6,798 matches
-
caracterizează prin rezervarea benzilor albe late din fondul vasului și prin bordarea acestora cu linii subțiri de culoare neagră. Motivul decorativ principal utilizat, care acoperă aproape în întregime suprafața recipientului, îl constituie o spirală fugătoare. Ca motive secundare, în interspații, agățate de buză sau situate în partea inferioară a vasului, s-au utilizat benzi arcuite simple. Trecerea la piciorul vasului se face printr-o bandă albă mărginită cu negru (Pl. 45/1; 46/1a-b). În cazul celui de al doilea exemplar
Hoiseşti - La Pod. O aşezare cucuteniană pe valea Bahluiului by George Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/1143_a_1893]
-
utilizeze benzi subțiri și dense, care urmează conturul motivelor decorative principale. Decorul este distribuit liber pe suprafața vasului, motivul decorativ principal constând din benzi spiralice îmbucate. Motivele decorative secundare constau, la partea superioară a vasului, din capete și cârlige spiralice agățate de buză, iar în partea inferioară, din cârlige spiralice libere. Pe corp, între capetele libere a două spirale, apar și două cercuri de culoare albă (Pl. 45/4; 47/1a-b). Forma 9. Vase suport Pictura bicromă În cadrul acestei categorii se
Hoiseşti - La Pod. O aşezare cucuteniană pe valea Bahluiului by George Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/1143_a_1893]
-
magia străveche. Fotografia bunicului de pe șemineu nu se mută ca un bibelou oarecare. Sfântul Cristofor, patronul automobiliștilor, apără de "moartea rea" și merită văzut cum șoferii de autobuz indieni de pe drumurile din Anzi își fac semnul crucii în fața micii păpuși agățate de retrovizor. În biserici, mulți necredincioși înclină capul în fața crucifixului, unii pun o lumânare sub cromolitografia Sfântului Francisc. Putere a imaginii sau putere a primitivului? S-a înțeles deja că ar trebui să includem psihanaliza printre rezervoarele noastre disciplinare. Deși
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
nici nu avea alternative; nu știa nimic despre zero. Fusese educat după căderea Imperiului Roman. Chiar și în momentele de glorie ale Romei, romanii nu fuseseră genii în ale matematicii. În anul 525, la începutul Evului Mediu, toți apusenii se agățau de sistemul numeric stângaci al romanilor, iar în acesta nu exista zero. Pentru Dionysius, primul an al Domnului era, firește, anul I. Anul următor era anul II, iar Dionysus a ajuns la această concluzie în anul DXXV. În majoritatea cazurilor
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
o divinitate atotputernică avea dreptul să nu urmeze regulile lui Aristotel, dacă nu voia. Sentințele lui Tempier nu au reprezentat lovitura finală dată filozofiei aristotelice, însă au arătat că temelia ei începuse să se zdruncine. Biserica avea să se mai agațe de doctrina lui Aristotel timp de câteva secole, dar era clar că începuse perioada de regres a lui Aristotel și cea de progres a neantului și infinitului. Era momentul propice pentru ca zero să sosească în Apus. La jumătatea secolului al
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
supra)impunere a ceea ce a fost în detrimentul lui a fi, refuză, de fapt, instantaneitatea și irepetabilitatea prezenței pure. Dacă doresc să fiu același, păstrându-mi identitatea, în momentul imediat următor, mai degrabă decât să nu fiu (același), înseamnă că mă agăț, prin memorie, de imaginea a ceea ce am fost și sunt acum, dorind să o perpetuez și în viitor. Avem o reprezentare a ceea ce suntem prin memorie. Astfel, ajungem, de exem plu, să afirmăm că există istorie, evoluție, dezvoltare, identitate etc.
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
Gură de Aur, Comentariile sau Tâlcuirea Epistolei întâi către Corinteni, omilia XXXIII, p. 353) „Cel ce naufragiază este lipsit și pustiu de toate, căci cel ce cade din credință nu mai are nimic pe lângă sine, nu are de ce să se agațe. El nu are o viață corectă, prin care să câștige ceva de acolo, căci dacă este stricat capul, ce folos mai are restul trupului? Căci dacă nu este nimic credință fără viață, cu atât mai mult viață fără credință. Dacă
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
Folosim ori de câte ori este nevoie șervețele sau șervete (prosoape de pânză). Obligatoriu le folosim înainte de a bea. Șervetele (din pânză) se așează pe picioare (în poală) înainte de a începe să mâncăm. Nu se prind de gulerul cămășii și nici nu se agață de nasturii bluzei. Nu se bea când avem gura plină. Mestecăm mâncarea având buzele lipite, fără a plescăi. Supa și ciorba se mănâncă fără a sorbi zgomotos. De asemenea, laptele și ceaiul se beau fără a fără a sorbi zgomotos
Ghid metodic pentru activitățile de terapii în educația specială a copiilor cu cerințe educaționale speciale(CES) by Mihai Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/1189_a_2270]
-
ca aceea a prietenului său. Se simte aici, la acest aspru războinic, amintirea unei vechi suferințe. Iar pe Ahile îl imploră în așa chip, încât acela îl asemuiește, surprinzător, cu o fetiță care aleargă după mama ei și i se agață de poale, plângând, ca s-o oprească și să fie luată în brațe. Vorbind despre firea lui Patrocles, nu putem să nu luăm în seamă nici relația cu tatăl lui, Menoitios, care l-a însoțit pe fiul său în pribegie
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
aripi, cărora mama lor se căznește, răbdând de foame, să le-aducă tot ce poate s-adune din preajmă (este tot el, Ahile, aducând aheilor prăzi cu greu dobândite); și o fetiță care aleargă după mama ei și i se agață de poale, împiedicând-o din mers și, cu ochii în lacrimi, se cere în brațe (este Patrocles pe care îl vede, înduioșat, venind către el și vărsând amare lacrimi de mila aheilor înfrânți). Toate acestea vădesc două lucruri: o arie
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
ca aceea a prietenului său. Se simte aici, la acest aspru războinic, amintirea unei vechi suferințe. Iar pe Ahile îl imploră în așa chip, încât acela îl asemuiește, surprinzător, cu o fetiță care aleargă după mama ei și i se agață de poale, plângând, ca s-o oprească și să fie luată în brațe. Vorbind despre firea lui Patrocles, nu putem să nu luăm în seamă nici relația cu tatăl lui, Menoitios, care l-a însoțit pe fiul său în pribegie
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
aripi, cărora mama lor se căznește, răbdând de foame, să le-aducă tot ce poate s-adune din preajmă (este tot el, Ahile, aducând aheilor prăzi cu greu dobândite); și o fetiță care aleargă după mama ei și i se agață de poale, împiedicând-o din mers și, cu ochii în lacrimi, se cere în brațe (este Patrocles pe care îl vede, înduioșat, venind către el și vărsând amare lacrimi de mila aheilor înfrânți). Toate acestea vădesc două lucruri: o arie
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
lucrărilor sesiunii parlamentare, mai ales atunci cînd trebuia să ceară Parlamentului votarea unei noi Liste civile pentru un nou membru al familiei regale, ca în 1866) era rău privită de populație care ajunsese să o numească "Mrs. Brown" și să agațe de grilajul palatului Buckingham un anunț publicitar pe care scria "TO LET" Percepția generală era că suveranul nu își onorează datoria față de contribuabili, care suportau o Listă civilă, pentru întreaga familie regală, foarte generoasă. Întregul nexus familial regal era foarte
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
din Subcarpații Gorjului pot fi înrudite lingvistic, probabil, dar sunt prea îndepărtate ca să ne gîndim la o iradiere onomastică spre localitatea sibiană. Ruinele „bătrînei cetăți“ din poezia lui Goga se mai văd și astăzi în partea de vest a satului, „agățat de munți“, cum spune Florus despre daci (se zice că rășinărenii erau stăpîni a „peste treizeci și unu de munți“). Printre atestările istorice, începînd cu secolul al XIII-lea, apar formele Rewsoenewra, Riuetel, Ruetel, Rothel, Roschel, ceea ce l-a determinat
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
și apoi îi mânca. Toată ziulica stătea să-i pândească când veneau prin gard, ba mai și trecea gardul în curtea vecină. Și pentru că ea crescuse se făcuse adult a îndrăznit cu forța, hărnicia, istețimea, agerimea ei și s-a agățat și de niște șobolani din vecini care erau atrași de porumbul lor. De câte ori prindea câte ceva îl aducea ca pe un trofeu în fața scărilor ca să-l vadă bunicuța, să-i arate cât de harnică și pricepută este ea. Iar bunicuța îi
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
s-a dus să o bage în casă ea nu mai era. Văzând lumina la geamul de la bucătărie a sărit la fereastra cu lumină crezând că poate intra pe geam. Dar pervazul fiind aplecat, oblic, nu s-a mai putut agăța că nu mai avea de ce, lunecând și cazând afară pe pământ de la etajul I. Văzând că nu este, stăpâna a plecat jos să o caute. A căutat-o și a strigat-o toată noaptea, dar degeaba. Dimineața a plecat la
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
și suflet, în care rămâi doar cu acumulările intelectuale, spirituale și culturale. Momentul zero, sau secunda când Dumnezeu schimbă viețile, destinele, totul brusc. Secunda când ne arată că suntem copiii Lui, când uneori doar atunci ne aducem aminte și ne agățăm de El. Când doar atunci ne aducem aminte că totul este în mâna și în voia Lui. Când hotărăște regia lecției pe care o avem de învățat. Și atunci primul lucru care ne vine în minte: "Doamne, nu mă lăsa
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
ne-a dat-o, încercând să ne învățăm lecțiile. Groaza, e cea care scoate din inconștient adevărul, acela că viața este de la El, este a Lui. Și atunci, indiferent de credință sau cât suntem de atei, sau de științifici, ne agățăm de El și-i cerem ajutorul pentru a nu pierde pe pământ ce avem mai de preț. Respectiv, pericolul pierderii acestui mare dat: viața. În momentul zero, la nivel astral hotărârile au fost deja luate, iar acum ele sunt la
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
lor. El mai insistă mult asupra noțiunii de "contact", adică asupra a tot ceea ce este susceptibil, în gest, să dea greutate personajului, arătând relațiile pe care le întreține cu ceea ce-l înconjoară. Astfel, privirea, auzul, mersul, modul de a se agăța sau de a se ține la distanță de un alt personaj, da a manipula un obiect etc. sunt mijloace, pentru actor, de a da viață personajului său. Această activitate fizică nu trebuie să constituie un scop în sine. Spiritualizată de
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
frământată de tălpi. Sosim odată cu cinci convoaie, și bagajele noastre amestecate cu dricurile, par destinate confortului subteran al noilor-veniți. Avem șapte saltele. Am așteptat între trăsuri, între carele funebre, între zăbranice, escortați de țipătul gâtuit al unui cor, cu lumânări agățate de nasturele uniformei. În lacrimi, nevastă-mea, chinuită să-și degajeze monumentalitatea obstretică dintr-o birjă, se dete jos odată cu unul dintre morți din carul lui, găsindu-se față în față cu el și cu pleoapele lui încremenite. Puțin a
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
grijă părintească, de asigurare a unui mediu nepervertit, ci și la cunoașterea înclinațiilor spre perversitate și corupție ale fiului, doar astfel ținute în frâu. Aflăm însă că Ismail izbutește să evadeze și, asemenea unui politician saltimbanc, se gătește și se "agață de grinzi"60, adică face un fel de balet politic prin care "speră el că va contribui într-o însemnată măsură la rezolvarea chestiunii muncitorești"61. Mai transparente sunt aluziile la obiceiul solicitării de mită sau la umilirea și exasperarea
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
este esențial anxioasă): "o imagine care acaparează și transformă sufletul unei întregi culturi se poate cu repeziciune reifica și goli de viață. Anxietatea pe care indivizii și culturile o resimt în astfel de momente este imensă și aceștia se pot agăța de noi imagini, pentru a se simți din nou în siguranță. De vreme ce omenirea este capabilă să suporte o anxietate existențială limitată, apar în mod natural ideologii și atracții, mode și simulacre, care pentru moment anesteziază anxietatea. La un nivel personal
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
codrii, lovi animalul în zbor. Un trosnet surd... un icnet adânc, jalnic... și frumosul animmal se prăbuși întinzându-se moale pe omăt. Izbitura a fost năpraznică, drept în fruntea lată a tigvei. Cu o labă bătu aerul, încercând să se agațe, parcă, într-un ultim efort de ceva nevăzut. Încă o dată animalul tresări, apoi trupul mare și vânjos se destinse. Totul s-a petrecut într-o clipă... o singură clipă, cât o bătaie de inimă grăbită... într-o înfruntare, care pe
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
atac, ca un trăsnet căzu detunătura, care vui năpraznic peste pădure, răscolind văile cu ecou vălurit. Cu un salt larg, lupul ochit drept în cap, zvâcni lunginduși trupul în aer,cu labele spre cer, de parcă ar fi vrut sa se agațe cu ghearele. Era imens... părea nesfârșit de lung. Încă o zvâcnire spre cer, cu o răsucire în aer și se prăbuși la pământ zvârcolindu-se sub privirile arzânde ale celorlalți, care, cu coamele zburlite și colții rânjind se aruncară asupra
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
o clipă, cât o bătaie de inimă grăbită. Un trosnet surd de os sfărâmat... un icnet subțire, jalnic, și frumosul animal se rostogoli în vale, întinzându-se moale, nemișcat, pe omătul alb. Cu o labă, bătu aerul încercând să se agațe, parcă, de ceva nevăzut, într-un ultim efort și rămase înțepenit în agonie, cu gura căscată și limba atârnându-i. Trupul i se arcui și se mai zbătu o clipă în spasme, animalul mai tresări înca o dată, apoi trupul Gheorghe
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]