5,358 matches
-
nu depinde de gradul ci de dimensiunea în jurul căreia stima de sine s-a dezvoltat. Gradul stimei de sine nu poate determina decât alegerea victimei (Baumeister și Heatherton, 1996 citați de Baumeister et al., 1996). Baumeister, Smart și Boden (1996) conchid că agresivitatea este de obicei reacția individului la o serie de amenințări care i-au zdruncinat imaginea de sine favorabilă și stima de sine ridicată. Acești autori cred că o persoană cu stima de sine ridicată își poate îndrepta furia
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
potrivit cu durerea lui pentru aproapele. De aceea i-a dat Dumnezeu omului cuvânt, mâini, picioare, tărie trupească, minte și pricepere, ca toate acestea să fie nu doar spre trebuința și mântuirea lui proprie, ci și spre folosul aproapelui. Sfinții Părinți conchid că nimeni nu-i atât de bun prieten al lui Dumnezeu ca acela care trăiește spre folosul celor din jurul său. Împărtășirea de slava cerească prin suferință Prin credință, participăm la viața lui Hristos. Devenim uniți cu El Și ne împărtășim
Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]
-
în paginile scriitorilor englezi. Cele mai semnificative comentarii sunt însă cele privitoare la Shakespeare, la teatrul elisabetan și la spectacolele shakespeariene pe scenele moderne. B. este cel dintâi român care semnalează viziunea regizorală înnoitoare a lui Gordon Craig și Granville-Parker, conchizând că „dramele lui Shakespeare nu au numai valoare istorică, ci ele sunt întru totul și ale timpului nostru.” Cartea Shakespeare in Roumania (1931) nu intenționa să epuizeze o temă, ci doar să atragă luarea-aminte asupra unui aspect important al circulației
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285714_a_287043]
-
eșaloanele doi și trei ale fostei Securități comuniste. Să nu ne facem iluzii! Acești securiști români huliți de gloatele media sunt într-un consens politic și economic de exploatare colectivă cu "alți securiști" din servicii speciale (occidentale și prooccidentale). Agamben conchidea, referindu-se la prezența televiziunii în societatea de azi: "Timișoara este, în acest sens, Auschwitzul epocii spectacolului, și în același mod în care s-a spus că după Auschwitz este imposibil să scrii și să gândești ca înainte de el, după
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
apropierea Ierusalimului, descoperirea doar a unei victime îngropate adecvat ar fi o dovadă că practica romană obișnuită de a nu permite îngroparea trebuie să fi rămas în vigoare, chiar și în Palestina iudaică. Pe baza acestui raționament, probabil, unii ar conchide că nici Isus nu a fost îngropat. Cel puțin patru obiecții trebuie ridicate împotriva acestei afirmații. Prima: aproape toate oasele descoperite datând din timpul lui Isus nu s-au păstrat în stare bună, în special oasele mici ale picioarelor și
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
ulterior în mormântul familiei. Ei interpretau ceea ce au văzut în dimineața acelei duminici prin prisma obiceiurilor iudaice de îngropare, nu prin faptul că se așteptau la învierea lui Isus. Dacă luăm în calcul toate datele pertinente, avem toate motivele să conchidem că Isus a fost îngropat corespunzător în chiar ziua morții sale. A fost dat jos de pe cruce înainte de căderea serii și a fost îngropat după obiceiurile iudaice (Mc 15,42-16,6; 1Cor 15,4). Isus a fost dat la moarte
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
chiar povestea lui Gavrilici, trestiile acelea, plevuștile, într-o seară de război, da, chiar și cele două licăriri de lumină contribuiau la imposibilitatea morții ei. Și cel mai minunat era că nu trebuia nicidecum să demonstrez asta, să explic, să conchid. O priveam pe Charlotte, care urca pe mal să se așeze la locul ei preferat, sub sălcii, și repetam în sinea mea ca pe o evidență luminoasă: „Nu, toate clipele astea nu vor dispărea niciodată...” Când m-am dus lângă
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
în mod deosebit de coerent în cadrul dialecticii «dezvăluire-învăluire». Ea este conformă mișcării interioare și exterioare pe care Barth o discerne în revelație”4. El se întreabă, în final, daca excluderea teologiei naturale nu arunca peste bord bogăția interpretărilor patristice și medievale. Conchide însă că acesta este prețul ce trebuie plătit pentru rigoarea hermeneutica. • Studiul profesorului Jacques Schlosser, „Qui est le Dieu de Jésus?”, publicat în Le Monde de la Bible, nr. 110 din 1998, număr dedicat monoteismului, sintetizează, după afirmațiile autorului, o întreagă
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
de execuție, un călău, un duhovnic - și Încep să le ucidă una câte una. Evident că printre primele victime este la grise. La vederea acestei scene, stăpâna izbucnește În țipete, iar burghezul exclamă „Vai! Ticăloșii! În loc să muncească, ucid pisici”. Stăpâna conchide: „Oamenii aceștia răi nu-i pot ucide pe stăpâni, așa că mi-au ucis pisicuța” (R. Darnton, 2000, pp. 92-94). Avem de-a face cu o Înscenare carnavalească, În care lucrătorii manipulează diverse coduri simbolice și reguli ceremoniale pentru a se
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
axiomatice, inserate, de regulă, în concluziile unor cercetări care au ca obiect anumite aspecte ale operei lui Caragiale și nu stabilirea conexiunilor acesteia cu manifestari literare ulterioare. De pildă, V. Mândra în Istoria literaturii dramatice românești de la începuturi până la 1890 conchidea sentențios: "Caragiale a legat atât de profund "cestiunile arzătoare la ordinea zilei" din viața publică de resorturile eterne ale condiției omenești, încât, după marea sa operă, drumul piesei comice românești a impus urmașilor responsabilităti uriașe"9. Cu acest exemplu, pătrundem
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
uneori doar vag relaționate, dar și prin explicita expunere teoretică a noului tip de discurs. În Știați că, spre a da un singur exemplu, Emil Paraschivoiu jonglează cu termeni multipli și multiplicabili pentru a-l defini: Dac-ar fi să conchid "pactul" cu lectorul în privința cărții de față, i-aș propune conceptul de "gen fragmentar": un fel de ansamblu mozaicat, un puzzle, un domino textual, o colecție de mici note și contra-note, o compoziție manifest eclatată (mai ales temporal), dar (l
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
prin care trece pentru a ajunge la funeralii nu sunt păstrate, însă nu pentru a relativiza adevărul celorlalte versiuni, ca în schița lui Caragiale, ci pentru a preciza distincțiile dintre realitate și ficțiune. Pretinsul personaj "real" din această variantă "reală" conchide și explică: Atât. Mai departe...proza lui Mircea Nedelciu. Cum am spus, întâmplarea nu folosește nimănui, decât poate scriitorilor, care știu să facă și să desfacă și să construiască din nou, dar în felul cum văd ei lucrurile. A trecut
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
pe Kipara de a returna oamenilor făclia, rătăcirea omului-curcan sălbatic cu torța pe umăr, Încredințat că a scăpat de cei care Îl urmăreau, când oamenii-șoim se năpustiră asupra lui și-i smulseră torța din păr. Charles Mountford plin de entuziasm conchidea: „Pentru noi, ele sunt un mijloc de a petrece o seară plăcută, o variație În preocupările noastre zilnice, În timp ce pentru băștinași ele sunt exteriorizarea credințelor și a filosofiei lor. Reprezentația pe care o văzusem În acea după amiază nu a
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
fiind urmat de o pleiadă de 296 B.Danielsson, op.cit., p. 79-80. 297 „Greșeala acestei teorii seducătoare, simple și comode este desigur, că imoralitarea, lenea, lipsa de loialitate și murdăria băștinașilor sunt rezultatul și nu cauza tuturor nedreptăților și prejudecăților” - conchidea B. Danielsson (ibidem). 142 tineri de culoare, care au dovedit un real simț al desenului și armoniei cromatice.298 Campionii L.Ross, Charles Perkins au sprijinit drepturile aborigenilor. Au existat și unii intelectuali albi, care au Încercat să-i susțină
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
Mosoia,op.cit., p.140. Fides et ratio a fost publicat, la Editura Presa Bună, Iași, 1999. 241 va trebui să ocupe predilect, față de știință, o postură dialogală, nu una tutelară”387. Cu multe decenii În urmă savantul fizician Albert Einstein conchidea Într-o formă lapidară, ce-i caracteriza geniul:„Religia fără știință este oarbă, iar știința fără religie este șchioapă”388. Catedrala a necesitat importante operațiunile de restaurare care nu s-au Încheiat În totalitate nici astăzi, datorită volumului mare de
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
părăsirea apelor Țării de Foc Începe ultima parte a călătoriei, cea de-a treia conturare a banchizei, În scopul de a clarifica existența unei mase continentale În Oceanul Atlantic de Sud. La 6 februarie 1775, expediția atinge 58o15´ latitudine sudică, Cook conchizând că ultimul țărm zărit, denumit de el „Sandwich Land”, fie că este un grup de insule, fie o parte a unei mase continentale. La 21 martie 1775 „Resolution” ancorează la Cape Town, iar la 30 iunie 1775, Cook Încheie a doua
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
bronz de mărime redusă reprezentând toate divinitățile din mandale, circa 1000 (ibidem, p. 970). 589 Această școală din Srivijaya „ trebuie considerată locală, iar asemănările cu producția contemporană din Java se explică prin inspirația comună, În primul rând indiană, apoi budistă” conchide Bernard Philippe Groslier (ibidem, p. 973; vezi și Diskul (MCS), ed., The Art of Srivijaya, Unesco, Oxford University Press, Kuala Lumpur, 1980). 392 mitic Meru, și o altă fântână sacră, Belahan (secolul al XI-lea), având Într-o nișă o
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
concrete, fiecare din trăsături putem spune că este universală, însă au fost culese și modelate în Roma cu o intensitate particulară și originală. Am observat deja în diferite momente ale acestui proces că examenul concepției romane a omului permite să conchidem că Roma nu privilegiază într-o formă exclusivă aspectele colective ale societății, decât dacă sunt unite cu spațiul identității individuale.” Utilizarea măștii în cadrul diferitelor ritualuri a avut un caracter cultual, ca instrument de uz religios, la fel ca în folosirea
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
sau substanța formează o realitate absolută. Se înțelege că ființa relațională nu implică o relație logică, ci o realitate relațională, adică o relație între naturi sau între creaturi și Creator, deci o relație între persoane. Pare evidentă posibilitatea de a conchide o definiție analogă a persoanei umane, ca ființă relațională. Astfel, Dumnezeu nu a creat o ființă, ci o comunitate de ființe în relație una cu cealaltă. Fiecare persoană posedă natura sa proprie, motiv pentru care termenul de persoană ar putea
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
mai înalt” și-l privește pe cel mai nobil, sau reprezentantul celor mai înalte valori, excluzându-l pe sclav. În concepția sa, legătura strânsă dintre filosofia greacă și filosofia medievală a diminuat emfaza iubirii realizată de Cristos. De aici Scheler conchide că proprietatea intelectului asupra iubirii și asupra voinței este motivul care demonstrează de ce filosofia creștină nu este autentică. Concluzie Tema persoanei din perspectiva antropologiei fenomenologice a evidențiat complexitatea conceptelor utilizate și profunzimea lor în reflecția lui Scheler. Este evident influxul
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
Dacă admitem că nu tot ce conțin aceste contracte este contractual și că raporturile de forță sunt determinante în negocieri, putem oare considera că acestea au legătură cu relațiile municipalității cu un mare grup privat sau cu o asociație? Putem conchide că figura primarului, ca întreprinzător politic, organizator și strateg, expert în comunicare pe scena mass-media în privința ambițiilor sale legate de orașul pe care îl conduce, trimite, în practică, la imaginea unui notabil clientelist, pivot al rețelelor politice și administrative în
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
sări peste tejghea, aruncîndu-se în gîtul celui care intra". După ce i-a trecut emoția, cei de față l-au văzut pe bătrîn măsurînd cu privirea îngîndurată înățimea și lățimea tejghelei peste care sărise cu totul fără voie. Nu se poate conchide, așadar, din liniștea aparentă a sentimentului total, asupra unei lipse de energie în situațiile de o clipă. Cînd vorbim despre tăria unui sentiment, trebuie să ne gîndim că aceasta se poate manifesta în două feluri: în forma interiorității, ca stare
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
și filosofia, am atras atenția asupra unei chestiuni foarte importante și anume relația dintre stările sufletești ale cercetătorului, în momentele în care este absorbit de munca intelectuală, și cele în care se mișcă în împrejurările vieții obișnuite. Nu se poate conchide fără nici o ezitare, pornind de la caracterul științific al unui cercetător, asupra stării sale sufletești în micile și marile evenimente ale vieții de toate zilele. Marele humor a apărut în limba daneză în 1916 și a fost tradusă de profesorul Goebel
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
datele intelectuale (tratate ca un "fundal" cognitiv) cu cele sentimentale (admise ca "baza" în săși a marelui humor). Înnoirile realizate de H. Höffding au fost valabile, ulterior, cu deosebir de Robert Escarpit. Dezvoltînd și sugestiile lui L.Cazamian, escarpit a conchis, la rîndul său, că humorul autentic (căruia nu i-a spus "mare", dar l-a înțeles foarte probabil, astfel) trebuie conceput ca "o artă de a exista". Singurii comentatori români care s-au referit, nu doar în treacăt, la Harald
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
De ce numele Europei a fost dat unei părți a lumii... și, în plus, celui de-al doilea satelit al lui Jupiter 66, descoperit în 1858? Herodot se întreba, în preambulul Istoriilor sale, asupra conținutului geografic al acestui cuvânt, pentru a conchide că el acoperă lumea greacă și vecinătatea mediteraneană occidentală. Cel pe care Cicero îl numea "părintele istoriei" ignora, ca de altfel toți ceilalți contemporani ai săi, lumea germanică și lumea celtică. Mitologia greacă relatează că Zeus, părintele zeilor, s-a
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]