa, Caută să te însoțești cu cei pentru care ele, ca apa și ca aerul sunt. Eu îți vorbesc, ia bine seama, despre însoțire, iar nu despre evadarea din singurătate. Singurătatea, dacă ți-a fost dată prin naștere, ține de felul tău de ființă și de felul tău de ființă nu poți scăpa decât prin
Douăzeci şi opt de trepte ale realului by Dan Iacob () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100976_a_102268]
-
unde a lăsat batista. Dacă nu reușește să-l prindă, primul elev devine jucător al batistei din nou. În caz contrar, elevul în spatele căruia a fost pusă batista devine purtătorul ei. Jocul continuă. 6.Paznicii podului Jocul se desfășoară în aer liber sau în sală. Terenul va fi marcat sub forma unui dreptunghi pe mijlocul căruia va fi delimitat un spațiu cu o lățime de trei metri. Din cadrul colectivului vor fi aleși 2-3 elevi ce primesc sarcina de a fi paznicii
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
lână finăcarne. Greutatea corporală medie este de 100 kg la berbeci și 60 kg la femele. Au constituția robustă, vitalitatea ridicată, o bună precocitate și dispun de o foarte bună capacitate de valorificare a hranei. Ovinele acestei rase întreținute în aer liber valorifică foarte bine pășunile și îndeosebi cele cultivate. La efectivele aflate într-o stare de întreținere bună, exteriorul este corect, armonios și cu aspect specific tipului de ovine cu o masivitate accentuată. Capul la femele este larg însă de
Rase autohtone de ovine ş i caprine by Pascal Constantin () [Corola-publishinghouse/Administrative/91660_a_93181]
-
vietate mă îmbună tăcute ca niște surori. tot aurul singurătatea literei e aspră, înțepătoare ca un spin, ce vor cuvintele s-ascundă e zarva ce domnește-n scrin. în scrinul ce le-adăpostește ca pe-ustensile de tâmplar, ce-n aerul cel dens cioplește povești cu tâlc, povești cu har. limbajul brut, crescut din mlaștini, e candid și zemos, cu nuferi grași ce stau să odoreze totul de în lumină mare-i lași. limbajul fin, cel pomădat cu umbre și sulemeneli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
în căderea de sudoare alungită, văd limpede julitura genunchiului ce și-a câștigat dreptul la cicatrice, la balsamul mângâios al luminii. musca și păianjenul de când mă știu, dorm cu tâmpla pe o pânză de păianjen, ușoară, flexibilă și transparentă ca aerul înghețat. dimineața, ei mă întreabă de ce am fruntea boțită, iar eu le răspund că m-a rănit un păianjen în vis. ei se uită la mine nedumeriți. e limpede că nu le am pe toate. mă uit în oglindă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
nori bătrâni stau în palma cerului, printre degete se-aleargă. lumini prea nude ocrotesc, cu umbra lor ușoară le îmbracă. seninuri impudice dănțuiesc peste creste virile și pofticioase, ochiuri efemere de apă de nebune se sulemenesc. de nuanțe incerte, cloraminoase, aerul se zdrențuie-n pomi ce-și slobod picurat limfă și măduvi în oase, adormiții lor ochi, cu pupila opacizată de urdorile iernii, se desgheață și curg înspre noi hohotind în culorile ierbii. pleata întunericului, scurtată, ne atinge cu vârful ei bont
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
-nchid în muguri, nerodind atârnă-n dodii cad în țăndări risipite. frigul din noi îți amintești cât de ușor încolțeau vorbele noastre atunci când trăiam în labirint? chiar dacă nu ne vedeam, auzeam foșnetul lor de plantă ce crește. pe atunci, nici aer nu prea aveam, trebuia să-l împărțim pe cel ce ne ajuta inima să nu se oprească. îl culegeam din sărut, din oftat, dintr-un icnet de râs sau de plâns și-l drămuiam iscusit având grijă de celălalt. din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]