7,605 matches
-
La rândul său, Edgar Schein (1992, p. 369) definește cultura organizațională ca "un proces cognitiv de adaptare la diversitatea specifică a contextelor organizaționale și de integrare în cadrul acestei realități". Aceasta poate fi considerată o perspectivă sistematizatoare, care subliniază atât aria comportamentală de bază la care se încadrează conținutul culturii, responsabilă de apariția normelor, cât și specificitatea fiecărei culturi organizaționale. O altă modalitate de definire a culturii unei organizații este cea metaforică. Astfel, cultura organizațională este asemuită cu o ceapă sau cu
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
format din: norme, valori, ritualuri, povestiri, mituri sau rutine zilnice și care-i ține pe membrii unei organizații împreună. Ea poate căpăta și forma unui iceberg ce prezintă o parte "vizibilă" alcătuită din: simboluri, sloganuri, ritualuri, ceremonii, mituri, eroi, modele comportamentale, jargon, precum și o parte "invizibilă", mai profundă, alcătuită din: norme, valori, credințe conducătoare, reprezentări, înțelesuri, modele de gândire. Deși mai puțin argumentată științific, considerăm că abordarea metaforică a culturii organizaționale poate fi benefică înțelegerii mecanismelor de "funcționare" a acesteia la
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
reacționând ca un "individ colectiv" ce încearcă să-și afirme trăsăturile pozitive ale propriul eu, să manipuleze. Din acest considerent, optăm pentru definirea culturii organizaționale ca "personalitate a unei organizații, ce își manifestă atât trăsăturile cognitive, cât și afective și comportamentale, perpetuându-le și dezvoltându-le în timp la nivelul tuturor indivizilor, devenind responsabilă de integrarea acestora în organizație". Am putea spune, dincolo de definiții, că vorbim de existența unui fenomen complex a cărui analiză profundă ar evidenția avantajele acesteia în obținerea
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
există organizație care să nu-și structureze propria cultură și, oricât ne-am dori să evităm unele carențe sau riscuri, n-o putem situa în afara cadrului organizațional. Cu certitudine, acolo unde există resurse umane există și riscul apariției unor paradoxuri comportamentale. Stă în puterea managerului organizației de a le corecta, dar și în puterea indivizilor înșiși, să-și calibreze comportamentul funcție de propriul referențial axiologic și nu după avantajele de imagine ale momentului. O organizație devine cu atât mai credibilă, cu cât
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
fi completă fără precizarea componentelor sale de bază. Astfel, dincolo de aspectele cognitive, afective și normative, E. Schein (1993, p. 372) consideră că la nivelul unei culturi organizaționale se pot identifica și alte componente de bază, cum ar fi: 1. regularități comportamentale, prezente la nivelul interacțiunilor, de genul: limbaj, obiceiuri, tradiții și ritualuri, aplicate în situații specifice; 2. norme de grup, mai exact standarde și valori activate în grupul de lucru (de exemplu, "câtă muncă, atâta plată"); 3. valori etalate, cu rol
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
educației și de capacitatea individului de a fi educat, de a se perfecționa și a-și dezvolta personalitatea. Odată asumată această filosofie, ea se va completa cu noi concepții referitoare la natura copilului și se va reflecta inevitabil la nivelul comportamental al profesorilor, va constitui una dintre mentalitățile acestora. 2. Valorile culturii școlii reprezintă continuarea firească a presupozițiilor de bază, generate fiind de acestea. În general, valorile școlii se confundă cu exigențele educației, creionând situații dezirabile, aspecte ce pot fi transpuse
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
a școlii, îndeplinind, în opinia lui E. Păun (1999, p. 93), câteva funcții de bază: explicativă, de argumentare a unor practici organizaționale, sociologică, de realizare a consensului, psihologică, de descărcare psihică, de eliminare a angoaselor, practică, prin relevarea unui cod comportamental acceptat la nivelul organizației. 4. Modelele comportamentale care reflectă anumite mentalități, experiențe de viață sau atitudini (de exemplu, modul în care este salutat directorul școlii poate reflecta tipul de management promovat la nivelul școlii respective). 5. Jargonul. Acesta poate fi
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
Păun (1999, p. 93), câteva funcții de bază: explicativă, de argumentare a unor practici organizaționale, sociologică, de realizare a consensului, psihologică, de descărcare psihică, de eliminare a angoaselor, practică, prin relevarea unui cod comportamental acceptat la nivelul organizației. 4. Modelele comportamentale care reflectă anumite mentalități, experiențe de viață sau atitudini (de exemplu, modul în care este salutat directorul școlii poate reflecta tipul de management promovat la nivelul școlii respective). 5. Jargonul. Acesta poate fi tipic pentru fiecare organizație școlară în parte
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
și a celorlalte componente fundamentale; * existența și manifestarea ritualurilor, miturilor, eroilor; * existența și funcționarea rețelelor informale de comunicare; * considerarea schimbării ca o ocazie de construire a competențelor și de dezvoltare profesională/personală; * încurajarea indivizilor pentru inițierea unor noi abordări, modele comportamentale, adaptate împrejurărilor etc. Schimbarea culturii școlii trebuie să reprezinte un segment esențial al dezvoltării organizației școlare. Pentru aceasta se impune activarea mecanismelor managerial-strategice care să promoveze motivarea, comunicarea, implicarea activă a indivizilor în procesul reconstrucției culturii școlii. Dacă aspectele exterioare
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
organizațională, a tipului de management promovat și, legat de acest aspect, a gradului de implicare și participare reală a indivizilor în procesul decizional, a stărilor conflictuale existente sau potențiale etc. Climatul organizațional include în egală măsură componente cognitive, afective și comportamentale ce se cer cunoscute și analizate la nivel managerial. În ceea ce ne privește, vom interpreta climatul organizațional ca fiind spiritul unei organizații, acea forță interioară a acesteia, capabilă să mobilizeze indivizii pentru angajarea în sarcină, să le accentueze atașamentul față de
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
organizației; * competența deprinderilor, transpusă în abilitatea de analiză corectă a situațiilor și de a iniția mesaje eficiente; * competența valorilor, ca abilitate de asumare a responsabilității în derularea unei comunicări eficiente. Identificăm astfel cele trei planuri fundamentale ale personalității: cognitiv, afectiv, comportamental, angajate plenar în actul comunicării. Dincolo de responsabilitatea sau disponibilitatea fiecărui individ de a-și forma și dezvolta asemenea competențe, este necesară implicarea strategiilor manageriale care să faciliteze exersarea acestor competențe în situații reale. De cele mai multe ori, comunicarea organizațională se reduce
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
școlar, acesta fiind investit cu noi responsabilități. Procesul implementării schimbărilor educaționale este, într-adevăr, unul dinamic, solicitant și ofertant în același timp. În aceste condiții apar în mod repetat noi întrebări: "Care este statutul actual al managerului școlar?", " Ce calități comportamentale ar trebui să întrunească acesta pentru a garanta performanța organizației școlare?". Sunt doar câteva dintre preocupările actuale ale decidenților din domeniul educației, interesați de promovarea schimbărilor educaționale. Aceste probleme au interesat dintotdeauna specialiștii în domeniul managementului și, mai nou, al
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
sociale a determinat multiplicarea activităților umane și apariția unor noi tipuri de organizații, fiecare dintre acestea solicitând din partea managerului anumite calități. Pentru a contracara insuccesul modelului trăsăturilor, teoreticienii s-au orientat către studiul stilurilor manageriale. Astfel s-au impus abordările comportamentale ale leadership-ului care accentuau faptul că, pentru obținerea performanței, fiecare lider adoptă un anumit stil comportamental/managerial ce poate fi chiar învățat și interiorizat. Un bun exemplu în această direcție este oferit de cercetările lui R. Stogdill (1974, p. 192
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
solicitând din partea managerului anumite calități. Pentru a contracara insuccesul modelului trăsăturilor, teoreticienii s-au orientat către studiul stilurilor manageriale. Astfel s-au impus abordările comportamentale ale leadership-ului care accentuau faptul că, pentru obținerea performanței, fiecare lider adoptă un anumit stil comportamental/managerial ce poate fi chiar învățat și interiorizat. Un bun exemplu în această direcție este oferit de cercetările lui R. Stogdill (1974, p. 192) care delimitează două dimensiuni comportamentale: * dimensiunea structurală, caracterizată prin eforturile liderului de a defini și repartiza
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
faptul că, pentru obținerea performanței, fiecare lider adoptă un anumit stil comportamental/managerial ce poate fi chiar învățat și interiorizat. Un bun exemplu în această direcție este oferit de cercetările lui R. Stogdill (1974, p. 192) care delimitează două dimensiuni comportamentale: * dimensiunea structurală, caracterizată prin eforturile liderului de a defini și repartiza sarcinile, de a stabili un anumit nivel al comunicării formale. Accentul cade exclusiv pe îndeplinirea sarcinilor, a obiectivelor; * dimensiunea relațională în care preocuparea liderului este orientată spre aspectul informal
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
cel mai potrivit pentru practica managerială, întărind, de altfel, opiniile tuturor celor care consideră că fiecare stil managerial poate fi util. Depinde doar de contextul în care este aplicat. De asemenea, asistăm de multe ori la un "mix de stiluri comportamentale". Dincolo de controversele generate de-a lungul timpului, aceste modele teoretice pot fi specifice și organizației școlare. Cu toate acestea, școala descrie un tip aparte de organizație care impune precizări suplimentare. Astfel, dacă ne referim la relația administrație-management-leadership sau la raportul
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
a copiilor și îi lasă să ajungă niște huligani, expuși tuturor ademenirilor atât de periculoase ale tinerilor de azi ... sunt împotriva oricăror constrângeri din partea educatorilor școlii. Deosebirea este evidentă: în trecut, de pe băncile școlii au ieșit în masă tineri valoroși comportamental și mental; astăzi, asemenea tineri sunt excepții, bieții părinți chinuindu-se cu ei să-i vadă onorabil integrați în familie și societate. Nu țin să mă erijez în apologet al trecutului și în critic al prezentului, dar comparația elementară între
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
ci actualizate conceptual-pedagogic și adaptate pe cât posibil individual, altfel educația individuală și colectivă a tineretului școlar ne scapă din mână. Sună frumos slogane ca "educație liberă", "independență", "școlarizare mai timpurie" etc... Mental este posibil, dată fiind precocitatea majorității copiilor, dar comportamental ei vin la școală fără "cei șapte ani de acasaă" ... și de aici vulnerabilitatea lor în a fi atrași de la libertate la "libertinaj" (desfrâu, droguri, perversiuni, infracțiuni, la vârste tot mai fragede). Politica educațională trebuie să înceapă de la cauze ... și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
ce cauți, nu știi ora de începere"? I-am expus motivul ... și rugămintea de a mă primi. Nu numai că nu l-am înduplecat ... dar m-a dat în fața celor prezenți ca un exemplu de indisciplină universitară și de neseriozitate comportamentală a unui viitor profesor, invitându-mă să părăsesc sala. Am expus această pățanie nu ca o acuză la adresa profesorului ... ci ca exemplu de rigoare ... presupus educativă, în desfășurarea procesului de învățământ ... fie el și universitar. Într-un fel mi-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
adresează celor care sunt capabili să admire și să se lase cuceriți de întregul șarm* al vrăjii practicate și de ghicitoarea țigancă din zilele noastre, capabili să descifreze eclectismul din cuvintele pe care le pronunță, să evalueze cu obiectivitate efectele comportamentale ale acestora și, ori de câte ori este cazul, să le contrapună altor preziceri cu rost, asemenea celor inspirate din cultura științifică a Renașterii. De ce? Pentru că la acea vreme, s-a născut o cultură științifică care a putut înfrunta cu dârzenie extraordinară o
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
și de experiențele lui Hartley în domeniul descoperirii mecanismului circulației sanguine. Pe de altă parte, a început să se extindă ideea, tot mai larg acceptată, datorită căreia înțelegerea fenomenelor vieții, a evoluției din natură generatoare a marii diversități de forme comportamentale a viețuitoarelor ar putea fi reductibilă și explicată prin apelul la modele de gândire mecanice, printr-o corespunzătoare mecanică a sufletului. În acest sens, Descartes s-a sprijinit nu numai pe mecanica lui Galilei, ci și pe progresele tehnice ale
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
de idei. Numai că asociația și-a dobândit între timp, în sistemul gândirii, psihologice un loc statornic pentru încă două sute de ani. 7. Empirismul lui David Hartley Unul dintre reprezentanții distincți ai tendinței de gândire empiristă a fenomenelor naturale și comportamentale a fost David Hartley (1705-1757). Hartley s-a distins prin încercările sale de a da o nouă interpretare fenomenului de asociație care se produce în mintea umană, contribuție care s-a dovedit importantă pentru această perioadă pregătitoare a apariției psihologiei
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
va conferi putere explicativă a vieții sufletești. În cartea sa, Constatări despre om (1749), sunt așezate fundamentele teoretice ale asociaționismului clasic. 1. Izvoarele teoretice Inițial, Hartley a încercat să deducă ordinea după care se produce și evoluează activitatea organică și comportamentală umană din cea care guvernează elementele din lumea fără suflet a fizicii. Numai că, urmând o asemenea învățătură despre activitatea organică și cea comportamentală, gândirea sa ar fi reprodus întru totul pe cea a lui Descartes. Spre deosebire de aceasta însă, în
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
Inițial, Hartley a încercat să deducă ordinea după care se produce și evoluează activitatea organică și comportamentală umană din cea care guvernează elementele din lumea fără suflet a fizicii. Numai că, urmând o asemenea învățătură despre activitatea organică și cea comportamentală, gândirea sa ar fi reprodus întru totul pe cea a lui Descartes. Spre deosebire de aceasta însă, în sistemul lui Hartley, fenomenele sufletești nu se disting cu nimic de cele organice, reflexiei sufletești și celei spirituale nu li se permite accesul într-
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
fără nici o legătură cu natura și cu societatea. Această "suflare" are o dinamică a sa internă, dă sens manifestării monadelor, care au o geometrie a lor proprie, indivizibilă. Prin ele se explică forța internă a naturii, inclusiv manifestările sufletești, cele comportamentale. În acest din urmă caz, monadele reprezintă două fațete de nedespărțit ale activității psihice ca fenomen natural și ca activitate spirituală. Monadele sunt elemente constitutive ale lumii, în cel mai general sens al cuvântului, de percepție și de impuls al
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]