7,183 matches
-
ce văzuseră cele petrecute, le-au povestit cum fusese vindecat cel stăpînit de draci. 37. Tot norodul din ținutul Gherghesenilor a rugat pe Isus să plece de la ei, pentru că îi apucase o mare frică. Isus S-a suit într-o corabie, și S-a întors. 38. Omul din care ieșiseră dracii, Îl ruga să-i dea voie să rămînă cu El. Dar Isus l-a trimis acasă, și i-a zis: 39. "Întoarce-te acasă, și povestește tot ce ți-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
fie lepădat de neamul acesta. 26. Ce s-a întîmplat în zilele lui Noe, se va întîmpla la fel și în zilele Fiului omului: 27. mîncau, beau, se însurau și se măritau pînă în ziua cînd a intrat Noe în corabie; și a venit potopul și i-a prăpădit pe toți. 28. Ce s-a întîmplat în zilele lui Lot, se va întîmpla aidoma: oamenii mîncau, beau, cumpărau, vindeau, sădeau, zideau; 29. dar, în ziua cînd a ieșit Lot din Sodoma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
el însuși scenă, am încremenit de încântare, ca niște copii. Ce-am văzut? Cum s-a perindat o cohortă de caiace cu steagurile țărilor europene, cum 100 de nuferi uriași au plutit molcom pe firul apei, cum a trecut o corabie cu nimfe și cu o rusalkă-sirenă cântătoare, cum a spintecat apa falnica gondolă și cum, în timp ce Bolerou-ul suna tot mai dezlănțuit, o luntre în flăcări a sosit din amonte, cu o dansatoare încinsă de torțe, vreme în care, pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
credeți pe cuvânt și să vă închipuiți ce s-ar putea face pe Dâmbovița, Bahlui, Someș sau Mureș. V-ar mai veni inimile la loc. Sau nu? P.S.: Ca să vă stârnesc suplimentar: n-o să treacă mult și nuferii, gondola, luntrea, corabia o să poată pluti șnur de la terasa Flora până la Rotterdam. VERBA WOLANd Ruxandra CESEREANU Spirale de rock (blues) progresiv Ca simfonie blues-rock, Stairway to Heaven (1971) este, probabil, capodopera genului, comisă de trupa Led Zeppelin (Kashmir îmi place aproape la fel de mult
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
fost prietenul meu, iar al treilea trebuia să spună neapărat Agatha, lasa-te de crime. La B, primul film era întotdeauna Bahette pleacă la război. Când vreunul dintre noi nu mai știa ce să spună, alții îi suflau greșit: zi Corabia de fier . Și când el zicea Corabia de fier, îi spuneau cu dispreț: nu există filmul ăsta. Într-o zi, la etajul unu de pe scara trei s-a mutat o mamă cu un băiețaș. Eu tocmai împlinisem șapte ani, urma
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
să spună neapărat Agatha, lasa-te de crime. La B, primul film era întotdeauna Bahette pleacă la război. Când vreunul dintre noi nu mai știa ce să spună, alții îi suflau greșit: zi Corabia de fier . Și când el zicea Corabia de fier, îi spuneau cu dispreț: nu există filmul ăsta. Într-o zi, la etajul unu de pe scara trei s-a mutat o mamă cu un băiețaș. Eu tocmai împlinisem șapte ani, urma ca din toamnă să merg la școală
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
-ți impui personalitatea, nu ai inițiativa nici unui gest, dar răspunzi tandru și ferm tuturor gesturilor mele. Iau un măr din coșuleț și mă apuc să-l rod. Te întorci din nou lângă mine, cu cămașa ta ca o pânză de corabie. Stingi lumina și intri în pat. Ai mâinile umede și înghețate. Eu rod mai departe mărul pe întuneric și, brusc, te aud vorbind. Vocea ta înlocuiește obiectele camerei, atât de prezente până acum lângă noi, și din care nu a
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
prin Bulgaria și Banatul sârbesc, au trecut la nemți făcând comerț, din câte știu, cu obiecte de sticlă. Mama, sora mea și cu mine ne tragem dintr-un nepot al negustorului, care, ajuns la Adriatica, s-a îmbarcat pe o corabie venețiană care pleca spre Maroc, unde ducea cleștaruri și de unde se întorcea încărcată cu scorțișoară. Acolo, pe coasta berberilor, și mai jos, până în Gana, de unde venea fildeșul gălbui, bântuia o muscă străvezie ca sticla, cu aripi albastre, și care mușca
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
priveam cu gura căscată, fără să ne vină să credem. Am înaintat, unele prin dreapta lui, altele prin stânga, măsurîndu-l cu pasul și privindu-i rotulele bolovănoase ale genunchilor, femurul nesfârșit, șira spinării ca de reptilă antediluviană, coastele ca de corabie, unite prin osul triunghiular și dantelat al sternului. Dincolo de clavicule și omoplați, după cele șapte vertebre ale gâtului, craniul rânjea cu aerul celui care râde la urmă. Fiecare măsea era mare cât pumnii noștri. Bolta craniană avea vreun metru și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
a tras biletul cu locul unde avea să domnească. I-a căzut locul cel mai râvnit, curtea casei noastre. Când a citit biletul a început să țopăie între coastele lui Rolando atât de tare, încît scheletul se clătina ca o corabie. Am ieșit din grotă și ne-am stabilit iarăși în curte. Am așezat-o pe Ada pe tron și am împodobit-o și pe ea cu toate zorzoanele pe care le-am putut găsi. Ținea o statuetă de fier înfățișînd
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Era o seară de început de noiembrie. Un timp uluitor. Deasupra Moscovei cădea lin prima zăpadă, cu fulgi pufoși care pluteau ca niște așchii de marmură într-un ocean albastru. Acoperișurile caselor și rondurile de flori păreau niște pânze de corăbii larg desfășurate. Copitele cailor țăcăneau, automobilele fâșâiau ușor, clopoțeii tramvaielor scoteau un clinchet primăvăratic în liniștea tihnită a orașului. Pe strada pe care mergeam am ajuns din urmă o fată. Nu pentru că aș fi vrut s-o ajung cu tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
cânte o muzică lâncedă care se tot întrerupea. Târziu, când deja se închideau localurile, am mai poposit într-o cafenea la modă, și acolo, pe când ne contemplam în oglindă fețele nedormite, ne balansam pe parchet ca pe o punte de corabie: ne lăsam în față, când ni se părea că parchetul se ridică, și ne dădeam drumul pe spate, punând frână, când acesta părea că se duce la vale sub picioarele noastre. La poartă, unde portarul maiestuos și, totodată, umil părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
care mai atrăgătoare. De felul ei era o zăpăcită, frumoasă, talentată, dar plutind de când o știu în nori parfumați înșelată de prieteni, de amanți, părăsită de soț. Rămasă cu un copil, o fetiță adorabilă, de la ultima aventură, era ca o corabie în derivă pe vreme de furtună, fără pânze, fără cârmă, fără busolă. Mie situația asta disperată a ei mi-a prins bine, dedicându-mi toată energia și toate gândurile pentru a salva ce se mai putea salva. Prinsă în noianul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
căprioară care savurează din plin primii pași zburdalnici și încă timizi dar cu o încercare tot mai persistentă de ai ordona. Totul este nostim și frumos. Andante o apă liniștită și străvezie. Totul se vede de la suprafață până în adâncuri. Clădiri, corăbii care pentru cei prezenți demult au dispărut, însă ele duc o altă viață acolo departe în adâncuri și în eternitate. Final marea învolburată cu ambarcațiuni, care n-au nici o șansă de supraviețuire. Se întrevede finalul, dar nu al „eroului principal
Revela?ia Eminescu ?ienigma "DA VINCI - CIURLIONIS" by Zaharia Don?u () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83666_a_84991]
-
Tatăl meu cel din pământ, învață-mă cum să trăiesc, ajută-mă iarăși să scriu, să cresc litere reavăne, zmulse aspru, înmănunchiate lin, flori tăiate harnic cu hârlețul groparilor, șiroind de rouă și neuroni încă fragezi. Mi-am cumpărat (erau corăbii burtoase, încărcate cu baloturi proaspete de hașiș și cu femei uluitor de flexibile, negre ca antracitul, aduse anume pentru plăcerile noastre brutale, corăbii abia sosite în docuri, ancorate tăcut, în zori de zi, pe furiș), mi-am dat ultimii bani
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
flori tăiate harnic cu hârlețul groparilor, șiroind de rouă și neuroni încă fragezi. Mi-am cumpărat (erau corăbii burtoase, încărcate cu baloturi proaspete de hașiș și cu femei uluitor de flexibile, negre ca antracitul, aduse anume pentru plăcerile noastre brutale, corăbii abia sosite în docuri, ancorate tăcut, în zori de zi, pe furiș), mi-am dat ultimii bani pe călimări cu cerneală albastră, fluidă, într-însa cu limbi pofticioase să lingă hârtiile dalbe. Tocul cu rezervor de cauciuc mi l-am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
cazul că da, „cum ar putea să vorbească ori să se plimbe ceea ce de fapt nu există?“ (1006 b). Cel care gândește astfel ar ajunge la consecințe dintre cele mai ciudate, că „toate sunt una, și om, și zeu, și corabie, ba încă și negațiile lor“ (1008 a). Sau că lucrurile există doar în mod acciden tal. În acest caz, nici măcar accidentul nu ar exista ca atare (1007 a - 1007 b). Cum contradicția implică orice, nu ar mai conta dacă se
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
altor mâni, încît eu direct pot zice că n-am avut nici un folos din ele. Acuma am ajuns la o mizerie atât de amară și deplină, încît nu e condei care ar putea-o descrie. Părăsit de toți ca o corabie care se îneacă, iată că cutez încă o dată a mă adresa la d-ta care ai avut atâta bunăvoința pentru mine și a te ruga să-mi vii în ajutor sau să-mi răspunzi măcar, sfătuindu-mă ce-ar fi
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
și mai nesincer mi se pare Bobby, realizat de Emilio Estevez, care a ajuns în sfârșit și pe ecranele noastre. Emilio Estevez este o persoană cunoscută la Hollywood, de aceea a convins mulți actori cu cotă să joace în această Corabie a nebunilor care este Hotelul Ambassador din Los Angeles în ziua de 5 iunie 1968, când a fost asasinat senatorul Robert F. Kennedy. Îi enumăr pe câțiva: Anthony Hopkins, Sharon Stone, Helen Hunt, Demi Moore, Harry Belafonte, William H. Macy
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
în bună stare și astăzi, dotat cu tunuri, construit de ordinul iezuit în perioada 1617 și 1626. În atacul olandezilor de pe mare, un preot din Fort a reușit performanța de a trimite o ghiulea în butoiul cu pulbere al unei corăbii, producând mare panică în rândul atacatorilor. Fațada de piatră a Catedralei Sf. Paul, construită în 1602 și arsă în 1835, rămasă și astăzi în picioare. După un an Guvernatorul olandez Jan Coen a afirmat în esență, că sclavii africani de la
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
operă de artă cu adânci semnificații religioase. Sub porumbelul de bronz, ce simbolizează Sfântul Duh, de deasupra fațadei se află pruncul Iisus cu simboluri ale crucifixului, iar de pe catul al treilea Fecioara Maria protejează de o hidră cu șapte capete corăbiile portughezilor prin Marea Chinurilor Păcatelor. În toată forfota permanentă a vizitatorilor gălăgioși, în spatele fațadei, se odihnește în somnul de veci, într-o criptă, Alessandro Valignanofondatorul bisericii. Pe lângă aceste obiective de vizitat, mai sunt multe altele, ca Biserica Sf. Anton construită
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
stă o vreme alături, cu mâinile sprijinite stângaci pe genunchi. O derută a rămas îngropată în privirea lui translucid-albastră, așa cum, sub sutele de metri de apă trans parentă, poți, în zilele senine, să întrezărești - mișcătoare umbră - carcasa ruginită a unei corăbii, încrustată cu scoici pietrificate și înlănțuită de alge verzi și roșii. Și deodată, scoate cea mai sinceră dintre exclamații : — O, Doamne-Dumnezeule ! Ce-o să se aleagă de această țară dacă într-o bună zi vom ajunge să dăm politica pe mâna
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mă duseseră decât în același loc cu toată lumea : în afara faptului că mă argumentam mai subtil și îi priveam cu un ochi „străin și rece“ pe cei din jur, de parcă nu am fi fost totuși legați unii de alții, pe aceeași corabie blestemată, care era deosebirea dintre mine, teoreticianul non-intervenției, și practicanții empirici și convinși ai intervenției ? Ședeam toți pe aceleași canapele cu plușul bine întreținut, pândind aceeași ușă cu oglinzi de sus până jos și, în nenumăratele ei careuri, împărțite de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
zbor, ca atunci, cu aproape douăzeci de ani în urmă. În fața lui se deschidea viitorul asemeni mării înaintea corăbierului aflat la țărm. Dar cînd revine la realitate, înțelege că are în spate o bucată de viață și-n față, alta. Corabia lui e în mijlocul apei. La orizont nu se mai văd, ca atunci, laboratoare de fizică atomică, în care el să învingă tainele materiei, să ajungă cineva, să nu-l mai obsedeze omul în haină din piele neagră pe care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
ademenitoare, totuși împăratul Frederic I nu voi să se asocieze la primejdiile unei asemenea întreprinderi și nici se lăsă abătut de la urmărirea scopului său propriu și principal: de la cruciată; el se-nvoi cu împăratul Isaac Angelos cu binele, trecu în corăbii în Asia și refuză scurt și cuprinzător alianța bulgaro-romînă. Ioannițiu în cetatea Varna Pe lângă acest nesucces diplomatic al Asanizilor, nepriincios consistenței șovăitorului regat, mai venea încă un alt rău dinlăuntru, cu mult mai nesuferit, adecă o vrajbă de moarte în
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]