24,560 matches
-
menajera? * Deci, culpabilizate de vocea autoritară care le amintea fără milă că nici până la vârsta asta nu s-au pus Încă la curent cu limbile străine, năucite de hulă, măturate de colo-colo pe puntea uriașului transatlantic de sticlă denumit și Aeroportul Otopeni, vorbeau toate deodată. Parcă luaseră prizaseră Își injectaseră În venă Extazy, hașiș, beladonă, cocaină, superglue, menoctal, parcă le dăduseși cu flit, așa bâzâiau. — Gândește-te că a fost de cinci ori Însurat! — Cinci neveste costă prea mult, chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
muncă și salarii! — Ba de la contabilitate! — Ăla de la poartă! Ce-o căutând aici, că doar n-au rude În străăinătate! — Să știi că pe tine te caută! — Pe mine! — Pe cine pot să-i spun mâine că am așteptat la aeroport? — Pe cine? — Pe cine? — Pe cine? Capitolul 15 Raport de etapă Ce miros Îngrozitor! Omul ăsta nu s-o spăla niciodată? Nu-i de mirare că nu mai are familie! Dar Ispas nu l-a dat afară pentru că Împute birourile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
ca o fetiță cuminte. N-o să vă vină să credeți, dar, atunci când șeful statului pleacă sau vine Într-o vizită oficială, zborurile, de orice fel, inclusiv cele internaționale, sunt oprite, pe neașteptate, ore Întregi! Habar n-am ce știe personalul aeroportului, dar călătorilor nu li se comunică nimic. Mă veți Întreba de ce nu sunt incluse În orar aceste Întârzieri și răspunsul nu poate fi decât că acest șef de stat nu se simte iubit de popor și Își ia cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
să Îi aducă o scrumieră și pe urmă, oftând, ușurat, scoate și el pachetul lui de țigări și Îl trântește, victorios, pe masă. * — ...Dar vă puteți imagina, dragii mei, ce Înseamnă să stai ore Întregi, Înțelegeți? Ore Întregi, Într-un aeroport, fără să ai habar de ce? Mi-au trecut atunci prin mintecele mai incredibile explicații: că a Început al treilea război mondial, că, fără știrea mea, a fost cutremur, revoluție, că urmează să fiu arestat, condamnat la moarte și executat! Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
sub bonomia generoasă Încă mai pulsează vechea nesiguranță de sine pe care Giulia o recunoaște Înăuntrul ei. * — Gândește-te, numai, În ce tensiune am putut să fiu, draga mea, știind că tu faci sute de kilometri ca să mă aștepți În aeroport și eu neavând nici o posibilitate să te anunț de Întârziere... Mi-am amintit toate avertismentele tale și am regretat că nu te ascultasem! Mutra lui penitentă Îi face pe tineri să râdă, dar Christa dă nepăsătoare din mână, lasă clovneriile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
A uitat chiar și de privirea Christei: ocrotitoare, ironică, sigură că Îl Înțelege mai bine decât se Înțelege singur. * —...Întoarcerea a fost, Într-adevăr, un coșmar, dragii mei. E drept că eram obosit și nervos Încă de când am plecat spre aeroport, pentru că mi-am făcut bagajele Într-o agitație insuportabilă! În jurul meu era un du-te-vino, o foială ca Într-o sală de așteptare! Fiecare mai apărea cu câte ceva În mână și foarte repede camera mea de la hotel a Început să semene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
nu au mai vrut s-o primească pentru că trecuse de șaizeci și cinci de ani și n-aveau paturi libere, nici medicamente, nici vată... Sunt fiica Anei Maria, se pregătește mama să strige cât poate de tare, să se audă În tot aeroportul, dar sunt adoptată, țin certificatul Într-un pachet cu poze vechi, erați și dumnevoastră, domnule Traian Manu, acolo sau era celălalt, care a murit pe front, la Stalingrad, sau la Sighet, nu mai țin minte unde. Asta ar striga mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
mă reped măcar acum să-l Întreb: Spune, când ai să te Întorci? Spune, când ai să vii iar În țară? Spune, când ai să mă chemi la tine, Dincolo, În cealaltă lume? Pe de alta, vroiam să ies din aeroport și să plec, știind că oricum o să Îl aștept În continuare, așa cum Îl așteptam de când mă știu. Poate Îl așteptasem atât pentru că pe el nu-l văzusem cum se Întoarce În fiecare zi, târându-și picioarele, târându-și servieta, târându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
de vreo vorbă e suficient un ssssst, un nțțțțțțțț, un hmmmmmmm, un ridicat din umeri, o cută pe obrazul lui, tot mai pământiu, tot mai cutat. Iar acum ssssssssst! Însemna WARNING! Cineva i-a văzut așteptând, conducând pe cineva la aeroport, pe cine? Pe cine ar putea spune că așteaptă, conduce etc. Ceea ce eu niciodată nu am să accept: să Împart cu altcineva durerile de ficat, de colon, de dinți, resentimentele, constipația, umilința, diareea, bătrânețea. Nu, niciodată n-am să accept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
desfăcute, o asistență derutată, care bănuie că alte motive, ascunse, stau la baza disputei dintre „bătrâni”. — Cu banii lui, Victor mi-a cumpărat geamantanul, atunci, la plecare. Mi-am amintit acest lucru prea târziu, În orele când am așteptat În aeroport degeaba. Dar oricum, știind că plec, cheltuisem tot ce aveam schimbat. Așa că, și dacă mi-aș fi amintit la vreme, aș fi avut o reținere să Îi fi dat valută, pentru că legea de acolo nu permite așa ceva. El s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
iasă! insistă, strepezit, Christa. —Și ce ar fi rău În asta? După o viață de muncă și suferință, pentru că să trăiești acolo Înseamnă să suferi de dimineață până seara, mi-ar plăcea să vadă și el altă lume. Doar de la aeroport am simțit că În Victor pot să am aceeași Încredere deplină ca și În profesorul Stan! Cine crezi că ar mai fi fost În stare să facă ce a făcut el pentru un străin? Pentru că, să fim drepți: așa cum i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
soțului ei și mintea ei vie, care Îi spune altceva. —Sosirea?! Deși eram evident așteptat - sau poate chiar din acest motiv -, sosirea mea acolo a fost și ea dificilă. Gândiți-vă, doar, că din prima clipă când am intrat În aeroport mi-au defilat prin față fel de fel de figuri - toate În mod egal de necunoscute. Eu Însă ar fi trebuit să recunosc În fiecare dintre ele pe câte cineva. Teoretic, erau fiii, fiicele, nepoții, strănepoții ființelor care Îmi fuseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
acei ani n-au fost decât un vis? Un vis, ce altceva ai vrea să fie. * — Nu de plăcut e vorba, cum ar fi putut să-mi placă acei bieți oamenii care mi-au defilat prin față la sosirea În aeroport, prost Îmbrăcați, stângaci, egal de necunoscuți? Cât despre Întâlnirea cu ei, a fost total lipsită de afecțiune! Mult mai caldă este o conferință a noastră, care Îmi dă prilejul să mă Întâlnesc cu prieteni dragi! Cei de dincolo nu mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
mai plină decât fusese În timpul conferinței mele. Punctualitatea nu este punctul forte al oamenilor de acolo, o bună parte dintre ei intraseră În timp ce eu vorbeam, dar nu păreau să fie conștienți de impolitețe. Astfel Încât la sfârșit, la fel ca la aeroport, o mulțime de necunoscuți se Înghesuiau În jurul meu să mă felicite și să fie recunoscuți. Până la urmă, s-a creat un șir destul de dezordonat și care Înainta foarte Încet, iar eu trebuia să schimb o vorbă cu fiecare, să notez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
eram el, cel din fotografia sepia, cu pete de cafea sau ulei, din anii ’30, pe care o păstra Buni la oglindă. Eram el, care nu plecase, eram el, care avea să se Întoarcă. Pentru mine ciuperca de sticlă a aeroportului Încă mai avea un aer festiv, de revelion, ce avea să fie Întâlnirea noastră, decât (recită) un ritual, povestea trecerii torței și a Încercării disperate de a o prelua, fraza asta e din ultima mea carte preferată, Jurnalul de la Păltiniș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
La vârsta dumneavoastră e pericoloso sporgersi! Și niște unii să-mi care bufnind și trăsnind valiza grea a unchiului Victor cu lingurile de lemn ale inspiratului meu tată, bălăngănindu-se, la fiecare treaptă până la etajul șapte. * Și Încă, atunci, la aeroport, nu Îi știam toate maniile - de pildă, că seara, la ora H, intra În panică: — Dragii mei, scuzați-mă, acum observ că s-a Întunecat și n-am dat telefon la Christa! Și/Sau: — Dragii mei, nu pot la ora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
fapt ești, ești tulburat, de când te-ai Întors, mintea Îți fuge mereu În altă parte. Acolo... Susțin În continuare că această călătorie prea târzie a fost un șoc periculos, ți-amintești doar cât am insistat, până și În drumul spre aeroport, să n-o faci... Christa respiră ușurată. Acum, la curbă, o să se vadă imensa ceașcă de cafea, proiectată pe cerul intens albastru, cu stele aprinzându-se În jurul panoului publicitar. Lavazza. Literele roșii cu acoladă aurie. Plinul, mai Întâi. Și, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
vrea să uite Capitolul 5. Dosar „Savantul” Capitolul 6. Povestea lui Ulise nimeni nu are s-o audă Capitolul 7. Dosar „Savantul” Capitolul 8. Callypso oropsită de zei Capitolul 9. Generația expirată Partea a doua: Adevărata Ithacă Capitolul 10. Telemac la aeroport Capitolul 11. Generația așteptată Capitolul 12. Moartea Penelopei Capitolul 13. Ulise iese din vamă Capitolul 14. Callypso cu o mie de fețe Capitolul 15. Raport de etapă Capitolul 16. Telemac În regatul lui Hades Partea a treia: Sfaturi pentru Telemac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
auzise glasul femeii, însă toate persoanele de la masa doi se prefăceau că nici usturoi n-au mâncat, nici gura nu le miroase. Dacă idioții ar putea să zboare, s-a gândit Alison înfuriată, atunci sala asta ar fi un adevărat aeroport. Mireasa s-a lăsat să cadă pe scaun. Abia atunci a realizat că petrecuse atât de mult timp plănuindu-și nunta de basm, încât nu se mai gândise la realitatea situației în care intra, la bărbatul ei care avea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
tardivă. Nu se poate! Pe bune? Expresia de pe fața Juliei a sugerat faptul Alison urcase niște trepte bune pe scara valorică a blondei. Înseamnă că ai de-a face cu o scârbă de proporții. Ce meserie are? Amușină bagajele la aeroport? Alison s-a îmbujorat și a luat o gură de apă. Recunosc că e dificil. Dar înțeleg de ce Sofia se poartă așa. Tot ce avea i-a fost luat. Julia s-a uitat la ea cu același dispreț cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
răsfăț, așa că femeia acceptase imediat propunerea de a zbura pentru o vacanță de două zile, după ce Luca își termina treaba. Dar, în secret, mai avea un motiv, mult mai puternic, pentru care fusese dispusă să alerge, în ultima secundă, la aeroport. Lamela de fertilitate din seara precedentă îi indicase faptul că a doua zi Alison avea cele mai mari șanse, din ciclul respectiv, ca să rămână gravidă, iar ea nu voia să rateze ocazia. Zâmbindu-i recepționerului, Alison a luat cheia pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
asupra acelei decizii. — Momentan nu zic nimic. Ți-am spus: am nevoie de timp ca să mă gândesc. O să te anunț dup-aceea. — Când? a strigat James după ea. —Acum mă duc sus și-mi fac bagajul. Apoi o să plec la aeroport, unde-o să-mi iau un bilet către un loc unde e cald. O să petrec o săptămână singură, numai eu cu gândurile mele. Vorbim la întoarcere. Julia s-a oprit în cadrul ușii. Între timp, îți sugerez să te gândești și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
dinaintea plecării, n-am fost în stare să dorm. Și dinadins ne băgaserăm devreme în pat, ca să ne trezim odihniți. Pietro și familia Flumian găsiseră cu cale să ne urmeze exemplul, fiindcă în dimineața următoare voiau să ne conducă la aeroport. Pentru ultima oară ședeam împreună în jurul mesei, pentru ultima oară tata îl vorbise de rău pe papa și pe urmă ei îmi ceruseră într-un glas să spun pentru ultima oară înjuraturile în dialectul roman. După aceea strânseserăm iute tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
meargă mai bine ca aici. Poate ar trebui să rămânem”, am fost eu de părere. „Nu-ți face griji. O să reușim.” „Familia Sanowsky o duce bine?” „Habar n-am, însă vom afla curând. Toni vine mâine să ne ia de la aeroport.” Câteva minute am tăcut amândoi. Tata ședea, îmbrăcat cu pijamaua, pe singurul scaun din camera noastră. „Tată, cum a fost când ai plecat tu de acasă?” Tata a îndreptat încă o dată spre mine privirea cu care mă lua la cercetat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
aș avea atâția bani câte promisiuni nu ți-ai respectat tu, n-ar trebui să mai așteptăm zece ani până să devenim milionari. În plus, ai să moțăi peste tot, în mașină pe drum și în sala de așteptare, la aeroport. Ai să fii prea somnoros ca să-ți iei rămas-bun cum trebuie și mai târziu, în avion, o să-ți pară rău.” Era greu să te înțelegi cu tata. Însă știam că de obicei la al treilea atac se lasă înduplecat. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]