5,855 matches
-
metri de peliculă). Astăzi, o asemenea realizare ar fi imposibilă fiindcă, așa cum mi s-a spus, "MAE nu se ocupă de cultură", iar cei care se ocupă investesc fondurile în operații de promovare pe la Paris și aiurea a cărților unor amici, ultima găselniță fiind trimiterea unor formații muzicale "de culoare" pentru a ne reprezenta pe la blonzii scandinavi. "De gustibus et coloribus non disputandum", vorba bătrânilor filozofi scolastici! Am avut succes în întreprinderile mele cultural-științifice, generalii dându-și seama că "joc corect
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
America de Sud tovarășul ministru Ștefan Andrei. La Buenos Aires, a fost convocat și însărcinatul cu afaceri de la Montevideo, pentru a da raportul asupra pregătirii vizitei ministrului în capitala uruguayană. Se pare că dialogul cu ministrul a fost de fapt un monolog, întrucât amicul s-a întors cam speriat. Sosirea ministrului și a delegației la Montevideo era programată pentru o vineri la ora 20,30, așa că amicul m-a consultat dacă e nevoie sau nu să aranjeze, la ambasadă sau la hotel, o masă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
ministrului în capitala uruguayană. Se pare că dialogul cu ministrul a fost de fapt un monolog, întrucât amicul s-a întors cam speriat. Sosirea ministrului și a delegației la Montevideo era programată pentru o vineri la ora 20,30, așa că amicul m-a consultat dacă e nevoie sau nu să aranjeze, la ambasadă sau la hotel, o masă pentru "ai noștri",el gândind că "vin mâncați" de la Buenos Aires. Eu l-am sfătuit să se pregătească, fie ce-o fi, întrucât "două
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
mâncăm?". Prietenul a rămas stană de piatra, a bâiguit câteva cuvinte neinteligibile și a fost salvat de directorul de protocol al MAE, un diplomat cu multă experiență, care a aranjat telefonic o cina în restaurantul hotelului. Ce a urmat pentru amic nu vă mai spun, vă dau doar un sfat nimic nu poate fi mai dăunător unei cariere profesionale decât un șef flămând! Cu ajutorul colegului, însărcinat cu afaceri, am reușit să văd câte ceva din oraș și pe cont propriu într-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
de pantofi, câteva piei de vacă, cu 5 dolari metrul pătrat, și un mantou foarte frumos de nutria pentru soție, care m-a costat un salariu "integral", dar mi-am zis că "tovărășica" merită! M-am lăudat cu el față de amic, primind replica: "Ai fost fraier, dacă-mi spuneai, te duceam eu undeva și-l luai la jumătate de preț!". Aveam să țin minte sfatul său, și peste 20 de ani, când eram ambasador la Montevideo, înainte de a cumpăra ceva mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
bere, totul contra 3 dolari! Când mi s-a adus comanda, nu-mi venea să cred friptura, excelentă, avea un metru, cartofii, cântăreau o tonă, iar berea rece și parfumată nu avea din păcate decât 300 mililitri! Am discutat cu amicul, m-am mai documentat pe la magazine la Montevideo era Raiul pe pământ, peștele costând 2 dolari kilogramul și mușchiul de porc 3 dolari, de 4 ori mai ieftin ca la Santiago! Păcat că nu se puteau expedia carnea și alte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
al României, unde fusesem anunțați. Era trecut de ora 22,00, așa că am sunat de mai multe ori până a apărut portarul să ne deschidă. N-am apucat decât să ne "cazăm", că au și început să curgă telefoanele de la amicii din Santiago ce doreau să afle cum am călătorit, dacă suntem bine instalați... Telefoanele au continuat să zbârnâie până la plecarea spre Madrid și probabil că cei de la Consulat au avut ce raporta superiorilor! Cele trei zile petrecute la Rio le-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
marele magazin "Corte Ingles". Plecam cu regretul că fusese "doar atât", neștiind că aveam să mă întorc la Madrid peste 14 ani în calitate de consilier diplomatic al ambasadei! În ziua plecării la aeroport am avut neplăcuta surpriză de a-mi revedea "amicul" lângă reprezentantul TAROM, comunicându-mi că trebuie să mergem direct la București, fără întrerupere la Zürich, motivând că pasagerii TAROM n-au voie să debarce la Zürich. A dat dispoziție în acest sens reprezentantului TAROM, care ne-a decupat din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
petrecuse doi ani la ambasada noastră de la Londra, deci ne putea servi ca translator (pe atunci engleza mea fiind departe de cea a lui Shakespeare, ulterior progresând). Spre surprinderea mea, când Adrian Dohotaru și-a început cuvântul și am solicitat amicului să traducă, acesta ne-a informat "sotto voce" că nu știe bine engleza, așa că... Așa că "traduttore traditore", a trebuit să traduc eu și presupun că partenerii au înțeles, întrucât dădeau mereu aprobator din cap (semn universal de aprobare, exclus doar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
așadar, că și prin Laponia se vorbește românește și cu ani în urmă, în perioada conflictului dintre Chile și Argentina, în zona Canalului Beagle din Țara de Foc, a fost arestat un român, eveniment care a făcut vâlvă în presă. Amicul a fost inițial bănuit "de spionaj", ulterior constatându-se că era unul din eroicii noștri "globe trotteri", căzut acolo exact "ca musca-n lapte". Deci în acest domeniu lucram la scară "planetară" și mă gândesc dacă cel mai potrivit n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
mapă de plastic o tăietura dintr-un ziar pe care mi-a prezentat-o spre studiu. Era o fotografie de la "revoluție" avându-l în primplan pe Ion Iliescu și în laterale "poporul". I-am înapoiat documentul și, spre surprinderea mea, amicul mi l-a pus din nou sub ochi, de data asta arătând cu degetul pe o figură din popor și precizând apăsat: "Ăsta sunt eu!". Deci aceasta era "recomandarea" pentru plecarea în străinătate! Quod erat demonstrandum, vorba lui Euclid! De la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
către România, cu avionul, pe ruta Sao Paulo-Madrid-Paris-București, fără a fi însoțiți, așa cum o prevăd regulile internaționale, de un polițist. Așa că la escalele de la Madrid și Paris au solicitat "azil politic", cerere respinsă atât de spanioli, cât și de francezi. (Amicii motivau că în România nu e de trăit, cu toată revoluția și dispariția Ceaușeștilor, că ei doresc "să se dezvolte" într-o țară cu adevărat liberă etc. Aveam să citesc în biroul șefului poliției din Sao Paulo rezoluția autorităților franceze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
la început de august 1993, era în vizită oficială în Chile și prin septembrie mă trezesc la Rio cu echipa de curieri diplomatici care venea de la Santiago cu un excedent de bagaj surprinzător 15 saci mari! M-am gândit că amicii de la ambasadă or fi trimis acasă un moai din Insula Paștelui, tranșat felii, dar nu era așa. Întrucât curierii după ce treceau pe la oficiile din sud plecau spre casa de la Rio, noi fiind cei care plăteam suplimentul de bagaje (18 dolari
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
de a doua "revelație" a Braziliei. Între destinatarii "Buletinului" redactat lunar la Rio de subsemnatul se afla și Atico Vilas Boas da Mota, fost profesor la Universitatea din Goiania, acum retras la pensie în orașul său natal, Macaubas. Era un amic declarat al României, purtam cu el o interesantă corespondență și avusesem ocazia să ne și vedem la Rio de câteva ori. Mi-a povestit că pe când era student profesorul sau de Istorie Universală, un italian pe nume Portela, le-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
îmi declară că tânărul cu pricina îl informase că, fiind zi liberă, dorea să meargă la rude la țară, precizându-mi totodată că nu știe unde sunt dosarele , poate în fișet, poate în seif... ale căror chei le avea tot "amicul". Am luat adresa acestuia de la ofițerul de serviciu la telefon nu răspundea și am trimis o mașină după el, cu consemnul "să mi-l aducă viu sau mort, dar cu cheile la el". Între timp, am luat legătura cu cei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
invitații europene. Mi-a răspuns că da, însă că o a treia invitație nu există. Cu replica mea "Por momento, Señor Presidente" deocamdată, domnule președinte, ne-am despărțit. La ieșire, l-am sunat pe ambasadorul Cehiei, cu care eram bun amic, și i-am cerut o întrevedere "imediată". Știam că era în criză de "acțiuni bilaterale", așa că... veni, vidi, vici! Ne-am văzut, i-am spus despre ce e vorba, l-am convins de ocazia unică și după câteva zile sosea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
1903 și 1911) și Luis Batlle Berres (tatăl său, 1947). Jorge Batlle era ce se cheamă "un etern candidat", participând fără succes și la alegerile din 1971, 1989 și 1994. Era caracterizat de cunoscuți și prieteni drept inteligent, cult, bun amic, dar și timid și imprudent. La data alegerii sale ca președinte împlinise 72 de ani, ceea ce îl făcea să afirme că aceasta este "penultima stație" a vieții sale. A avut nenorocul să conducă țara într-o perioadă când în regiune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Aici, după interviuri generoase acordate presei lacrimogene, au stat cât au stat, au plecat la Rio și de acolo la Porto Alegre, unde aflaseră că locuia "un român de bine și plin de parai", acesta nefiind altul decât bunul meu amic, "domnul conte Emilio Cioba", consul onorific. L-am sunat imediat, avertizându-l de "tsunami" care se apropie, dar, plecat de mulți ani din țară, își pierduse "anticorpii" pentru asemenea situații de criză și a fost lovit "în plin" I-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
facă legătura cu "disperații". Mi s-a comunicat că cei doi "sunt în oraș", eu fiind de acord cu acest demers, întrucât în Montevideo ai ce vedea. Seara, privind buletinele de știri, pe cine văd pe "sticlă" la Canal 10? Amicii, dezinvolți, rostindu-și povestea cu mai multe floricele decât toată flora României (într-o engleză pentru care chiar și Vineri, sălbaticul slujitor al lui Robinson Crusoe, i-ar fi detestat), menționând, spre stupoarea mea, că "au fost sfătuiți de ambasador
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Miranda", a făcut escală la Constanța). Recepțiile erau foarte animate, cu puntea superioară decorată festiv, cu orchestra echipajului în acțiune și marinarii-chelneri plimbându-se cu platourile încărcate cu tot felul de bunătăți și băuturi. Îmi aduc aminte că, fiind bun amic al ambasadorului Japoniei, mi s-a făcut onoarea de a da "cep", cu un ciocan de lemn, conform tradiției, unui butoiaș cu sake). O altă "distracție" ne-o oferea participarea la licitațiile de antichități, care se țineau de regulă sâmbăta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Montevideo. Am fost internat în spital doar o singură dată, când aveam 14 ani și am fost operat de urgență de apendicită. În rest, m-am bucurat de o fericită sănătate, trecând pe la spitale doar ca să-mi vizitez neamurile sau amicii în suferință. Eram rugat uneori, având în vedere că am dat de două ori examen de admitere fără să reușesc har Domnului la Medicină, deci eram cât de cât "în materie", să consult fișele dela capătul patului bolnavilor și ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
pe care o regăseam cu bucurie. La București, mi-am revăzut o parte din colegi, am făcut în diverse "locații" o evaluare critică a țării, ministerului și conducerii și din una în alta am aflat cu ce-și mai trec amicii vremea. Așa am luat cunoștință de volumele de studii sau memorii editate de unii, de reuniunile săptămânale de la Casa Titulescu, unde se organizau discuții interesante pe diverse teme de politică internațională și de diplomație națională, precum și de Asociația Ambasadorilor și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
ales președinte al primului Sfat al Țării - Ion Inculeț. Cu prilejul acestui moment solemn, Ion Inculeț a spus, printre altele: „Noi avem credința fermă că a sosit momentul când tot pământul și toată libertatea, care au fost pe buzele tuturor amicilor democrației și care s-au înrădăcinat adânc în sufletele țăranilor, sunt pe pragul înfăptuirii”. Peste numai patru luni, la 27 martie 1918, are loc ultima fază a luptei pentru Unire: Sfatul Țării decretează unirea Republicii Democratice Moldovenești cu Patriamamă, România
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
o bomb) acum câteva zile. A ars pan) la temelii. Un tan)r șofer de taxi ne-a spus, Alexandrei și mie, c) era pe punctul de a intra În cafenea cu unul dintre prietenii s)i, când un alt amic al s)u l-a chemat. „Voia s)-mi spun) ceva, așa c) m-am dus la el - chiar atunci a explodat bombă, iar prietenul meu era acolo. Și-acum, amicul meu e mort”, a spus taximetristul. Vocea lui, Inc
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
cu unul dintre prietenii s)i, când un alt amic al s)u l-a chemat. „Voia s)-mi spun) ceva, așa c) m-am dus la el - chiar atunci a explodat bombă, iar prietenul meu era acolo. Și-acum, amicul meu e mort”, a spus taximetristul. Vocea lui, Inc) de adolescent, era gâtuit) de emoție. „Și uitați cum tr)im, domnule! Da? Așa tr)im!” Poziția lui Eban fâț) de Rusia este Împ)rt)sit) de mulți oameni. Într-o
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]