6,220 matches
-
Moedling. Flacăra ruginie din pahar îl atrase ca un magnet. Ținea doar să-mi împărtășească episoade din război, și vorbea mușcându-și mustața groasă și căruntă, ce-i acoperea gura. Însăilă o poveste înecată în sânge și înconjurată de flăcări, clătinându-și bărbia mică, și clipind des din pleoapele bulbucate ca două lingurițe de piele. Cred că maiorul Mentz a crescut numai până la vârsta de treisprezece ani. Totuși pare prea bătrân pentru cei cincizeci și cinci pe care îi recunoaște. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
mă împungă cu nasul drept și ascuțit, își plimba o mustață ca din păr de porumb tânăr, cu vârfurile înnegrite de pomadă și prelungite ca doi țepi lungi și drepți. Venea și dânsul să asculte pe trompetul Gheorghe Chihaia, și clătina din cap, abătut, nemulțumit de pierderile suferite de ai noștri, pentru ocuparea unui biet petec de pământ, răscolit de obuze și îngrășat cu sânge. „Veni și ziua în care sentinela cu arma la baionetă, nu se mai prezentă ca să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
lacrimi. Ea iubește viața și luptă ca s-o parcurgă pe drumul cel mai comod. O potecă șerpuită spre deal îi produce amețeală. Înainte de a mă avânta dincolo de culme, mă întorc și o văd stând pe loc, mică și neputincioasă, clătinându-se cu ochii închiși. Sunt clipele în care îmi măsor marea mea iubire pentru dânsa, sunt rarele împrejurări în care Gloria se sprijină de mine atotîncrezătoare, când simt că sufletele noastre se unesc un moment în acord deplin. Câteodată o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
pe tema reacției provocate de schimbarea sa de cetățenie În America. Și mi-a trimis ciorapi, adăugă el melancolic. — Ciorapi? — Când eram pe front. Ciorapi și alifie pentru picioare. — Cum a fost, Burgess... pe front? Întrebă George Gammon. Burges zâmbi clătinând din cap, cu privirile ațintite asupra jarului de dincolo de grătarul sobei din bucătărie, a cărei ușă stătea deschisă, pentru a revărsa lumina veselă pe podeaua cu dale. Era seară și se Întuneca, iar ei ședeau În bucătăria-salon a căsuței lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Burgess continuă să sufere trist În tăcere, văzându-și de Îndatoriri la Lamb House, până nu mai putu să rabde și Îi spuse dlui James că dorește să plece pe front. — Și ce crezi c-a zis bătrânul filfizon? George clătină din cap, cu mirare prefăcută. — Ei bine, nici c-ar fi putut fi mai Încântat. Nu c-ar fi vrut să se lipsească de mine - a zis că nu știe cum o să se descurce fără mine. Dar s-a vădit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
medicale de profesie. Doamna William James, văduva fratelui mai mare al lui Henry, mama lui Peg și a lui Harry, trimise o telegramă prin care Își anunța sosirea cu primul vapor disponibil. — Nu e nevoie, nu e nevoie, spuse Henry clătinând din cap, cu gândul la submarinele germane care patrulau Atlanticul - oroarea Lusitaniei era Încă proaspătă În amintire -, dar nu Încercă să o Împiedice. Între timp, secretara preluă comanda În casă, angajând asistente, dând ordine servitorilor, răspunzând Întrebărilor puse de prietenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
o Închipuire cu alta. — Crezi că nebunia mea va afecta casa? o Întreabă el Într-o zi pe dna James, săltând capul de pe pernă și Încleștându-și neliniștit mâinile pe brațul ei. — Adică Lamb House, Henry? — Nu, nu, zice el clătinând impacientat din cap. Casa! Casa! Dacă ne află cei de la galerie... Lasă capul să-i cadă la loc pe pernă cu o expresie de teamă profundă pe chipiar ea Înțelege că acum se Închipuie Într-un teatru. Cu câteva zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
mărginită de pini scoțieni, cu fața spre sud și ferită de vânt, o poziție care Îndemna la confidențe. De aceea, Henry o botezase „Banca confidențelor“. Când Își felicită prietenul pentru modul splendid În care se desfășurase nunta, Du Maurier oftă, clătinând din cap. Nu avea nimic de obiectat față de felul În care Trixy Își alesese partenerul. — E un om bun, cinstit și de ispravă, spuse el. Sunt sigur că o iubește și că are să-i poarte de grijă. Dar se rupe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ăă... standardelor tale riguroase, Du Maurier. Era extrem de atrăgătoare... plină de viață... naturală... cu o Înfățișare aproape băiețească, mai ales când și-a tuns părul scurt, din cauza bolii. Dar tocmai pentru firea ei pătimașă am iubit-o. — V-ați iubit? Clătină din cap. Nu ne-am declarat-o niciodată, de nici o parte. Eram amândoi foarte tineri - abia Împliniserăm douăzeci de ani - și ea avea mulți admiratori. Războiul Civil abia se terminase și În cercul nostru din New England erau mai mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
dezamăgitoare, nereușind să acopere nici măcar avansul primit. Evaluându-și activitatea, de Anul Nou 1888, Henry Îi scrise prietenului și colegului său american, scriitorul William Dean Howells: „Am intrat Într-o perioadă neagră, dar aceasta este doar pentru urechile tale. Mă clatin sub povara misterioasă și inexplicabilă (pentru mine), impusă aparent de ultimele două romane asupra situației mele, romane În care mi-am pus atâtea speranțe și care mi-au adus atât de puțin.“ „Situația“ era și financiară, dar și literară, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
perfectă Între cititor, text și context. — Mă tem că nu am prea multă literatură pentru cei mici, spuse el, parcurgând neliniștit cu privirea rafturile de cărți, scoțând câte un volum și punându-l la loc, cu un suspin și un clătinat din cap. Poveștile lui Andrew Land mi s-au părut Întotdeauna cam insipide... Robert Louis Stevenson s-ar putea să fie cam avansat... — Stevenson e foarte bun, domnule James, zise Compton puțin nerăbdător. Nu vreau să vă răpesc prea mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Dumnezeu, spune-mi. Merge bine? — Dacă merge? Merge, veni replica Încurajatoare. Se aude musca În sală. Și, dacă te luai după primirea făcută la final, celelalte trei acte „merseseră“ la fel de bine. Balestier Își făcu apariția, cu chipul proaspăt și entuziast clătinându-se viguros pe trupul lung și subțire, ca o baghetă de magician, și Îi strânse mâna lui Henry. — Felicitări, dragul meu, e un succes, spuse el. — Crezi? Întrebă Henry. — Întreabă-l pe dumnealui, zise Balestier, făcând semn cu capul spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
câine căzuse prin gheața de pe lacul Whitestone și Începuse să aibă probleme, iar el se aruncase În apa rece ca gheața, pentru a salva biata ființă. — Stăpânul, recunoscător, a Încercat să-mi dea o jumătate de coroană și, când am clătinat din cap, a ridicat la cinci șilingi, moment În care mă tem că m-am cam răstit la el. „Vă rog să mă iertați - i-am spus - nu mi-am dat seama că sunteți un gentleman.“ Henry râse, chiar dacă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
arătat din activitatea lui În 1894? Mai era și articolașul În care lăuda Trilby, al lui Du Maurier, În Harper’s Weekly, dar a-și aminti de el Însemna a-și aminti de starea de spirit În care Îl scrisese: clătinându-se Încă În urma șocului provocat de moartea lui Fenimore, străduindu-se să Îl termine și să Îl expedieze revistei Înainte de plecarea spre Italia, pentru a limpezi consecințele acestei oribile tragedii. Gemând Încet, se Întoarse pe burtă și Își Îngropă fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
dar Între timp dialogul mersese mai departe și el era Încă și mai derutat. Stătea Înțepenit pe scaun, cu o expresie fixă și lipsită de Înțelegere, fără să clintească un mușchi, parcă cioplit În piatră, În timp ce În jurul lui oamenii se clătinau pe locurile lor, zgâlțâind din umeri și dându-și coate cu Încântare. [La St James, Fericire pe jumătate se Încheiase cu aplauze calde și Întârziații, Între care și familia Du Maurier, Își ocupau locurile, zâmbind și făcând semne cu mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
sau poate nu aflase niciodată despre opiniile lui defavorabile cu privire la mult lăudata interpretare a rolurilor Oliviei, de Goldsmith, și Portiei, de Shakespeare, Într-un trecut Îndepărtat. Se arătă fermecătoare, persuasivă și dispusă să aștepte până În vară pentru a primi textul. Clătinându-se În convingerile sale, acceptă să se mai gândească la propunere și, aproape imediat ce ajunse acasă Îi veni o idee pentru o comedie În care era un rol atât de potrivit pentru Ellen Terry, Încât avu nevoie de toată forța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
putea spune că păcatul de natură sexuală este - desigur, În conștiința cititorilor tăi - este, ca să spun așa, transpus asupra pozatului nud și, În felul acesta, cu putință de ispășit. — Toate astea sunt prea subtile pentru mine, Henry, spuse Du Maurier clătinând din cap. Cât despre „inteligența“ mea, am scris totul spontan, așa cum mi-a venit. Dar trebuie să recunosc că cititorii americani - cel puțin cei care Îmi scriu - manifestă un interes neobișnuit față de pozatul lui Trilby. Un domn de la Chicago mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Impromptu-ul În la bemol? Da, e destul de potolit. Sper că nu vrei să-ți vocalizez notele la fel ca ea? Găsi partitura și cântă bucata, foarte frumos, după părerea lui Henry. — Bravo! zise el când Du Maurier termină. Acesta clătină din cap, ridicându-se de pe taburetul din fața pianului, și se instală Într-un fotoliu. — Am făcut câteva greșeli. — Eu, unul, n-am observat. Mai ții minte ziua aceea, demult, când mi-ai oferit povestea lui Trilby? — Desigur... cum aș putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ale lui, strângând-o. Își păstra modul politicos de adresare chiar și În această clipă plină de emoție, În timp ce el abia dacă Își mai găsea cuvintele. — Draga mea Emma... dacă Îmi pot permite... te rog, spune-mi Henry... este... este... Clătină neajutorat din cap. — Atât de trist, conchise el, negăsind altceva mai bun. De unde ai atâta curaj să Înduri? — În adâncul sufletului meu, știam de mult că Kiki nu avea să se mai facă bine. Pentru mine, șocul nu a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
pare să dea naștere unei imagini coerente, care leagă vieți și morți disparate așa cum o fac romanele, cu un efect patetic artificial, dar irezistibil. Alice se trezește plângând inexplicabil. Ce s-a Întâmplat, mamă? o Întreabă neliniștită Peggy. Doamna James clatină din cap, Își trage nasul și se șterge la ochi cu batista. — Nu știu. Totul pare atât de trist. — Doamna James plânge, raportează Minnie la bucătărie. Asta n-am mai văzut-o până acum. După-amiază a trecut doctorul pe-aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
căprării pe masă. Dar nu știu dacă mai am norocul să dau peste un stăpân ca domnu’ James. — Deci nu vrei să te așezi la casa ta? Să te Însori și să crești copii? Îl Întreabă Minnie cu curaj. — Nu, clatină Burgess din cap. Însurătoarea nu-i de mine. Urmează o altă tăcere prelungită, apoi bărbatul continuă: — Îmi aduc aminte că domnu’ James mi-a spus o dată - eram În tren, În America, În „carul de foc“, cum i se spune pe-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
față și mă văd ieșind târâș din pământul de pădure răscolit și din frunzișul putrezit, un amestec în care, cât timp orga lui Stalin a dat tonul, mi-am presat fața și al cărui miros are să rămână lipit de mine. Clătinându-mă încă pe picioare, am fost expus unui asalt de imagini. De jur împrejur, tânăra pădure ferfeniță, mestecenii frânți ca niște vreascuri. Vârfurile copacilor făcuseră o parte din grenade să explodeze prematur. Împrăștiate peste tot, zăceau corpuri, izolate sau unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
eroului, așa cum o aveam înaintea ochilor din timpul școlii. Ceva își iese din țâțâni. Eșafodajul credinței mele, căruia un băiat blond cu ochi albaștri, pe nume Noinufacemașaceva, îi produsese o fisură ce încă mai putuse fi lipită începe să se clatine, dar are să se dovedească și de acum înainte stabil... După asta nu am mai făcut parte decât din companii care nu apucau să mai primească vreun nume. Batalioane, companii, toate se dizolvau. Divizia Frundsberg nu mai exista, presupunând că existase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ce nu a putut fi nici pusă pe cântar, nici numărată bucată cu bucată. De fapt, tovarășul meu, Kongo, fusese pe urmele ei, oriunde se ducea, dar nu făcuse nimic. Destul de zgâriat și înjurând ca un argat, așa a ieșit, clătinându-se, din grajdul oilor, după care a început imediat să zâmbească din nou, fiindcă era un tip cumsecade. Un ins lat în umeri, care lua lucrurile așa cum erau. Pentru el, războiul fusese prea scurt. Era mort după aventuri, incurabil. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
a datără o vărguță dă bambus, m-a legatără la ochi și duși a fost pă vecie. Ieram dă unu singur. Mă Încerca o spaimă ca nici alta: trebea să-mi rotesc În glagore semnele dân zodii, fără să le clatin cumvașilea șiru; să aștept să clopoțască orlogiu, care nu mai da cep odată; mă trecea nădușelile dă spaimă că tot s-or auzi oda ș-oda, și că va trebui să mă pun pă cutreierat căsoaia, care pă negândite mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]