8,411 matches
-
puțin ca scrierile lui N.D. Cocea Flăcău de slugă, Pentru un petec de negreață -, romanul cu accente naturaliste Balanța de Ion Băieșu. În dramaturgie, modul satiric se concretizează într-o continuare a direcției caragialiene pe coordonata politică prin piese precum Apostolii, Plicul de Liviu Rebreanu, Escu de Tudor Mușatescu, Ultima oră de Mihail Sebastian, Generația de sacrificiu de I. Valjan, dar și mai puțin cunoscutele Schimbarea la față de George Mihail Zamfirescu, și farsa într-un act Competența de N. D. Cocea
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de către un anume ...Eminescu. Aproape la fel de fertilă în câmpul literaturii postcaragialiene s-a dovedit combinația tipologică a politicianului demagog pișicherul prin excelență, pentru care vocația mistificării e definitorie. Dramaturgia satirică a lui Liviu Rebreanu oferă câteva exemple: Mitică Ionescu din Apostolii pușlamaua bucureșteană transferată în mediul politic ardelean, spațiu adecvat propagării ideilor clișeizate referitoare la propășirea neamului și emanciparea culturii naționale etc., printr-un veritabil "discurs pișicher"78 și primarul Arzăreanu din Plicul, produs și apologet al unui regim curat constituțional
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
adaptabilitate într-un sistem instabil și imoral care nu-i descurajează comportamentul cameleonic. Politica rămâne pentru el o sursă sigură de câștig, un drum cu suișuri și coborâșuri niciodată abandonat. Aceeași perseverență și fidelitate față de muza politică este dovedită de Apostolii din piesa lui Liviu Rebreanu. Într-o capitală de județ ardelean, telegramele de la "centru" restablilesc ierarhia politică exact ca în O scrisoare pierdută. Utilizat ironic, termenul de "apostoli" face referire la regățenii care propagă demagogic idei despre propășirea neamului, despre
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
niciodată abandonat. Aceeași perseverență și fidelitate față de muza politică este dovedită de Apostolii din piesa lui Liviu Rebreanu. Într-o capitală de județ ardelean, telegramele de la "centru" restablilesc ierarhia politică exact ca în O scrisoare pierdută. Utilizat ironic, termenul de "apostoli" face referire la regățenii care propagă demagogic idei despre propășirea neamului, despre emanciparea culturii naționale etc., inoculând românilor din Ardeal această veșnică preocupare pentru "marea trăncăneală" muntenească, urmărind în realitate sensibilizarea financiară prin sponsorizări ale diverselor "inițiative frumoase și naționale
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
piesa spre o finalitate clasică, prin reașezarea valorilor și prin ostracizarea păcălitorului, simultan cu recompensarea personajelor oneste. Căsătoria Veturiei Harincea cu Garofoiu, pretendentul meritoriu, nu marcheză însă sfârșitul previzibil al comediei. Depeșele de la București anunțând numirea lui Turtureanu (unul dintre "apostoli") drept director al Biroului de cartiruiri civile și militare, substitiundu-l deci, formal, pe Mitică, precum și sugestia ascensiunii tot prin politică, conferă finalului piesei caracter deschis, sugerând revenirea la starea inițială: Turtureanu: Apropos, Mitică... era să uit o chestie de mare
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
conștiința succesoratului"2. În cazul tuturor pot fi invocate lucrări în care se dovedesc debitori viziunii și artei caragialiene. Piesa Mitică Popescu, a lui Camil Petrescu, reconstituitul roman Dubla existență a lui Spiridon Vădastra, în cazul lui Mircea Eliade, piesele Apostolii și Plicul, de Liviu Rebreanu, piesele argheziene Dodi și Podi, Patriotul, Neguțătorul de ochelari dar și Tabletele din Țara de Kuty, comediile "amare" ale lui George Mihail Zamfirescu, Domnișoara Nastasia, Idolul sau Ion Anapoda, Schimbarea la față, piesa lui Mihail
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Editura Cartea Românească, București, 1979. Rebreanu, Liviu, Opere, Text ales și stabilit, note, comentarii și variante de Niculae Gheran și Nicolae Liu; Studiu introductiv de Al. Piru, Editura pentru literatură, București,1968, vol. XI, Teatru, Editura Minerva, 1980. Rebreanu, Liviu, Apostolii: Comedie în trei acte, Editura Cartea Românească, București, Ediția a II-a,1926. Rebreanu, Liviu, Plicul: Comedie în trei acte, Editura Cartea Românească, București, 1923. Sadoveanu, Mihail, Preocupări de teatru, Editura Junimea, Iași, 1986. Sebastian, Mihail, Jocul de-a vacanța
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
p. 225. 93 Ibidem. 94 Ov. S. Crohmălniceanu, Literatura română între cele două războaie mondiale, vol. III, cap. Comedia satirică de moravuri, Editura Minerva, București, 1975. 95 Tudor Mușatescu, Titanic vals, Editura Eminescu, București, 1983, p. 25. 96 Liviu Rebreanu, Apostolii, Editura "Cartea Românească", București, ediția a II-a, 1926, p. 53. 97 Idem, p. 116. 98 Northrop Frye, Anatomia criticii, Univers, București, 1972, p. 52. 99 Liviu Rebreanu, Opere, Teatru, vol. XI, Editura Minerva, 1980, p. 198. 100 George Mihail
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
din afara țări. Astăzi ce am ajuns? Vin străini și ne calcă pe noi, în Țara noastră, ne dau ei legi după pofta lor. Noi am fost un popor creștin! Ne-am născut creștin, Dumnezeu așa a vrut! Prin Sfântul Andrei Apostolul ne-am creștinat noi Români. Și nimeni n-are voie să ne îngenunchieze și să ne pună biruri, taxe de tot felul după pofta lor. Vor da socoteală lui Dumnezeu pentru toate relele ce ni le fac, cei ce ne
Călător în Grecia 5-15 mai 2012 Şi un buchet de poezii Dedicate Domnului Iisus Hristos Şi Maicii Domnului. In: Călător în Grecia by Maria Moșneagu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/485_a_766]
-
emoțiile ei. Ne-a cazat la hotel. Comfortul era bun, frumos și primitor. Slavă Domnului. Noaptea a trecut ca un vis frumos, apoi a dispărut. și iată-ne dimineața toți adunați la micul dejun. Și plecăm spre Patras. Vizităm Biserica Apostolului Andrei. Părintele nostru care ne-a încreștinat. Acolo sunt și moaștele sfântului. Ne închinăm cu respect și mare bucurie. Parcă am venit la el acasă, și de aceea suntem bucuroși. Și el se bucură de prezența noastră binecuvânându-ne pe toți
Călător în Grecia 5-15 mai 2012 Şi un buchet de poezii Dedicate Domnului Iisus Hristos Şi Maicii Domnului. In: Călător în Grecia by Maria Moșneagu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/485_a_766]
-
altar, este din piatră albă ca marmura, așa e și muntele ca de marmură. Am privit-o cu drag și mult respect, ba chiar am netezit-o cu mâna și sufletul. Cugetând cuvintele, mesajele către cei care îl ascultau pe apostol. Aș crede că și astăzi mai transmite tainic mesaje către toți care ajung pe acel loc binecuvântat. Te luminează, iti dă o putere interioară. E ceva ce nu știu să descriu. De bucurie parcă mă inundase ceva bun și frumos
Călător în Grecia 5-15 mai 2012 Şi un buchet de poezii Dedicate Domnului Iisus Hristos Şi Maicii Domnului. In: Călător în Grecia by Maria Moșneagu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/485_a_766]
-
unui adolescent cu ochii întunecați și cu o umbră de mustață peste buzele senzual-ascetice. Ieșeam din clădire și mă regăseam în vântul cald al nopții. "De ce un înger? Noaptea a venit" - recitam în șoaptă. "în noapte frunzele foșneau/Prin somn apostolii gemeau... / De ce un înger? Noaptea a venit/ Și n-avea noaptea-aceea nimic deosebit." Umblam câteva ore delirând, până când oboseala mă-ntorcea spre patul meu din dormitorul pustiu. îmi trăgeam cearșaful peste cap și, astfel înfășurat 74 , cum dorm întotdeauna, mă
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
ruinat. Privind imaginea asta, negrul intens pe galbenul serii, imaginea asta pe care-o mai văzusem odată, aceeași suferință grea m-a copleșit din nou. "De ce un înger? Noaptea a venit", recitam printre lacrimi. "In arbori frunzele foșneau, /Prin somn apostolii gemeau./ De 175 ce un înger? Noaptea a venit / Și n-avea noaptea-aceea nimic deosebit..." Am ajuns acasă, am sunat la ușa apartamentului și părinții mei (niște străini) mi-au deschis și m-au îmbrățișat. Am lăsat valiza în hol
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
înaintea ochilor mei, auriul ce mai pâlpâie după ani, Cina cea de taină, nu te mai saturi admirând-o, îmi spuneai ceva de perspectivă?! Sau numai de culoare mi-ai vorbit?! eu nu văd decât arcuirea buzelor tale ca șirul apostolilor la, doamne, iartă-mă! eu cu sufletul purtat de vocea ta într-un timp nedefinit anume, tu impresionat de Rugăciunea de pe muntele măslinilor, ne îndepărtăm de altar și brațele tale deschise nu vor să mă primească pe mine, ci îmbrățișând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
astăzi n-a vrut să picteze și totuși ce face acolo?! când el mi-a spus că nu vrea să pierdem nici măcar o zi de lucru, ieri am terminat Cina cea de taină, astăzi ar fi trebuit să începem Împărtășirea apostolilor, tot în altar, mă tem să nu strice totul, s-a mai întâmplat de multe ori să nu fie mulțumit de ceva și să distrugă pictura, totuși ieri părea satisfăcut de Cina cea de taină, La ce te uiți? glasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
sub ochi această Cină, cea din altar, cealaltă Cină, cea de pe pânză, la care lucrai tu cu atâta patimă n-o puteam înțelege, de ce? Fiindcă totul era schimbat, doar Iisus era același, ca și pe perete! De ce le-ai pus apostolilor ochelari de soare? Expoziția asta va fi ceva neobișnuit! Corina în portocaliu trece de la un tablou la altul, Trebuie să mă gândesc și la un spațiu potrivit! Theo reîntors la ea nu mi-a mai răspuns la întrebare, de ce le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
soare? Expoziția asta va fi ceva neobișnuit! Corina în portocaliu trece de la un tablou la altul, Trebuie să mă gândesc și la un spațiu potrivit! Theo reîntors la ea nu mi-a mai răspuns la întrebare, de ce le-ai pus apostolilor ochelari de soare? fiecare tablou al lui cu subiect religios, o replică îndrăzneață la scenele identice pictate tot de el în biserică, de ce? Ca și cum cel care își câștigă fiecare centimetru de credință prin trăsătura de pensulă lăsată pe perete, speriat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mult cu atât devin mai luminoase, mai cred și acum că tăcerea e mai aproape de Dumnezeu decât cuvintele, rostirea fără noimă omoară semnificațiile ascunse ale cuvintelor, vorbind nu facem decât să omorâm și să înviem cuvinte, cuvintele despre dragoste ale apostolului Pavel dintr-una din scrisorile către Corinteni sunt cu meșteșug rânduite în discurs de către vorbitor, sătui de cuvinte, unii oameni s-au ridicat deja nerăbdători, se caută se regăsesc unii pe alții în mulțime, se adună lângă traista cu mâncare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Apoi mai sunt și celelalte tablouri, tresar ca mușcat de șarpe, Care tablouri?! Cele cu subiect religios, dar tratate într-o manieră prea modernă, îmi amintesc din camera umbroasă, Cina cea de taină, de ce le-ai pus ochelari de soare apostolilor, E atâta credință în tine, Theo, și tu n-o vezi, de ce ți-e frică, l-a întrebat părintele Ioan, Mă rog, să zicem că acele tablouri n-au de-a face cu biserica, e felul lui liber de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
veșminte ce nu-s veșminte de îngeri! Dar cum arată veșmintele de îngeri? îmi vine să-l întreb pe părinte, dacă a văzut vreodată cu ochiul lui cunoscător veșminte de îngeri, Și rândurile astea de apostolic și îngeri?! E împărtășirea apostolilor și liturghia îngerească, îi explic eu părintelui, De ce i-a făcut așa simplu?! Apostolii au de obicei veșminte bogate, frumos colorate, în tradiție bizantină! Să-ți bucure ochiul și sufletul, nu să te încrunte, Nu-mi place deloc ceea ce văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
vine să-l întreb pe părinte, dacă a văzut vreodată cu ochiul lui cunoscător veșminte de îngeri, Și rândurile astea de apostolic și îngeri?! E împărtășirea apostolilor și liturghia îngerească, îi explic eu părintelui, De ce i-a făcut așa simplu?! Apostolii au de obicei veșminte bogate, frumos colorate, în tradiție bizantină! Să-ți bucure ochiul și sufletul, nu să te încrunte, Nu-mi place deloc ceea ce văd, Daniel! Eu nu voi putea niciodată în biserica asta săruta picioarele acestor sfinți, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
excite sufletele, Cina cea de taină, părintele vorbește, aici în altar unde eu va trebui să pregătesc sfânta cuminecătură, masa aceasta nu stă bine așa și arată spre frescă, peste tot am văzut pictată o masă orizontală în jurul căreia stau apostolii privind spre Iisus care împarte pâinea și vinul, de ce a schimbat Theo poziția mesei? De ce-i atât de departe Iisus, la celălalt capăt, când el ar trebui să fie în centrul imaginii, chipurile apostolilor să se vadă doar, să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
o masă orizontală în jurul căreia stau apostolii privind spre Iisus care împarte pâinea și vinul, de ce a schimbat Theo poziția mesei? De ce-i atât de departe Iisus, la celălalt capăt, când el ar trebui să fie în centrul imaginii, chipurile apostolilor să se vadă doar, să-i pot recunoaște pe fiecare, Ioan tânăr, aplecat spre Iisus, apoi Petru cu cheile, Pentru un creștin, Daniel, îl aud acum pe Theo vorbind în timp ce-și șterge degetele de vopsele de-o cârpă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Argeș și de-a lungul timpului eu m-am orientat după scena asta, e o compoziție uluitoare! Vei vedea! Tot aici, și corpul lui greoi face o mișcare jur-împrejurul axei sale, cuprinzând totul cu privirea, tot aici mai vine împărtășirea apostolilor, imaginea mielului lui Dumnezeu și firește dacă mai ai loc mai poți picta sfinți episcopi și sfinți diaconi, mari liturghisitori, e ceva de lucru aici, astăzi vom împărți registrele și ridicăm apoi schelele, mâine dimineață dăm cu al doilea strat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
de n-ar ploua, încă nu s-au rostit între noi cuvinte, eu ar fi trebuit să-mi cer iertare întâi, Ce mai faci, Theo? Și-i vorbesc de plecarea mea la mănăstire, despre biserică, despre pictură, despre îngeri, despre apostoli, despre Dumnezeu, despre culoare, despre desen, despre părintele Ioan, Poftă bună! Poftă bună! Despre schițe, despre cum m-am gândit că voi picta biserica, mi-am făcut deja un plan, privirea ei deasupra farfuriei ascultându-mă cu o răbdare pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]