5,499 matches
-
cazul lui Creangă, lui Sadoveanu sau în cazul oricărui alt mare scriitor, a cărui limbă este reprezentativă pentru un idiom, fără a se identifica însă cu limba obișnută, folosită în mod curent. Comunicarea obișnuită este comuniunea cu celălalt, arta este comuniunea cu ceea ce realizezi și, ca atare, arta cuvîntului este comuniunea cu cuvîntul, cu limba, căci ceea ce se realizează este o construcție lingvistică prin care se întemeiază o lume, iar această lume este mai întîi individuală și apoi se proiectează ca
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
mare scriitor, a cărui limbă este reprezentativă pentru un idiom, fără a se identifica însă cu limba obișnută, folosită în mod curent. Comunicarea obișnuită este comuniunea cu celălalt, arta este comuniunea cu ceea ce realizezi și, ca atare, arta cuvîntului este comuniunea cu cuvîntul, cu limba, căci ceea ce se realizează este o construcție lingvistică prin care se întemeiază o lume, iar această lume este mai întîi individuală și apoi se proiectează ca fiind universală. Posibilitatea depășirii limitelor normei, asigură creației artistice o
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
structurare interioară, spirituală a vorbitorului, devine deci un fapt de conștiință cu caracter formativ, constitutiv și distinctiv. Conștiința lingvistică se formează treptat, fără a putea fi impusă 245 și dă vorbitorului identitate în raport cu cei care folosesc alte limbi și sentimentul comuniunii cu ceilalți vorbitori ai limbii sale. Conștiința, în general, este facultatea omului de a cunoaște și de a aprecia propria sa realitate, integrînd aspecte ale cunoașterii (reprezentării), evaluării (sentimentului) și acțiunii (voinței)246. Considerată de Henri E y247 ca fiind
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
distribuirea cunoașterilor noționale ale discursului și este particularizată în raport cu stările obișnuite ale limbii. Este evident că desemnarea și semnificația individualizate oferă condițiile unei accentuate individualizări a sensului, care generează un subiectiv discursiv. Atîta timp cît alteritatea este funcțională, se produce comuniunea dintre locutor și interlocutor și, prin aceasta, o trecere din individual în social, și, întrucît socialul este element al obiectivității ontologice, alteritatea produce o mediere între subiectiv și obiectiv și, de aceea, în limbă prin alteritate subiectivitatea poate deveni obiectivitate
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
a receptării individualității. De aceea, dacă alteritatea presupune în mod obișnuit adaptarea locutorului (emițătorului) la interlocutor (receptor), creația solicită receptorului adaptarea la emițător, în măsura în care efortul unei astfel de adaptări este considerat util. Aceasta înseamnă că suspendarea alterității de către creator (în favoarea comuniunii mai adecvate cu obiectul) solicită receptorului suspendarea pasivității în tentativa perceperii acestei comuniuni. Această tentativă a recuperării individualității (care se manifestă uneori prin tr-un particularism foarte accentuat) pe terenul socialului poate genera însă interpretări multiple ale aceluiași text, fiindcă acest
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
emițătorului) la interlocutor (receptor), creația solicită receptorului adaptarea la emițător, în măsura în care efortul unei astfel de adaptări este considerat util. Aceasta înseamnă că suspendarea alterității de către creator (în favoarea comuniunii mai adecvate cu obiectul) solicită receptorului suspendarea pasivității în tentativa perceperii acestei comuniuni. Această tentativă a recuperării individualității (care se manifestă uneori prin tr-un particularism foarte accentuat) pe terenul socialului poate genera însă interpretări multiple ale aceluiași text, fiindcă acest social este alcătuit din alte individualități, marcate la rîndul lor de atitudini și
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
atunci când avea sentimentul că nu are de spus nimic nou. A fost o înclinație caracteristică a lui Wittgenstein, care s-a exprimat încă din anii tinereții, să pretindă ca între oameni care întrețin un contact intelectual strâns să existe o comuniune cât mai deplină a reprezentărilor asupra vieții, a modelelor de comportare pe care le urmează. El îi va recomanda și lui Russell, ca și altor prieteni de atunci și de mai târziu, anumite opere ale poeților, scriitorilor WITTGENSTEIN ȘI RUSSELL
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
ca orice diferență în modul de a simți lucrurile între el și prieteni să-i producă suferință. Or, pe măsură ce l-a cunoscut mai bine pe Russell, Wittgenstein a devenit conștient cât de mari sunt obstacolele care stau în calea acelei comuniuni pe care și-o dorea. Modul în care trăia Russell nu se potrivea în multe privințe cu aspirațiile spre desăvârșire ale unui admirator al lui Weininger. Comportarea lui Russell nu era inspirată de acea necruțătoare lipsă de îngăduință față de slăbiciunile
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
1970), conținând versuri pentru copii, și o antologie de autor, Scrisori de primăvară (1972). Originea rurală și formația de normalist îl îndrumau pe tânărul P. spre tradiționalismul clasic, cu năzuința de a broda tabloul idilizat al „cătunului bătrân” într-o comuniune totală cu natura și cerul. Întrucâtva caracteristic în Scrisori de primăvară este tonul luminos, optimist, trimițând la George Coșbuc, urmat pe alocuri și în versificație. Curând, în Amintiri și în Depărtări, se întrevede și tensiunea dintre satul părăsit, veșnic țintă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288811_a_290140]
-
schimb de produse agro-pastorale cu cele meșteșugărești) și cu lumea romană, de-a lungul Rinului și al Dunării. Viața socială se baza pe familia mare patriarhală, iar legăturile de rudenie vor spori rolul cetelor armate. Teoria de origine germană a comuniunii bunurilor conjugale arată, într-o primă formulare, intervenția dreptului roman. Conform acesteia, baza regimului comun al acestora se află în sistemul, propriu legilor barbare, creat de mundium marital și dotal feminin: principiul este expresia dreptului și elementului germanic pur în
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
de aceeași natură cu infinitatea de operații care ne dezleagă de o lume de ființe algebrice, pentru un grad superior de transcendență. în literatură, idealitatea personagiilor se obține printr-un exces de dărnicie". E o explicită și aplicată argumentare a comuniunii dintre matematică și literatură. La Ion Barbu, cum subliniază Basarab Nicolescu în Pentru mai dreapta cinstire a lumii lui Anton Pann, din monografia amintită, viziunea este complementară, într-un anumit sens, celei a lui Mateiu Caragiale. Între poeții contemporani lui
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
apărare în contra persecuțiilor, a martiriului creștin. Puterea de a rezista acestui îndelung asalt se află în întemeierea credinței creștine pe întruparea lui Dumnezeu în Hristos omul. Deci trebuie obligatoriu să recunoaștem legătura solidă și continuă dintre imanență și transcendență. Deplina comuniune dintre cele două se găsește în "Mireasa lui Hristos", dar o "anticameră" a fost și ea considerată dezirabilă și folositoare; în consecință, a trebuit să se înceapă construcția unei zone în care elementul istoric cultural să poată deveni gazda valorilor
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
doilea instrument al activității științifice, ridicat de către Renaștere la rang de principiu al cercetării. Sînt pași care ne-au adus în lumea de azi, una lipsită de Dumnezeu. "Izbăvirea de raționalism și intelectualismul științei este premisa fundamentală a vieții în comuniune cu dumnezeirea" (M.W.). Se vorbește despre știință fără presupoziții. Este o abordare cu totul relativă și pleacă de la presupunerea că orice activitate științifică respectă regulile logicii și metodologiei, care constituie temeiurile generale ale orientării noastre în lume. În ceea ce privește întrebarea
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
are asupra organismului uman, câteva dintre aceste concluzii, referitoare la influențele genurilor muzicale asupra sănătății fizice și psihice sunt prezentate în cele ce urmează: Gregoriană - (cântul liturgic al bisericii romano-catolice), bazată pe ritmul respirației dă impresia de vitalitate și de comuniune cu forța care guvernează universul; este indicată pentru concentrare, meditație, alungarea stresului dar și ca stimulent în anumite activități. Preclasică - acordurile muzicii lui Hendel dau senzația de stabilitate, ordine și securitate, fiind indicate în activități intelectuale. Clasică - transparența și claritatea
Aromaterapia, magia parfumului, cromoterapia şi meloterapia : terapii alternative by VIOLETA BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/373_a_651]
-
ceva În loc: un text, un semn, o urmă. La scriitorul sinucigaș, jurnalul e substitutul trăirii, al existenței, al timpului scurs În mici experiențe banale și - din perspectiva imensei decizii a sinuciderii - insignifiante. Superinflamat, ego-ul scriitorului sinucigaș visează doar comunicarea (și comuniunea) cu marile categorii. Experiențele sale stau, toate, sub zodia excepționalului și, cu un rictus pervers, În aceea a irepetabilului. Există o etică a sinuciderii, după cum există și o estetică a ei. Dacă problematica morală a sinuciderii e pusă pentru prima
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
ar fi posibilă. La o primă vârstă Începi să-ți dai seama cât ești de singur pe lume ca om sau individ. În realitate nu există nici rude, nici prieteni cu care să poți fi Într-o adevărată și desăvârșită comuniune sufletească. Trebuie să Înțelegi că menirea omului (de altfel cred că și a oricărei ființe vii) este să ducă singur o viață În fond solitară 28. E doar una din iluziile celui care scrie jurnal. Fatalmente, el va fi nevoit
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
mai ascuns al divinității”și de a pătrunde în miezul originar unde „Ființa se întrepătrunde cu Non-ființa”, opera exercită asupra cititorului, prin lectura ei repetată, un efect de „învăluire”, care îl conduce „spre o înțelegere superioară”, deoarece „învăluirea presupune participare, comuniune, consens liturgic”. Relația dintre autor și cititor este integratoare. În plină ofensivă a „gândirii slabe”, S. reactualizează, atât în eseuri cât și în proza de imaginație, tipul de creator vizionar. Considerat în raport cu generația sa, el este un solitar. Nu însă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289861_a_291190]
-
a poemului ascunde o persoană sacră, după cum, alteori, persoana întâi își asumă ipostaze divine, dinamica relației eu poetic - „celălalt” (există în fiecare poem un „tu”, fie masculin, fie feminin, amintind de sonetele lui Voiculescu) semnificând misterul „comunicării” religioase, care este comuniune, trăire prin identificare. Următorul volum, File de acatist (1976), conține poezie religioasă: două acatiste, unul dedicat Sfântului Mucenic Ioan Valahul, celălalt Sfântului Calinic de la Cernica. Acatistele, păstrând tonalitatea tradițională și prozodia imnului bizantin, surprind prin poeticitatea lor: „Vezi toamna cum
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285344_a_286673]
-
literar și prieten, apoi Gala Galaction, Anton Holban, Victor Papilian, Lucian Blaga, Ion Luca, Marin Preda și V. Voiculescu, maestru spiritual) ce străjuiesc singuraticul „luminiș” sufletesc al autorului. Amintirile - „aproximative” în literă, autentice ca semnificație - sunt rodul unei căutări, a comuniunii ca împărtășire spirituală, într-un heideggerian loc al deschiderii întru Ființă. Sensul acestei cărți, scrisă cu remarcabil talent literar, cu sensibilitate intelectuală și gingășie sufletească, rezidă în adevărurile ei interioare, în încercarea de a recupera nu un trecut, cu personajele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285344_a_286673]
-
direct implicația apariția mistificării, a greșelii, a înșelăciunii și (auto)minciunii. Să reamintim, în acest context, că omul a fost înzestrat chiar din momentul creației sale cu două posibilități de comunicare: a) una implicită, intrinsecă, genetică, naturală, vizînd o anumită comuniune morfo-structurală (ontologică) instituită între Dumnezeu și om prin actul însuși al creației "după chip și asemănare"; b) alta explicită, extrinsecă, oferită de către Dumnezeu omului, din rațiuni pragmatice, ca har/dar intelectual, vizînd posibilitatea de a utiliza un limbaj explicit, de
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Moartea fizică va fi aceea care eliberîndu-i pe oameni de "hainele de piele ale minciunii" îi va confrunta cu adevărul propriilor lor fapte. La nivel comunitar, slăbirea legăturii cu Dumnezeu a însemnat deopotrivă pierderea modelului trinitar și a puterii de comuniune interumană. Instaurarea individualismului, a egoismului, a agresivității, a conflictului dintre sexe sau a fratricidului acreditează legea lui homo homini lupus (Hobbes). • Perspectiva cosmologică consemnează o alterare a raporturilor dintre om și lume, o extragere a ființei din "sînul firii" în favoarea
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
conexiunii inverse, a înțelegerii de către părinte a mesajului transmis de către profesor, este determinată de prejudecata că părinții au obligația de a asculta orice mesaj, chiar dacă nu l-au înțeles prea bine, nelăsând loc întrebărilor lămuritoare. Conexiunea în comunicare înseamnă legătură, comuniune de idei între două persoane care susțin un dialog. Părintele are dreptul de a cere lămuriri asupra subiectelor confuze ce-l privesc pe propriul copil ! Falsa conexiune inversă apare atunci când părinții lasă impresia că au înțeles sau sunt de acord
ARTA DE A FI PĂRINTE by Camelia Acatrinei () [Corola-publishinghouse/Science/91745_a_93076]
-
nu reprezintă o deficiență, o formă de retrogresiune sau de dezvoltare Întîrziată, ci un dar și o vocație, un “atavism” ce readuce În civilizația noastră obosită de fățărnicie, de convenții și norme artificiale, ceva din spontaneitatea și sinceritatea originară a comuniunii omului cu lumea și cu semenii săi” (4, pag. 22). Anatole Jakovsky, care inițial era un critic al picturii abstracte, devenea din 1942 (cînd l-a cunoscut pe pictorul naiv Jean Fous) un fervent promotor și colecționar de pictură naivă
PAGINI DE ARTĂ NAIVĂ IEŞEANĂ by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Science/91838_a_93005]
-
cu succes a perspectivei aeriene ... cromatica, abil folosită În sugerarea staticului și dinamicului ... sînt cîteva dintre elementele de limbaj ce-i susțin intenția ... În fugile sale există și momente de respiro, de simplă tălmăcire În vizual a pitorescului locului, de comuniune cu specificul său" (Fl. Iașului, nr. 12551, 1987Ă. Cel mai fidel prieten al artiștilor, regretatul Aurel Leon Îi surprinsese trăsăturile caracteristice În doar cîteva rînduri: "Gheorghe Bălăceanu rămîne fidel esteticii concrete a vieții, cea care În curgerea veacurilor l-a
PAGINI DE ARTĂ NAIVĂ IEŞEANĂ by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Science/91838_a_93005]
-
lui este un elogiu continuu al universului natal, imaginat rotund, ca întreaga țară, ca soarele și pâinea, un dialog tăinuit și inițiatic cu natura în curgerea ei ciclică, „de la strămoși până la noi”. Însă dincolo de un anume panteism, mai degrabă o comuniune străveche între om și fire - căci „zeul Pan el însuși te destramă în fulguirea viselor terestre” -, scrisul lui V. se asimilează credinței ortodoxe cu o vizibilă coloratură gândiristă: „Dumnezeu a coborât în România/ Și-n Țara asta și-a făcut
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290595_a_291924]