5,669 matches
-
reacțiile adverse au fost raportate conform tabelului de mai sus . Majoritatea reacțiilor adverse au avut o intensitate ușoară sau moderată și nu au avut ca rezultat întreruperea tratamentului la majoritatea pacienților . Tratamentul cu Emselex poate masca simptome asociate bolilor vezicii biliare . Incidența evenimentelor adverse asociate dozelor de Emselex de 7, 5 mg și 15 mg a scăzut în timpul perioadei de tratament de până la 6 luni . Experiența după punerea pe piață În experiența după punerea pe piață la nivel mondial au fost
Ro_297 () [Corola-website/Science/291056_a_292385]
-
inhibă și P- gp ( vezi Interacțiuni cu glicoproteina P , de mai jos ) . Interacțiuni cu glicoproteina P În studiile preclinice s- a descoperit că MDR1/ Mdra/ 1b ( P- gp ) ar fi sistemul principal de eflux implicat în absorbția intestinală și excreția biliară a aliskiren . Inductorii de P- gp ( sunătoare , rifampicină ) ar putea , prin urmare , să scadă biodisponibilitatea Enviage . Deși acest efect nu a fost studiat pentru aliskiren , se cunoaște că P- gp controlează , de asemenea , și preluarea tisulară a unei varietăți de
Ro_306 () [Corola-website/Science/291065_a_292394]
-
mg ) cu aliskiren ( 300 mg ) a condus la o creștere cu 80 % a concentrațiilor plasmatice ale aliskiren ( ASC și Cmax ) . Studiile preclinice indică faptul că administrarea concomitentă de aliskiren și ketoconazol mărește absorbția gastro- intestinală a aliskiren și scade excreția biliară . Modificarea concentrațiilor plasmatice ale aliskiren în prezența ketoconazolului se estimează a se încadra în intervalul care ar fi obținut dacă doza de aliskiren ar fi dublată ; dozele de aliskiren de până la 600 mg , sau de două ori doza terapeutică maximă
Ro_306 () [Corola-website/Science/291065_a_292394]
-
inhibă și P- gp ( vezi Interacțiuni cu glicoproteina P , de mai jos ) . Interacțiuni cu glicoproteina P În studiile preclinice s- a descoperit că MDR1/ Mdra/ 1b ( P- gp ) ar fi sistemul principal de eflux implicat în absorbția intestinală și excreția biliară a aliskiren . Inductorii de P- gp ( sunătoare , rifampicină ) ar putea , prin urmare , să scadă biodisponibilitatea Enviage . Deși acest efect nu a fost studiat pentru aliskiren , se cunoaște că P- gp controlează , de asemenea , și preluarea tisulară a unei varietăți de
Ro_306 () [Corola-website/Science/291065_a_292394]
-
mg ) cu aliskiren ( 300 mg ) a condus la o creștere cu 80 % a concentrațiilor plasmatice ale aliskiren ( ASC și Cmax ) . Studiile preclinice indică faptul că administrarea concomitentă de aliskiren și ketoconazol mărește absorbția gastro- intestinală a aliskiren și scade excreția biliară . Modificarea concentrațiilor plasmatice ale aliskiren în prezența ketoconazolului se estimează a se încadra în intervalul care ar fi obținut dacă doza de aliskiren ar fi dublată ; dozele de aliskiren de până la 600 mg , sau de două ori doza terapeutică maximă
Ro_306 () [Corola-website/Science/291065_a_292394]
-
cel puțin un eveniment advers legat de tulburări hepatobiliare ( vezi pct . 4. 3 și 4. 4 ) . Paisprezece evenimente adverse apărute la 10/ 132 de pacienți au fost considerate ca având legătură cu clofarabina , dintre care colecistita acută ( 1 eveniment ) , litiaza biliară ( 1 eveniment ) , afectarea hepatocelulară ( 1 eveniment ; pacientul a decedat ( vezi mai sus )) și hiperbilirubinemia ( 2 evenimente ; pacienții au întrerupt tratamentul ( vezi mai sus )) au fost considerate grave . În plus , 55/ 129 de pacienți cărora li s- a administrat clofarabină au
Ro_327 () [Corola-website/Science/291086_a_292415]
-
creatinina, proteine și albumine totale și mai mult de două enzime indicând efectele hepatocelulare (că alaninaminotransferaza, aspartat aminotransferaza, fosfataza alcalina, gamaglutamiltranspeptidaza și sorbitol dehidrogenaza). Pot fi incluse și măsurători ale altor enzime (hepatice sau de altă origine) și ale acizilor biliari, care pot furniza informații utile în anumite situații. Opțional, pot fi efectuate următoarele analize de urină în ultima săptămână a studiului, folosind probe de urină prelevate după un anumit orar: aspect, volum, osmolaritate sau densitate, pH, proteinurie, glucozurie, hematurie. În
jrc5127as2001 by Guvernul României () [Corola-website/Law/90295_a_91082]
-
intestinul subțire și intestinul gros (inclusiv plăcile lui Peyer), ficatul, pancreasul, rinichii, glandele suprarenale, splina, inima, traheea și plămânii (conservați prin exces de fixativ și apoi imersie) aorta, gonadele, uterul, organele genitale anexe, glanda mamara feminină, prostată, vezica urinară, vezica biliară (șoarece), ganglionii limfatici (de preferință un ganglion limfatic din zona afectată de calea de administrare și un alt ganglion limfatic din altă zonă, aflată la distanță, pentru a detecta eventualele efecte sistemice), nervii periferici (sciatic sau tibial), de preferat din apropierea
jrc5127as2001 by Guvernul României () [Corola-website/Law/90295_a_91082]
-
creierul (regiunile reprezentative, cuprinzând encefalul, cerebelul și trunchiul cerebral), măduva spinării (din trei segmente: cervical, medio-toracic și lombar), hipofiza, ochii, glanda tiroidă, glandele paratiroide, timusul, esofagul, glandele salivare, stomacul, intestinul subțire și intestinul gros (inclusiv plăcile lui Peyer), ficatul, vezica biliară, pancreasul, rinichii, glandele suprarenale, splina, inima, traheea și plămânii, aorta, gonadele, uterul, organele genitale anexe, glanda mamara feminină, prostată, vezica urinară, ganglionii limfatici (de preferință un ganglion limfatic din zona afectată de calea de administrare și un alt ganglion limfatic
jrc5127as2001 by Guvernul României () [Corola-website/Law/90295_a_91082]
-
trebuie înregistrate ca plante vii, nu ca ghivece de flori) Picioare de broască LEG kg Picioare de broască Fructe FRU kg Fructe Labe FOO nr Labe - de exemplu, de elefant, rinocer, hipopotam, leu, crocodil, etc. Bilă GAL kg Bilă Vezică biliară GAB nr kg Vezică biliară Accesorii GAR nr Accesorii - inclusiv mănuși și pălării, dar nu pantofi; cuprinde pasmanteriile și ornamentele de pe accesorii Organe genitale GEN kg nr Organe genitale de la animale castrate și penisuri uscate Rădăcini pentru altoire GRS nr
jrc5377as2001 by Guvernul României () [Corola-website/Law/90547_a_91334]
-
nu ca ghivece de flori) Picioare de broască LEG kg Picioare de broască Fructe FRU kg Fructe Labe FOO nr Labe - de exemplu, de elefant, rinocer, hipopotam, leu, crocodil, etc. Bilă GAL kg Bilă Vezică biliară GAB nr kg Vezică biliară Accesorii GAR nr Accesorii - inclusiv mănuși și pălării, dar nu pantofi; cuprinde pasmanteriile și ornamentele de pe accesorii Organe genitale GEN kg nr Organe genitale de la animale castrate și penisuri uscate Rădăcini pentru altoire GRS nr Rădăcini pentru altoire (fără altoiuri
jrc5377as2001 by Guvernul României () [Corola-website/Law/90547_a_91334]
-
de autoritatea competentă. METODA PLĂCII DE GELOZĂ Pentru metoda plăcii de geloză se folosesc vase de plastic cu capac (diametrul intern 5,0 cm) pline cu plăci de geloză (în conformitate cu ISO, versiunea actuală) și vase umplute cu geloză de glucoză biliară roșu-violet (geloză VRBG în conformitate cu ISO, versiunea actuală), care se presează pe fiecare zonă de eșantionare și apoi de incubează. Suprafața de contact a fiecărei plăci este de 20 cm2. După preparare, geloza are o durată de viață la depozitare de
jrc4974as2001 by Guvernul României () [Corola-website/Law/90142_a_90929]
-
este crescută la 10 mg Volibris . Pacienți cu insuficiență hepatică Volibris nu a fost studiat la pacienții cu insuficiență hepatică severă ( cu sau fără ciroză ) . Deoarece principalele căi de metabolizare a ambrisentanului sunt glucuronoconjugarea și oxidarea , cu eliminarea ulterioară pe cale biliară , este de așteptat ca insuficiența hepatică să crească expunerea ( Cmax și ASC ) la ambrisentan . Prin urmare , administrarea Volibris nu trebuie inițiată în cazul pacienților cu insuficiență hepatică severă , sau cu transaminaze hepatice crescute semnificativ din punct de vedere clinic ( mai
Ro_1168 () [Corola-website/Science/291926_a_293255]
-
pentru efluxul mediat de gpP . Studii suplimentare efectuate in vitro pe hepatocite de șobolan și umane au arătat că ambrisentanul nu a inhibat transportorul comun sodiu- taurocolat ( TCST ) , pompa de eflux a anionilor organici ( PEAO ) , pompa de eflux a sărurilor biliare ( PESB ) și izoforma- 2 a proteinei de rezistență medicamentoasă multiplă ( PMR- 2 ) . De asemenea , studiile efectuate in vitro pe hepatocite de șobolani au arătat că ambrisentanul nu are efect inductor asupra gpP , PESB sau PMR- 2 . 5 Administrarea de ambrisentan
Ro_1168 () [Corola-website/Science/291926_a_293255]
-
citocromului P4501A2 , 2A6 , 2B6 , 2C8 , 2C9 , 2C19 , 2D6 , 2E1 și 3A4 . Studii suplimentare efectuate in vitro au arătat că ambrisentanul nu inhibă transportorul comun sodiu- taurocolat ( TCST ) , pompa de eflux a anionilor organici ( PEAO ) sau pompa de eflux a sărurilor biliare ( PESB ) . În plus , ambrisentanul nu induce izoforma- 2 a proteinei de rezistență medicamentoasă multiplă ( PMR2 ) , glicoproteina P ( gpP ) sau PESB . Efectele ambrisentan la starea de echilibru ( 10 mg în priză unică zilnică ) asupra farmacocineticii și farmacodinamiei unei singure doze de
Ro_1168 () [Corola-website/Science/291926_a_293255]
-
ușor crescute pentru noretindronă ( 13 % și respectiv 14 % ) . Aceste modificări în expunerea la etinilestradiol sau noretindronă au fost mici și este puțin probabil să fie semnificative clinic ( vezi pct . 4. 5 ) . Ambrisentan și metaboliții săi sunt eliminați în principal pe cale biliară , după metabolizare hepatică și/ sau extra- hepatică . După administrare orală , aproximativ 22 % din doza administrată se regăsește în urină , din care 3, 3 % este reprezentat de ambrisentan nemodificat . La om , timpul de înjumătățire plasmatică prin eliminare variază între 13, 6
Ro_1168 () [Corola-website/Science/291926_a_293255]
-
puțin probabil să aibă vreo relevanță clinică . Cu toate acestea , la pacienții cu insuficiență renală severă trebuie luate măsuri de precauție ( vezi pct . 4. 2 ) . 12 Principalele căi de metabolizare ale ambrisentanului sunt glucuronoconjugarea și oxidarea , cu eliminarea ulterioară pe cale biliară , astfel încât este de așteptat ca insuficiența hepatică să crească expunerea ( Cmax și ASC ) la ambrisentan . Într- o analiză farmacocinetică populațională , s- a demonstrat că bilirubina a fost o covariantă care a influențat într- un mod semnificativ statistic proprietățile farmacocinetice ale
Ro_1168 () [Corola-website/Science/291926_a_293255]
-
primar de clasă , o doza unică mare de ambrisentan ( de exemplu o supradoză ) poate scădea tensiunea arterială și poate determina hipotensiune arterială și simptome legate de vasodilatație . Ambrisentan nu s- a dovedit a avea un efect inhibitor al transportului acizilor biliari sau un efect hepatotoxic . La rozătoare , după administrarea cronică de ambrisentan la valori de expuneri mai mici decât dozele terapeutice utilizate la om , s- au observat inflamație și modificări ale epiteliului cavității nazale . La câini , au fost observate răspunsuri de
Ro_1168 () [Corola-website/Science/291926_a_293255]
-
este crescută la 10 mg Volibris . Pacienți cu insuficiență hepatică Volibris nu a fost studiat la pacienții cu insuficiență hepatică severă ( cu sau fără ciroză ) . Deoarece principalele căi de metabolizare a ambrisentanului sunt glucuronoconjugarea și oxidarea , cu eliminarea ulterioară pe cale biliară , este de așteptat ca insuficiența hepatică să crească expunerea ( Cmax și ASC ) la ambrisentan . Prin urmare , administrarea Volibris nu trebuie inițiată în cazul pacienților cu insuficiență hepatică severă , sau cu transaminaze hepatice crescute semnificativ din punct de vedere clinic ( mai
Ro_1168 () [Corola-website/Science/291926_a_293255]
-
pentru efluxul mediat de gpP . Studii suplimentare efectuate in vitro pe hepatocite de șobolan și umane au arătat că ambrisentanul nu a inhibat transportorul comun sodiu- taurocolat ( TCST ) , pompa de eflux a anionilor organici ( PEAO ) , pompa de eflux a sărurilor biliare ( PESB ) și izoforma- 2 a proteinei de rezistență medicamentoasă multiplă ( PMR- 2 ) . De asemenea , studiile efectuate in vitro pe hepatocite de șobolani au arătat că ambrisentanul nu are efect inductor asupra gpP , PESB sau PMR- 2 . 19 Administrarea de ambrisentan
Ro_1168 () [Corola-website/Science/291926_a_293255]
-
citocromului P4501A2 , 2A6 , 2B6 , 2C8 , 2C9 , 2C19 , 2D6 , 2E1 și 3A4 . Studii suplimentare efectuate in vitro au arătat că ambrisentanul nu inhibă transportorul comun sodiu- taurocolat ( TCST ) , pompa de eflux a anionilor organici ( PEAO ) sau pompa de eflux a sărurilor biliare ( PESB ) . În plus , ambrisentanul nu induce izoforma- 2 a proteinei de rezistență medicamentoasă multiplă ( PMR2 ) , glicoproteina P ( gpP ) sau PESB . Efectele ambrisentan la starea de echilibru ( 10 mg în priză unică zilnică ) asupra farmacocineticii și farmacodinamiei unei singure doze de
Ro_1168 () [Corola-website/Science/291926_a_293255]
-
ușor crescute pentru noretindronă ( 13 % și respectiv 14 % ) . Aceste modificări în expunerea la etinilestradiol sau noretindronă au fost mici și este puțin probabil să fie semnificative clinic ( vezi pct . 4. 5 ) . Ambrisentan și metaboliții săi sunt eliminați în principal pe cale biliară , după metabolizare hepatică și/ sau extra- hepatică . După administrare orală , aproximativ 22 % din doza administrată se regăsește în urină , din care 3, 3 % este reprezentat de ambrisentan nemodificat . La om , timpul de înjumătățire plasmatică prin eliminare variază între 13, 6
Ro_1168 () [Corola-website/Science/291926_a_293255]
-
puțin probabil să aibă vreo relevanță clinică . Cu toate acestea , la pacienții cu insuficiență renală severă trebuie luate măsuri de precauție ( vezi pct . 4. 2 ) . 26 Principalele căi de metabolizare ale ambrisentanului sunt glucuronoconjugarea și oxidarea , cu eliminarea ulterioară pe cale biliară , astfel încât este de așteptat ca insuficiența hepatică să crească expunerea ( Cmax și ASC ) la ambrisentan . Într- o analiză farmacocinetică populațională , s- a demonstrat că bilirubina a fost o covariantă care a influențat într- un mod semnificativ statistic proprietățile farmacocinetice ale
Ro_1168 () [Corola-website/Science/291926_a_293255]
-
primar de clasă , o doza unică mare de ambrisentan ( de exemplu o supradoză ) poate scădea tensiunea arterială și poate determina hipotensiune arterială și simptome legate de vasodilatație . Ambrisentan nu s- a dovedit a avea un efect inhibitor al transportului acizilor biliari sau un efect hepatotoxic . La rozătoare , după administrarea cronică de ambrisentan la valori de expuneri mai mici decât dozele terapeutice utilizate la om , s- au observat inflamație și modificări ale epiteliului cavității nazale . La câini , au fost observate răspunsuri de
Ro_1168 () [Corola-website/Science/291926_a_293255]
-
bilirubinemiei între acești pacienți și cei fără hepatită virală ( vezi pct . 4. 4 ) . După punerea pe piață a medicamentului s- au raportat cazuri , cu frecvență necunoscută de torsada vârfurilor , prelungirea intervalului QT , diabet zaharat , hiperglicemie , nefrolitiază și afecțiuni ale vezicii biliare , incluzând litiază biliară , colecistită și colestază . 4. 9 Supradozaj Experiența dobândită la om în cazul supradozajului acut cu REYATAZ este limitată . S- au administrat la voluntari sănătoși doze unice până de la 1200 mg fără a se observa apariția reacțiilor adverse
Ro_920 () [Corola-website/Science/291679_a_293008]