15,786 matches
-
Sărut urcînd în ochii oceanelor, prelung“ (Baisers montant aux yeux des mers avec lenteur, Rimbaud, n.a.). Periferia devastată, apocaliptică, alienată, contorsionată tragic și grotesc - iată o „temă” (o „themă”, cum ar fi spus Ion Vinea...) prin care viitorul Fondane se alătură colegilor săi de generație simbolisto-modernistă și preavangardistă, de la Bacovia și simboliștii moldoveni la Tristan Tzara. Nostalgia expatriatului din 1923 față de ținuturile „coloniei” natale și față de limba română exprimă, în fond, o dramă a identității periferice, peste care se suprapune cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Iancu, viitorul său cumnat din 1928 - al unei familii înstărite din burghezia evreiască, Jacques G. Costin a făcut parte din gruparea de la Simbolul și numai încetarea apariției revistei, după cel de-al patrulea număr, l-a împiedicat să i se alăture sub semnătură. Debutează - adus de Ion Vinea - în pagina culturală a cotidianului Seara, condus de Alexandru Bogdan-Pitești, unde publică doar trei schițe: „Nocturnă“ (9 august 1914), „Spovedania unui pompier“ (4 octombrie) și „Din amintirile unei telegrame“ (17 octombrie). „Era considerat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
săi (...) și mai ales abilitatea de a-și însuși numai foloasele și parada unor atitudini de artă (n-am uitat vizita lui Marinetti), care presupun în primul rînd sacrificiu și singurătate. Și totuși, nu ne putem dumiri cum se poate alătura - în paginile unei reviste care a susținut cîndva o atitudine nouă - domnul Marcel Iancu, fostul revoluționar de la Zürich, principesei Martha Bibescu. Dacă domnului Vinea - al cărui temperament poetic nu-l punem acum în discuție - nu i-am cerut niciodată o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
următorii critici, muzicieni, dramaturgi și actori: Alfred Alessandrescu, Em. Ciomac, Mihail Jora, Al.O. Teodoreanu, Teodor Scorțescu, Eugen Filotti, Ion Sân-Georgiu, Eugen Crăciun, Tudor Vianu, A. Dominic, Ionel Teodoreanu, Aurel Weiss, Lily Popovici și Marietta Sadoveanu (Marietta Sadova). (Ulterior se va alătura și G. Ciprian, n.m.) Grupul își propunea ca, printr-o serie de conferințe și scurte interpretări ilustrative, să contribuie la o înnoire radicală a vieții noastre teatrale. E mai mult decît semnificativ faptul că primele expuneri ei le consacră mișcării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
poeți moderniști. Proza lui Bacovia este interpretată, în mod inedit, pe această linie devenită cu adevărat productivă abia prin anii ’70: „Transcriu numai poema „Tîrziu”, pentru excepționala ei calitate de invocare a unei stări de halucinație și care poate fi alăturată celor mai onirice pasagii suprarealiste sau celor mai veninoase incantații ale lui Lautréamont”. Ca și în cazul altor critici „artiști”, Boz polemizează cu Lovinescu, care „oprindu-se, cum era și cazul, la elementele superficiale”, a ratat înțelegerea poeziei bacoviene, fixînd-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
a.m.d.), minimalizare parțial explicabilă prin „rigorile” pudibond-academizantului regim comunist. Desprins dintr-un simbolism/impresionism agonic și coagulat inițial în jurul revistei Simbolul (1912), grupul tinerilor Ion Vinea (Iovanachi), Tristan Tzara (Samyro), Marcel Iancu și Adrian Maniu - cărora li se vor alătura Jacques G. Costin și alții - reprezintă ceea ce critica a numit preavangardismul românesc, avîndu-i ca repere/modele autohtone pe poeții Alexandru Macedonski, Ion Minulescu, Tudor Arghezi și pe pictorul și graficianul postimpresionist Iosif Iser. Acest „val” (în care intră, deopotrivă, nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
suprarealismul incipient din revista unu și din publicațiile-satelit (Alge, Muci etc.). Este faza epidermică, impură, incipientă a suprarealismului autohton, amestec ludic de frondă antiburgheză, onirism superficial și delir imagist. Noilor lideri ai grupării - Sașa Pană și Geo Bogza - li se alătură foștii integraliști M.H. Maxy, Stephan Roll (Gheorghe Dinu) și Ilarie Voronca, secondați de nume precum Moldov, A. Zaremba, Dan Faur, Al. Tudor-Miu, Virgil Gheorghiu, S. Perahim, Miron Radu Paraschivescu, Sesto Pals, Gherasim Luca, Paul Păun ș.a. În sfîrșit, cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Pentru că Tomoe era cea care plătea nota și cum tocmai avuseseră incidentul acela neplăcut, nu-i rămânea decât s-o urmeze, împreună cu Gaston. Nici nu apucară să se așeze la masă, că Tomoe l-a și zărit la o masă alăturată pe Ōkuma, colegul ei de serviciu. L-a strigat. Surprins că o vede, el a pus jos ceașca pe care o ținea, delicat, în mână, și s-a apropiat de masa lor. Era îmbrăcat foarte îngrijit. — Takamori, ți-l prezint
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
a acestei familii. Cum ți se pare? — Minunat. Și nu mințeam. Prînzul a fost delicios. Și lung. Și zgomotos. Pe măsură ce trecea vremea, Dan, Emma și Richard păreau să redevină adolescenți, iar eu nu m-am putut abține și m-am alăturat lor, simțindu-mă ca o școlăriță neastîmpărată, chicotind la glumele spuse pe ascuns, ca să nu le audă părinții. Nu exista nici umbră de Îndoială că, În casa lor, cînta găina. Michael arăta ușor năucit de cele ce se petreceau, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
PÎnă acum, m-am simțit Întodeauna cam depășită de discuțiile despre copii sau de orice are legătură cu ei, dar acum, că sînt pe cale să mă mărit și, În secret, Îmi cresc propriul copil, mă simt perfect Îndreptățită să mă alătur conversației, să pun Întrebări, la naiba, chiar să Îmi dau cu părerea, dacă se pune problema de așa ceva. — Cine știe? zice Marcus. Dar, cînd eram copil, eram altoit cu regularitate, În timp ce În zilele noastre, nu mai știu pe nimeni care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
că mă aflu din nou aici, peste măsură de ușurată că prînzurile din casa lor nu s-au schimbat În absența mea, și-mi dau seama că nu am mai rîs atîta de ani de zile. Charlie Încearcă să se alăture conversației noastre, deși e din ce În ce mai acaparat de Sally. Mi se pare că lipeala funcționează, căci, atunci cînd terminăm de mîncat, e clar că s-a Înfiripat ceva Între ei, ceea ce e minunat și binemeritat. Apoi, farfuriile dispar de pe masă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
dar acum, spun eu ridicînd din sprîncene, cînd soacră-mea se ocupă de toate pregătirile, nu mă mai pot gîndi la altceva. Mă uit la ușă și-mi cobor tonul. — Sinceră să fiu, mă sperie Îngrozitor perspectiva. Anna ni se alătură și rîdem toate trei ca să mai Îndulcim efectul cuvintelor mele. Serios vorbind, continui eu, nu am nici cea mai vagă urmă de Îndoială că fac alegerea potrivită, că Dan este, hotărît, soțul perfect pentru mine, dar mă sperie de moarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
noile mele sandale sclipitoare (un mic cadou pe care mi l-am făcut, avînd În vedere că numai Încălțăminte Îmi pot cumpăra zilele astea), Îmi prind părul cu o agrafă cu strasuri și pășesc afară din Încăpere pentru a mă alătura celorlalți. — O, ce bine, iat-o și pe ea, spune Linda bătînd din palme, de parcă și-ar fi petrecut ultimele trei sferturi de oră angajată Într-o conversație plină de tristețe, așteptînd să apar eu, cînd, de fapt, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
În care a luat primul costumaș și l-a pus În coșul de cumpărături. Ea e stăpînă În familia asta și, indiferent cîți copii vom avea, cu cîți membri se va Îmbogăți familia asta și cine i se va mai alătura, Linda rămîne soarele În jurul căruia gravitează toți și toate. Poate că acest copil crește În pîntecele meu, o fi el copilul meu, dar, din punctul ei de vedere, bebelușul acesta este mai Întîi și-ntîi primul ei nepot. Să nu vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
dreptul minunată, meditez eu. Să fie un sentiment de nesiguranță? — Ce se Întîmplă acolo? Ușa se deschide și Lisa intră cu pași mari, zîmbind cu gura pînă la urechi. — Purtați o conversație privată sau e liber orișicine să vi se alăture? — Tocmai spuneam că Andy e foarte chipeș, spun eu În gura mare. — Știu, confirmă ea din cap. E trăsnet, nu? Deși e cam nesimțit. Trish și cu mine răsuflăm ușurate. — O, Doamne, zic, de fapt, spuneam că nu ne vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Într-un restaurant și nu-și vorbesc toată seara. Asta pentru că ieșim În continuare În oraș. Nu am nici energia, nici dorința să gătesc și trebuie să arătăm lumii că sîntem o familie unită. Cel puțin o dată pe săptămînă, ne alăturăm lui Trish și Gregory la cină, de obicei undeva În zonă, la Lemonia sau Manna. Mi-ar plăcea să cred că nu se observă faptul că am avea probleme, că atunci cînd sîntem În compania altor oameni, reușim destul de bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Și, În vreme ce stăm toți trei acolo, mă Întreb de ce a venit la masa noastră. Par a fi uitat arta de a face conversație. Mă simțeam așa de bine În compania Lisei și Îmi displace puțin faptul că ni s-a alăturat și el, căci trebuie să fac un efort și să mă gîndesc la ceva de zis. — Și soțul tău ce mai face? Întreabă Charlie sorbind lung din bere și lăsînd paharul pe masă, privindu-mă apoi Într-un mod care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Tineri și voinici, în stare să se apere de tâlhari cu pumnale și cu bâte ascunse printre amfore sub paie. La început de drum au lăsat boii să meargă la pas, astfel încât alte căruțe și alți negustori să ni se alăture pe parcurs și să formeze un convoi. Când au ajuns în dreptul unui transport de grâu cu destinația Oderzo, un oraș bizantin pe pământ longobard, au dat bice animalelor în sfârșit și am mărit pasul. Către asfințitul soarelui am ajuns într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
trebuie să hotărăști ce anume. Concluzia lui nu era lipsită de ironie. - Atunci o să mă-nveți tot ce știi tu legat de zaruri și femei. I-am răspuns cu resemnare: - Va fi după cum dorești. Din clipa aceea mi s-a alăturat, potrivindu-și pasul după al meu. Nescutindu-mă însă de câteva priviri pline de compasiune. Acum trebuie să explic cine era Rotari și ce legături de rudenie îl legau de neamul Ariberti și de ducii de Friuli. Vreau să descriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Și, dacă faci față, îți arăt ceva. Am ieșit afară și m-a obligat să-mi scot tunica. - Faci exact ceea ce fac eu, mi-a poruncit. Nu-mi rămânea decât să mă supun. Goneam amândoi spre marginea așezării. Mi se alătura să vadă cum respir. Dacă dădeam semne de oboseală, încetinea, goana devenind mers. Imediat ce începeam să respir normal, relua alergatul. Odată ajunși, s-a cățărat ca un râs în vârful unui stejar; abia de-am putut să ajung la al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de iepuri sălbatici. - Doar ăia au mai rămas. - Buni și ăia, și adu-ne o carafă de apă și oțet. De dormit, nu-ți face griji, o să stăm aici, departe de păduchii tăi, a decis Gundo. Când ni s-au alăturat și cei doi soldați, albinosul ne-a adus iepurii, ațoși și fără sare. N-am avut de ales și i-am mâncat cum erau, dregându-i cu apă și oțet, și fără putință de a ne spăla pe mâini. Ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
plecaseră din Cividale? Blestemați să fie spionii bizantini! Mi-am dat seama, contrariat, că nimeni n-a ținut cont de rangul solului, așa că am ocărât și naivitatea longobardă. Taso i-a dat replica: - La domeniul neamului Ariberti ni s-au alăturat vărul meu, Rotari de Brescia, și magistrul său. Gregorio s-a uitat la mine amuzat, și la Rotari, cu atenție. - Vor fi și ei găzduiți cum se cuvine, dar magistrul va trebui să accepte altă locație. Am fost condus să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
în breit, adică în „spațiul liber“ dinaintea amfiteatrului lui Flavius, unde i-am așteptat pe cei întârziați. Am trecut râul Adige pe podul de piatră și, în dreptul zidurilor ce împrejmuiau colina San Pietro în apropiere de teatru, ni s-a alăturat ducele de Verona. Regele s-a înfățișat însoțit de șase episcopi catolici și de întreaga ginte din Verona, împărțit pe bisericuțe ce se aveau ca șoarecele cu pisica. Arieni și catolici, respectând sau recunoscând cele Trei Capitole, aveau în comun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
țină șirul, fusese târât pe alt rând de scări, încăperi și drumuri până la un car, primind lovituri de suliță în spinare și fiind insultat. Când și când carul se oprea și, unul după altul, tovarășii săi de suferință i se alăturau, azvârliți claie peste grămadă. Ajunși în fine pe malul unui râu, se treziseră în cala unui vas. Călătoria pe râu durase ceva timp, fără să li se dea de mâncare și nici măcar apă de băut; de urinat, trebuiseră s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
vorbeau grecește, voia să știe și el câte ceva din această limbă, mi-am luat o revanșă destul de meschină. I-am spus că această cerere a lui venea la țanc: tocmai începeam lecțiile cu Ansoald; dacă dorea, putea să i se alăture și să ia parte. Nu s-a supărat, și, la vremea când primele smocuri de iarbă s-au ivit de sub zăpadă, amândoi înțelegeau și rosteau frazele cele mai simple și obișnuite. A venit și primăvara cu alaiul ei de berze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]