5,771 matches
-
buzduganul unei generații”, așa cum s-a spus (Eugen Simion), ci și un fel de „prâslea” liric și genial al unei întregi lumi care își trăia, oarecum sărbătorește, zorii. Năzuința spontană a poetului e de a exprima, în imagini agere și convingătoare, o sensibilitate foarte receptivă la ceea ce e elementar, stihial în Istorie și în Natură. De aceea, elanul său liric nu se reduce totuși la un simplu retorism: „Eu mă scăldam prin pâraie cu ochii deschiși- Era o apă de cleștar
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
vieții omenești. Se dezvăluie ceva dintr-o viziune înduioșat-amară asupra „jocului dragostei”, Labiș refuză să facă jocul cuiva, să intre în universul și intimitatea cuplului, preferând varianta omului liber. Partenerul apare mereu sub o înfățișare global feminină, lipsită de atribute convingător individuale. Lamentația lipsește cu desăvârșire datorită existenței unui sentiment al independenței în relația cu partenerul, între membrii cuplului intervine un pact mutual respectat. Iubirea e tratată într-un mod terestru, realist. Eroticul capată o tulburătoare dimensiune afectivă caracteristică raporturilor umane
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
77-80], ghidurile actuale nu recomandă determinarea AFP pentru supravegherea CHC, decât în condițiile în care nu există posibilitatea unei explorări ultrasonografice de bună calitate, cel puțin în populațiile asiatice [10, 81, 82]. Alți markeri serologici Nu există argumente suficient de convingătoare pentru valoarea altor markeri serologici în procesul de screening și supraveghere al dezvoltării CHC: raportul AFP glicozilate (fracțiunea F3/AFP totală), alfa fucozidaza, glipicanul 3. Des-gama-carboxiprotrombina (DGCP) sau PIVKA II (Prothrombin Induced by Vitamine K Absence II) este mai curând
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Mircea Grigorescu () [Corola-publishinghouse/Science/92139_a_92634]
-
și care este extrem de predictibil în comportament. Doamna Micawber din David Copperfield este un personaj plat. ¶Forster 1927 [1963]. Vezi și PERSONAJ "ROTUND". personaj "rotund" [round character]. Un PERSONAJ complex, multidimensional, imprevizibil, capabil de comportamente surprinzătoare și, în același timp, convingătoare. ¶Forster 1927 [1963]. Vezi și PERSONAJ "PLAT". personaj static. Vezi PERSONAJ "PLAT". personaj-șablon [stock character]. Un PERSONAJ convențional, asociat în mod tradițional cu un gen sau o formă (narativă) dată; un TIP. Mama vitregă crudă și Făt-Frumos sînt personaje-șablon în
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
sistemelor de calcul. La această listă, care nu este nici pe departe completă, se adaugă aplicațiile inginerești ale matematicii și rolul fundamental al acesteia în crearea calculului științific, modelarea fenomenelor economice și a proceselor aleatorii. Toate acestea par să susțină convingător ideea de altfel, în ciuda scepticilor, predominantă în știința contemporană că matematica nu este doar un instrument necesar al investigației științifice și pentru progresul tehnologiei, ci, de fapt, un mod de gândire universal care, judicios mânuit, este capabil să dea răspuns
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
cu altele. În prezent, acest lucru este adevărat, de exemplu, în cazul legilor eredității și ale fizicii. Este posibil, chiar, ca unele legi ale naturii să fie în conflict una cu alta în implicațiile lor, dar fiecare să fie destul de convingătoare în propriul domeniu, astfel încât să ne determine să n-o abandonăm pe niciuna din ele. Putem renunța la o astfel de stare de lucruri sau interesul nostru în eliminarea conflictului dintre diversele teorii ar putea dispărea. Ne-am putea pierde
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
corectitudinii teoriei. Suntem obișnuiți cu astfel de îndoieli. O situație mult mai dificilă și derutantă s-ar ivi dacă, într-o bună zi, am putea stabili o teorie pentru fenomenele conștiinței sau ale biologiei care să fie la fel de coerentă și convingătoare precum teoriile actuale despre lumea neînsuflețită. Legea succesiunii a lui Mendel și lucrarea ce a urmat despre gene ar putea foarte bine să formeze începutul unei asemenea teorii, atât timp cât se ține cont de biologie. Mai departe, e foarte posibil să
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
matematice în fizică (teoria electromagnetismului, mecanica cuantică, teoria relativității) au fundamentat mitul infailibilității și eficienței metodei matematice în științele naturii și îndeosebi în fizică dar, în opinia autorului acestui eseu, această aparentă eficiență nu a fost niciodată explicată sau dovedită convingător, fiind mai degrabă un miracol. Analizând critic rolul formalismului și construcțiilor matematice în elaborarea teoriilor fundamentale ale fizicii moderne: teoria cuantelor, mecanica relativistă și cuantică sau fizica corpului solid, autorul exprimă un punct de vedere mai reținut privitor la eficiența
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
explicație. În timpul celor treizeci de ani ai mei de practică a matematicii în industrie, am fost adeseori îngrijorat în legătură cu predicțiile pe care le-am făcut. Pe baza matematicii pe care am făcut-o în biroul meu, am prezis în mod convingător (cel puțin pentru alții) câteva evenimente viitoare dacă faci asta și asta, rezultă asta și asta și, de obicei, s-a dovedit că am avut dreptate. Cum au putut fenomenele să știe ce am prezis eu (pe baza matematicii făcute
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
principal, în generalitate. Diverse domenii ale matematicii au astfel un standard de estetică diferit. Istoria cea mai timpurie a matematicii trebuie să fi fost, bineînțeles, speculație, atât timp cât acum nu există, și nici nu pare să fi existat vreodată, vreo dovadă convingătoare. Se pare, totuși, că la baza vieții primitive a fost construită, în scop de supraviețuire, dacă nu pentru altceva, înțelegerea cauzei și a efectului. Odată ce această trăsătură este construită dincolo de o singură observație la o secvență de genul: Dacă există
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
intuitive de bază din experiența și practica umană. De fapt, este acest permanent canal de comunicare care dă forță raționamentului și rezultatului matematic. Este readusă în discuție aici o idee exprimată cu mai mulți ani înainte de H. Poincaré, care argumenta convingător de ce nu se reduce matematica la logică. 3. În evoluția sa și în construcțiile sale, matematica trebuie să rămână apropiată de intuiție și de nevoile reflectării adevărului științific. Formalismul în matematică, până la un punct necesar în construcția riguroasă a bazelor
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
pact cu privire la natura realității matematice nici printre matematicieni, nici printre filosofi. Unii susțin că este "intelectuală" și că de fapt noi o construim, ceilalți că este în afara noastră și independentă de noi. Cel care ar reuși să facă o evaluare convingătoare asupra realității matematice ar rezolva multe dintre cele mai dificile probleme ale metafizicii. Iar dacă ar putea include realitatea fizică în această evaluare, atunci aceasta le-ar rezolva pe toate. Nu doresc să polemizez mai mult asupra acestor chestiuni, nici
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
o idee în mintea lui Dumnezeu: oricare din aceste explicații are meritele sale, dar niciuna nu se conformează nici pe departe sugestiilor simțului realității. Am mers mai departe, spunând că nici fizicienii, nici filosofii nu au dat vreodată o explicație convingătoare a ceea ce este "realitatea fizică" sau a felului în care trece fizicianul de la masa confuză a faptelor sau senzațiilor cu care începe la construcția obiectelor pe care le numește "reale". Astfel, nu putem spune că știm ce este subiectul-temă al
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
un suflet pe măsură pentru a le cuprinde. Și un ochi atoatevăzător pentru a înregistra, cu toate fascinantele ei lumini, această viață despre care mă tot prefac a scrie.” L. formulează aici o artă poetică neostentativă, și de aceea mai convingătoare decât orice manifest gălăgios. Imaginea urechii imense și a ochiului atoatevăzător fixează obiectivul comportamentist al prozei sale. Ea refuză, aparent, construcția, în favoarea unui miraj înșelător în literatură: transparența perfectă, observația și transcrierea directă. Expresia ei ideală ar fi sincronia - irealizabilă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287735_a_289064]
-
Teatru (Socec, 1889) este respins de la premiere în urma raportului lui Hasdeu care motiva neinspirat că dramaturgul "nu este un creator de tipuri, ci un fotograf" ceea ce, probabil, a generat amara concluzie Hengher, da! da' literat nu! În mod realist și convingător, Șerban Cioculescu apreciază că cel din urmă ocupant fanariot (N. Davidescu) "...ar fi rămas un izolat dacă ar fi fost neîncadrat "Junimii", nesusținut de prieteni și bizuindu-se numai pe propriile sale puteri artistice". Despre propriul său debut în teatru
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
femmes dites honnêtes pour être courtisanes" [Maupassant, Yveline Samoris, în La parure, p.309]. Paradoxul este că Nana, o actriță destul de slabă, reușește de minune să facă teatru în viața de toate zilele. Ea este, cum i se pare, foarte convingătoare în rolul de mondenă: "Elle se promena un instant, pour bien se montrer dans tout son jeu, avec des sourires fins, des battements de paupières, des balancements de jupe" [Zola, Nana, p.294], dar suferă un eșec profesional în cariera
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Fundația Vier Pfoten, din câte am putut observa, devotamentul activiștilor se poate greu imagina fără generozitatea donatorilor. Nici experiența Administrației Constantinescu, reluată în forme diferite de Administrația Băsescu, de a atrage „oengiștii” în instituțiile statului, nu a fost cu totul convingătoare, poate fiindcă uneori expertiza consilierilor le pare încă de prisos președinților noștri. Politicienii, mai bine spus puținii politicieni capabili de gândire și expresie, au trebuit și ei să participe la discuțiile publice de orientare cultural-ideologică, măcar în măsura în care erau obligați de
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
centrat pe proiectul liberal al unui regim universal, a eșuat: John Locke și Kant, iar în zilele noastre Hayek, Robert Nozick, John Rawls și alți „liberali academici” (formula e peiorativă) trebuie abandonați, dimpreună cu eroarea lor teoretică fundamentală (atât de convingător criticată de Oakeshott): încercarea de a edifica un regim ideal pe baza unor premise apriorice. Opoziția dintre aceste două curente se poate analiza pe mai multe planuri: pe plan metafizic, se înfruntă monismul cu pluralismul, idealismul cu materialismul; pe plan
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Mircea Eliade : ficțiune și istorietc "3. „Radu Grielescu” și Mircea Eliade \: ficțiune și istorie" Dincolo de intriga subțire (în care orice nu se leagă direct de „Abe” are parte de un tratament schematic până la verdictul ideologic) și de valoarea literară puțin convingătoare (pe care nici nu o discut serios, pentru a mă putea concentra pe lectura cultural-ideologică), cititorul român care îl ignoră pe Allan Bloom poate fi interesat de acest roman à clef în măsura în care se interesează de fundal (societatea americană, prezentată aproape
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
lui Bellow este colportarea unor acuzații nefondate, precum și tonul general de dispreț, condamnare și calomnie. În opinia mea, e destul de rău că Eliade a avut rătăciri legionare juvenile, e poate și mai rău că nu s-a despărțit de ele convingător nici măcar la senectute. Dar Eliade nu trebuie incriminat și pentru ceea ce nu a făcut, iar ceea ce a făcut - și scris - trebuie minuțios reconstituit și explicat, nu judecat în lumina anacronică a timpului prezent. Nici măcar eroii neprihăniți ai trecutului nu rezistă
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
de la reacționarismul aristocratic al lui Joseph de Maistre la conservatorismul lui Burke, de la viziunea istoriozofică a astăzi uitatului Buckle, la organicismul lui Spencer, anumite aspecte din Comte, darwinismul social etc.). Ideea de Sittlichkeit în idealismul german, precum și (după cum a argumentat convingător Friedrich Jaeger în cartea amintită) re-situarea socială și istorică a individualității descătușate pe care a propus-o în aceeași cultură istorismul (Historismus), reprezintă, spre sfârșitul secolului al XIX-lea, tentative ceva mai apropiate de soluția liberală - sau, oricum, nu i
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
comunitar la polul opus individului autonom (și, potrivit comunitariștilor, atomizat) predicat de liberali. Nu este prima teorie despre construcția socială a subiectului, ci doar una dintre cele care, în ultimele decenii, de la New Historicism (Stephen Greenblatt, în legătură cu Shakespeare, a vorbit convingător despre „negociere” socială în procesul constituirii eului modern) la feminisme și toate celelalte poststructuralisme, au relansat acest - în fond - truism al reflecției sociale. Ceea ce e inedit, la Taylor și la autorii afini cu el, este redescoperita insistență asupra comunității, formulată
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
în răspăr cu tot ce era conservator și mediocru, în spiritul primei generații de la Annales, precum și în spiritul unei mari libertăți intelectuale egalate doar de o permanentă deschidere spre nou, a făcut din Natalie Zemon Davis un critic eminent și convingător al postmodernismului istoriografic în ceea ce are el pernicios, superficial, constrângător. Ar trebui ca și cititorii români să mediteze asupra unor Hayden White și Natalie Zemon Davis, pentru a înțelege că realitățile cultural-ideologice ale lumii de azi sunt extrem de complexe, ireductibile
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
în ambele registre. Chiar dacă unii dintre discipolii începuturilor, spre deosebire de Aron însuși, au sucombat temporar „iluziei” comuniste în tinerețe - Franșois Furet, Alain Besanșon, Claude Lefort -, opoziția liberalilor neotocquevillieni (sau aronieni) față de comunism a fost, timp de mai multe decenii, cea mai convingătoare respingere a tentației iliberale în Occident. Relativa lipsă de impact a gândirii liberale asupra mediului politic din Occident este un fapt: partidele liberale sunt mici, cele mai puternice obținând în jur de 10% din votul popular, de regulă grație unor
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
și cultural-intelectuale dintre cele două blocuri deveniseră mai nuanțate în a doua jumătate a anilor ’60, eroziunea partidelor staliniste și maoiste progresa vizibil, iar „a treia cale” nu mai amenința să fie recuperată de comuniști, deoarece social-democrația europeană se afirmase convingător la guvernare, părând că răspunde mai bine sensibilității populare decât ideologiile anticomuniste „pure și dure”. De la jumătatea anilor ’70 și până în 1989, chiar partenerii de dialog est-europeni ai liberalilor occidentali se schimbaseră: în locul „foștilor” de toate orientările ajunși pe diverse
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]