6,939 matches
-
Gebac. Două zile mai târziu, Gheorghe Bâgu și apoi Țurcanu au început discuțiile despre 'reeducare', iar pe 6 decembrie a avut loc prima bătaie generală, Pătrășcanu fiind torturat și el. Un alt participant la evenimente, Maximilan Sobolevschi, spune că, în timpul agresiunii, el i-a dat câteva palme lui Pătrășcanu, până ce acestuia i-au căzut ochelarii sub pat. Pătrășcanu s-ar fi băgat sub pat după ochelari și ar fi rămas acolo până la terminarea bătăii. În zilele următoare a stat de vorbă
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
lui Badale. Afirmația pare reală, întrucât 'Nutti' nu a stat în camera 4-spital în aprilie-mai, când Țurcanu a pregătit o serie de deținuți pentru a continua acțiunea, în timp ce Badale s-a numărat printre aceștia. După o primă tentativă nereușită de agresiune în primele zile ale lui iunie, ușor derutat, pe 6 iunie a ieșit la raport în fața directorului sanatoriului, Ștefan Danieliuc, și a ofițerului politic, Augustin Șleam, pentru a încerca, probabil, să-și dea seama ce să facă. Abia la sfârșitul
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
camera 4-spital, unde s-au reîntâlnit cu timișorenii Angelescu, Soare și Sebeșan, dar i-au găsit în cameră și pe cei care aveau să le devină agresori: Bogos, Mărtinuș, Cornel Pop, Pătrășcanu, Gherman, Străchinaru, Ion Petrică, Burculeț, Livinschi și alții. Agresiunea a pornit de la Popa 'Țanu', care a ținut un scurt discurs, urmat fiind de Țurcanu. Angelescu a reacționat, dar a fost bătut de Țurcanu, în ciuda intervenției lui Soare, Boceanu, Sebeșan și Radu Ciuceanu. Pentru că riposta a fost mai mare decât
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
lui august 1950 a fost mutat la camera 3-subsol, unde i-a avut colegi pe Eugen Măgirescu, Păvăloaie, Dumitru Bordeianu, Mihai Tufeanu, Dumitru Gheorghieș, Constantin Juberian, Nicolae Zaharia, Aurel Pandurescu, Ion Pintilie, Vasile Maxim, Gheorghe ('Gelu') Gheorghiu și Dan Lucinescu. Agresiunea a început pe 5 decembrie 1950, când în cameră a intrat Țurcanu. Discursul său, conform căruia partidul dorește să le ofere o nouă șansă și le-a oferit mâncare mai bună cu condiția ca ei să se rupă de trecut
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
extrem de robust, într-o închisoare în care ceilalți cântăreau în jur de 40 de kilograme, dar și foarte bine informat asupra stării de spirit a celorlalți. A participat direct la torturarea a sute de deținuți în Pitești, conducând 'comitetele' de agresiune în majoritatea camerelor, dat fiind că se bucura de libertate de mișcare în penitenciar. În luna ianuarie 1950, Țurcanu l-a întrebat pe Pătrășcanu dacă crede că vor termina de schingiuit loturile până în mai-iunie, când știa că urmează să se
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
fi agresat de către colegul de suferință, deseori chiar de un fost prieten, era imens și avea un efect paralizant. Apoi, bestialitatea acțiunii îi deconcerta total: chiar unul dintre cei care au cedat, ulterior, ajuns membru în 'comitetele' de conducere ale agresiunilor, Maximilian Sobolevschi, mărturisește că o bătaie s-a desfășurat într-un mod îngrozitor, fiind bătuți de la orele 7 dim[imineața-n.n.] până la 15 încontinuu cu pari, ciomege, curele, până la epuizare. În urma acestei bătăi au căzut 3 deținuți, în nesimțire stând
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
cu ajutorul regretatului Iancu Flondor, întemeiază la Cernăuți ziarul Patria. Activitatea ziaristică a lui Valeriu Braniște în Bucovina, în timpul celor aproape 3 ani cât a condus ziarul partidului național român a fost din cele mai fericite pentru poporul român din Bucovina.”... „Agresiune contra domnului Pamfil Șeicaru”: „marți 6 martie 1928 un anume Ghika s-a prezentat întovărășit de un boxeor de meserie, la redacția ziarului Curentul și în cabinetul directorului a tăbărât asupra dlui Șeicaru, lovindu-l în cap cu un box
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
a eșuat. A urmat apoi maimuțăreala frumosului Adolf pe care pleava societății românești gardistă-cuzistă s-a și grăbit să-l aplaude”... În articolul „Opriți l!” același Pavel Pavel scoțând în evidență esența fascismului german explica ceea ce reprezenta hitlerismul: „ asasinate, jaf, agresiune, violență” (nr.4/1933. În articolul „Tinerimea - disponibilă”, N Tăutu zicea: „Cum ar putea sta tinerimea aceasta cu brațele încrucișate înaintea evenimentelor care decid viitorul destinului ei? Curentul e prea puternic și furtuna prea violentă. Atitudinea se impune” (nr.3
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
ultimul luptător din munți. Au fost cincizeci de ani de minciuni, de adormire a conștiinței, de mioritizare și expandare a ideii blîndeții românului, a pasivității și disponibilității sale de a se supune vremilor, de a nu se fi opus înfiorătoarei agresiuni comuniste. În unul dintre episoadele consacrate celor care s-au împotrivit cu arma în mînă tiraniei (Băieții din munți), Octavian Paler vede în rezistența armată din munți, un capitol impresionant de demnitate românească, și sînt mîndru, ca român, că atîția
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
pe a zecea. În ierarhia răului, răul cel mai greu de suportat la Jilava (și sigur în toate pușcăriile comuniste pentru deținuții politici) i se pare a fi absența oricărei intimități. Imposibilitatea de a rămîne o clipă singur era înnebunitoare. Agresiunea mulțimii asupra individului, fizică, dar mai ales psihologică, ucidea ideea de viață particulară. De la igiena personală pînă la rugăciune, totul devenise public. Nu numai vorbele se rosteau în auzul tuturor, dar și gîndurile semănau între ele. Oamenii își povesteau visele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
a optzeciștilor, ci aceste revolte sau simili-revolte se țin lanț. Și totul se explică poate prin simplul fapt că literele și „prinții ei” au intrat Într-un „firesc” con de umbră, acum, când formidabila presiune a mass-mediei răspândește mai ales agresiunea și prostul gust, scandalurile politice și financiare, totul pus În slujba reclamei, a câștigurilor enorme și iuți, a Măriei Sale Banul. Pe mine și pe unii colegi ne deranjează prea puțin de a nu fi În „mijlocul evenimentelor”, acum când aceste
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de specii vii una care să fie aptă, În timp și neînțelegînd ea Însăși prea bine ce i se Întâmplă, să dezvolte un „organ sinucigaș și a-tipic”, așa-numita rațiune și imaginație, frâne formidabile nu rareori ale instinctelor de agresiune, nutriție și reproducere care regulează absolut toate speciile vii! Spiritul, Cuvântul ca formă a lui, Îndrăzneala de a cunoaște legile, dar și de a imagina necunoscutul - cel care există, ne-existând! - În formele În care noi reușim a ne reprezenta
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Însemnat pe planetă. Îndepărtarea de Moscova făcuse din România, Încă din 1964, o țară interesantă. În august 1968, când sovieticii, Împreună cu aliații lor din Pactul de la Varșovia, au invadat Cehoslovacia, punând capăt „primăverii de la Praga“, Ceaușescu s-a opus vehement agresiunii. Ceva Într-adevăr ieșit din comun În Europa comunistă: din balconul clădirii monumentale care adăpostea Comitetul Central al partidului, În fața unei piețe pline de lume, un lider comunist condamna politica Moscovei și exprima ferm voința României de a rezista cu
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
ieșit din comun În Europa comunistă: din balconul clădirii monumentale care adăpostea Comitetul Central al partidului, În fața unei piețe pline de lume, un lider comunist condamna politica Moscovei și exprima ferm voința României de a rezista cu armele În fața unei agresiuni similare. A fost ziua cea mare a lui Ceaușescu. Independența față de Uniunea Sovietică, respectul Occidentului și adeziunea generală a propriului popor, toate acestea păreau lucruri câștigate. De fapt, Ceaușescu se temea pentru propria lui poziție. A fost atunci o iluzie
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
integra, li s-a aplicat și sintagma de „câini comunitari“. Marea lor problemă este să găsească ceva de mâncare și, din fericire, sunt destui oameni care le dau câte ceva. Unii sunt aproape adoptați. Adversarii lor pun În evidență cazurile de agresiune: câinii mai și mușcă! Unii ajung Într-adevăr să se sălbăticească și, mai ales noaptea, devin agresivi. Măsura preconizată timp de mai mulți ani, dar aplicată cu totul parțial și fără mult efect, a fost sterilizarea. De o adopție În
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
decât vechiul București, cu micile lui case pierdute printre grădini. La București, ruptura e și mai sensibilă. Dar, până la urmă, nu e decât cazul particular al unei evoluții generale: lumea care a fost rămâne În urmă, tot mai În urmă... Agresiuni Împotriva Bucureștiului, s-au coalizat multe adversități. De la neplăceri aproape cotidiene la catastrofe, toate se țin lanț. Poate că tocmai nesiguranța vieții a imprimat psihologiei bucureștene o doză de fatalism, combinată cu dorința de a trăi clipa, fără a Învesti
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
și ocupația acelor oameni. Autoarea vorbește rusă, a discutat cu oamenii simpli și cu șefii mișcării de rezistență, între care și Aslan Mashadov, președintele ales al Ceceniei. La întrebarea moderatorului: „Dar intelectualii ruși ce spun, ce părere au despre această agresiune, cum explicați tăcerea lor?“ Anie Nivat răspunde simplu: „Intelectualii ruși sunt... ca toți rușii“. Există, firește, și alte opinii, dar ele nu au o pondere semnificativă în corul celor care aprobă acțiunile militare. Rușii îl aplaudă pe Putin, care e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
a-l consulta în prealabil pe directorul iordanian al Wafq. Marele muftiu palestinian mă primește în micul său birou întunecos de la capătul esplanadei (neoane în plafon, orologiu cu greutăți, fotolii negre din moleschin) și-mi împărtășește indignarea lui în fața acestei "agresiuni flagrante contra Al-Aqsa și a credincioșilor care o frecventează". Scopul, după el: să se pericliteze fundațiile moscheii pentru ca, după aceea, să se reconstruiască, pe ruinele ei, cel de-al doilea Templu. Zvonurile despre forarea unor tuneluri clandestine, în sens longitudinal
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
de probe necontestabile asupra războiului bacteriologic pe care agresorii americani îl duc în China de nord-est și în Coreea. Yves Farges a cules dovezi dintr-o voluminoasă documentare reunită în 340 de dosare, a vizitat toate locurile unde fuseseră înregistrate agresiuni bacteriologice, a stat de vorbă cu martori, locuitori ai țării și prizonieri de război. Materialul cules a fost amănunțit verificat de el însuși, precum și de colaboratorii săi. Probele adunate de Forges sunt covârșitoare și concluziile fără replică. Se dau în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
să-i vină în ajutor, dar era prea târziu. Pelerinul englez William Wey nota, în timp ce se afla în Rodos, că Vlad „s-a împăcat cu acel duce (Ștefan) în care avea mare încredere”. Încercând să cucerească Chilia, Ștefan comitea o agresiune împotriva regelui Ungariei și nu împotriva lui Vlad Țepeș. Aflat într-o crâncenă încleștare cu forțe mult superioare, Vlad Țepeș nu putea să-și împartă oastea și să trimită 7.000 de oameni ca să apere Chilia sau hotarul cu Moldova
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
de comun acord la hotarul dintre cele două țări. N. Iorga a considerat că acest tratat era „adânc umilitor pentru cine câștigase, cu câteva luni în urmă, o biruință care salvase Ungaria”. I. Ursu considera că pentru apărarea țării în fața agresiunii turcești, „Pentru acest ideal, el n-a rezistat să-și sacrifice mândria personală și să satisfacă vanitatea medievală a aceluia, pe care l-a săgetat la Baia”. De fapt, Ștefan cel Mare a făcut o singură concesie: nu se mai
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Potcoiu și potcoaica,/ În brațe l-au luat,/ În car l-au aruncat,/ Caru a prins a scârțâi,/ Boii a boncălui,/ Balauri a șuiera/ Și Ion a se umfla” (Covasna - Iași). Dinamica intensă a versurilor de 4-8 silabe corespunde unei agresiuni puternice a elementelor distructive, a căror imagine se hiperbolizează prin acumulările de apelative. Cuvântul are aici două funcții, pe două niveluri ale funcționalității: prima este a exorcizării prin numire, cea de a doua, la nivel stilistic, este de a construi
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
înfăptuită de Iovan Iorgovan acoperă paliere multiple din punct de vedere uman: geografic, zoologic, mitic. Vânătoarea rituală este declanșată în colinde în două moduri: prin „fala” vânatului care se consideră intangibil sau prin strigarea cu evidentă finalitate maritală, și prin agresiunea spațiului social, ordonat, de către întruparea zoomorfă a haosului. Orgoliul trâmbițat al distrugerii are menirea de a provoca eroismul latent și de a stârni puterile cosmocratoare ale voinicului. „Fala”, care devine motivul intrigă al încercării inițiatice, vine din partea „Cerbului Runcului,/ Fiara
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
statut de ființă stihială”. Prinderea și legarea lui mitică neutralizează forțele distructive și, în același timp, asigură căsătoriei tinerilor liniștea creației neagresate. Leul „stricător” coboară ca și cerbul de pe teritoriul neantului și aduce cu sine forțele distructive. Este interesant că agresiunea se desfășoară în absența tânărului ca și cum aceasta ar fi propice manifestării haosului: „Pleacă giunel ge-a vânare,/ Giunelui bun!/ Până giunel ge-a vâna,/ Leu la curte s-a lăsare,/ Pradă mare ce-o faceare,/ Lua sora giunelui” (Dobra - Hunedoara). În colinda
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
spațiu nefamiliar (imagine transsubstanțializată în La țigănci), flăcăul este atras de privirea înșelătoare, de vasilisc a șarpelui. Aflat spre răsărit, el este demascat doar de lumina binecuvântată a soarelui. Antinomia cu astrul diurn este totală, protecția solară prezintă antidotul la agresiunea haosului reprezentat de șarpe. Armele sclipitoare și cruciulița de argint opresc aspirarea totală în amorf: „La brâu cu șeapte pistoale/ La ghiozdace gălbeoare,/ Dau raze ca sfântul soare”. Salvatorul, dublu al eroului, călărește „Un cal galben, dobrogean”, adică din spațiul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]