10,108 matches
-
și le amplifică. Vino. - Unde mergem? - Vreau să instalez un întrerupător de circuit în principalul panou de control energetic al navei. Grosvenor se duse să caute întrerupătorul în magazia de înregistrări pe suporturi magnetice și, peste câteva clipe, ieși pe coridor, urmat de McCann. Pe coridor întâlniră numai oameni adormiți. McCann îi privea, mut de uimire. - E greu de crezut că omul poate fi o ființă atât de neajutorată! exclamă el în cele din urmă. - Ba și mai rău decât îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
mergem? - Vreau să instalez un întrerupător de circuit în principalul panou de control energetic al navei. Grosvenor se duse să caute întrerupătorul în magazia de înregistrări pe suporturi magnetice și, peste câteva clipe, ieși pe coridor, urmat de McCann. Pe coridor întâlniră numai oameni adormiți. McCann îi privea, mut de uimire. - E greu de crezut că omul poate fi o ființă atât de neajutorată! exclamă el în cele din urmă. - Ba și mai rău decât îți închipui, zise Grosvenor. Când ajunseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
doi oameni care nu se cunosc și tocmai spusese melodios: „S-a pus pe ninsoare strașnic! Dar pe mâine s-a anunțat vreme bună, cred că e iarna cea mai blândă din câte...“ când auzi ușurat zvon de glasuri de pe coridor și, într-adevăr, intră domnul Neculai Procopiu. Avea un cilindru prea elegant pentru o zi obișnuită de lucru. Poate că de aici se duce direct la operă, se gândi Peppin, care tânjea mereu după muzică. — Bună ziua, dumneavoastră trebuie să fiți
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
că nu mai avem oameni... Încă o dată, bine-ai venit, adăugă, puțin contrariat că străinul nu răspunde, nu reacționează și, mai ales, nu mai pleacă. Se sculă, îi deschise ușa și se înclină politicos a salut. Tocmai atunci sună, pe coridor, telefonul, iar Procopiu se repezi să ridice receptorul. — Vă salut cu respect, domnule Boerescu. Desigur, e de prima pagină, cine n-ar dori să aibă exclusivitate într-o asemenea chestiune? Vin chiar eu, acuma. 6 După ce află cine este nou-venitul
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
dar cu reproș față de musafirul care era în pat. Pe mine mă cheamă Anica. Apoi se desprinseră de mâini, se întoarseră spre ușă și luându-se iar de mână, ca la dans, o luară din loc râzând și galopând pe coridor. — Sunt tare neastâmpărați și răsfățați, se zice că îmi calcă pe urme, mai ales Ștefănel, căruia nimeni nu i rezistă, iar azi e și ziua lui. Și le plac cuvintele caraghioase, într-o vreme făceau ca toate animalele. Sper că
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
nu era de fapt un țăran. Era mai bine să nu riște să fie repezit. Auzi un bărbat râzând și o femeie care spuse: - Dragul meu, ești sigur că ne dă mina să facem un turneu prin toate planetele? Străbătură coridorul, în timp ce Cayle cântărea din ochi degajarea cu care porniseră în această călătorie. La început se simți teribil de intimidat, dar, în scurt timp, deveni mai degajat, luând lucrurile mai ușor. Citi buletinul de știri pe teleecranul din fața fotoliului său. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
aveți de gând să faceți? - O să vezi. Și vocea năpârstocului deveni fermă: - E-n regulă băieți, duceți-l la avionul de transport și pe urmă redeschidem jocul. Cayle se simți târât, fără putință de împotrivire, afară din sală, pe un coridor întunecat. Se gândi cu disperare că din nou s-a pus într-o situație în care alții îi decid soarta. INTERLUDIU McAllister își dădu seama că zace pe un trotuar. Se ridică în picioare, cu oarecare dificultate. Un grup de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
neapărat să se gândească la ea... CAPITOLUL X CU ZECE MINUTE înainte de miezul nopții, la 16 iulie, anul Isher 4784, se deschise ușa Departamentului de coordonare al Arsenalelor, de la hotelul Royal Ganeel. Robert Hedrock ieși, pășind de-a lungul unui coridor lat și bine luminat ce se întindea în depărtare în fața lui. Se deplasa cu o vioiciune aproape felină, dar, de fapt, atenția i se concentra asupra altor lucruri decât cele din jur. Cu mai puțin de un an în urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
stabilită. Rezultatele aveau să urmeze cursul firesc al evenimentelor. Zâmbi prietenește: - Deocamdată asta-i tot, Lucy. Nu fi abătută. Imediat, imaginea ei dispăru de pe ecran. În următoarea oră, Robert Hedrock se uită de mai multe ori afară. La început, pe coridoare, era foarte multă agitație. Treptat, însă, activitatea diminuă și, în cele din urmă, nu mai rămase nimeni în clădire. Acționă cu hotărâre, dar fără grabă. Dintr-un seif ascuns în perete scoase microfilmele planurilor mașinii de stăpânire a timpului - cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
fi fost întrebat - cu privire la motivele pentru care îi trebuiau planurile. Putea afirma că voia să le studieze în speranța găsirii unei soluții. Dar, de fapt, motivația lui era tainică, iar țelurile erau personale. Cu filmele în buzunar, se îndreptă pe coridor către scara cea mai apropiată. Coborî cinci paliere și ajunse în partea hotelului Royal Ganeel care nu era ocupată de Arsenale. Descuie ușa unui apartament, intră și încuie în urma lui. Îndreptă repede unul dintre inelele de pe deget împotriva unei prize
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
se declanșă inelul de alarmă. Îl răsuci mai întâi către o ușă, apoi către cealaltă. Reacția activă veni de la aceeași ușă prin care intrase ea cu cincisprezece minute mai devreme. Oricine va fi venit într-acolo se afla acum pe coridor, întinzând mâna spre ușa biroului. Se deschise ușa și intră "bondocul" care fredona încetișor, ca pentru sine, o melodie. Biroul cel mare și scaunul pe care ședea erau astfel plasate încât individul apăru înainte ca ea să vadă că are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
în noaptea nunții. Tocmai în asemenea nuanțe excelau "casele iluziilor". Aici, oameni îmbătrâniți în rele - atât bărbați cât și femei - mai puteau recăpăta, în schimbul unei taxe, emoții altfel pierdute de trupurile lor suprasaturate de plăceri. Ajunse la un cot al coridorului și se trezi în fața unui alcov cu zeci de oglinzi. Se apropie șovăielnică de ele, întrebându-se dacă ar putea fi uși, și fu tulburată de eventualitatea de a o deschide pe cea care nu trebuia. În cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
apoi alta. Primele șase se dovediră înțepenite, de parcă îndărătul lor s-ar fi aflat un zid imposibil de urnit din loc. Cea de-a șaptea se deschise ușor, dovedindu-se a fi o ușă turnantă. Trecu prin ea într-un coridor îngust, numai un pic mai lat decât trupul ei. Ștergea mereu pereții cu umerii și avea un sentiment tulburător de claustrare, o senzație clară că se află într-un spațiu prea strimt pentru a fi confortabil. Și nu era vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
din organizarea respectivă. Neliniștea ei putea proveni perfect din teama ca motivele care o îmboldeau să nu fie cumva descoperite înainte de a-și atinge scopul propus. I se părea rezonabil ca obișnuiții acestui local să nu fie speriați de un coridor îngust deoarece, fără îndoială, ei știau unde se termină acesta. Dar temerile i se spulberară tot atât de repede cum se stârniseră. Le luă locul sentimentul brusc al așteptării, al perspectivei unei bucurii imense pe care avea s-o simtă. Ajunse la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
deoarece, fără îndoială, ei știau unde se termină acesta. Dar temerile i se spulberară tot atât de repede cum se stârniseră. Le luă locul sentimentul brusc al așteptării, al perspectivei unei bucurii imense pe care avea s-o simtă. Ajunse la capătul coridorului aproape fără suflare și împinse peretele îngust care-l închidea. Acesta se deschise ușor și, de astădată, spre marea ei ușurare, văzu că a ajuns într-o cameră mică, dar foarte plăcut mobilată. De cum intră, dădu cu ochii de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
a corupției oamenilor. Femeia puse banii într-un sertar și se ridică: - Mulțumesc, draga mea. Nădăjduiesc că vom fi legate printr-o asociere îndelungată și reciproc satisfăcătoare. Poftim pe ușa asta. Era tot o ușă secretă și dădea pe un coridor larg, la capătul căruia se deschidea o arcadă amplă. Apropiindu-se de ea, Lucy văzu că aceasta era, de fapt, intrarea într-un dormitor mare și luxos. Sesiză mărimea dormitorului chiar înainte de a ajunge în pragul lui. Dar multe lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
e nedrept, spuse Fara. O să mă adresez justiției. Se gândea năucit: Dacă află vreodată Împărăteasa o să... o să..." Judecătoria era o clădire mare, cenușie și Fara se simțea tot mai golit și mai înfrigurat, de la o clipă la alta, în timp ce străbătea coridoarele sumbre. La Glay, hotărârea lui de a nu se preda în mâinile unui avocat păruse un act de înțelepciune. Aici însă, în aceste săli enorme și camere ca de palat, acest lucru i se părea, pur și simplu, o prostie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
când văzu că se afla la intrare. Se gândi cu spaimă că, peste câteva secunde, avea să fie destinat în mod irevocabil... destinat să ajungă unde? CAPITOLUL XVIII ÎN INCINTA Centrului de informații al Arsenalelor, Fara se deplasă pe un coridor larg și luminos. Tânărul care se afla în spatele lui spuse: - Există și un coridor lateral, aproape gol. Să mergem! Fara intră pe acest coridor tremurând. Observă că la capătul holului erau vreo câteva tinere așezate la birouri care întrețineau conversații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
secunde, avea să fie destinat în mod irevocabil... destinat să ajungă unde? CAPITOLUL XVIII ÎN INCINTA Centrului de informații al Arsenalelor, Fara se deplasă pe un coridor larg și luminos. Tânărul care se afla în spatele lui spuse: - Există și un coridor lateral, aproape gol. Să mergem! Fara intră pe acest coridor tremurând. Observă că la capătul holului erau vreo câteva tinere așezate la birouri care întrețineau conversații preliminare cu bărbații. Se opri în fața uneia dintre fete. Era mai puțin tânără decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
ajungă unde? CAPITOLUL XVIII ÎN INCINTA Centrului de informații al Arsenalelor, Fara se deplasă pe un coridor larg și luminos. Tânărul care se afla în spatele lui spuse: - Există și un coridor lateral, aproape gol. Să mergem! Fara intră pe acest coridor tremurând. Observă că la capătul holului erau vreo câteva tinere așezate la birouri care întrețineau conversații preliminare cu bărbații. Se opri în fața uneia dintre fete. Era mai puțin tânără decât păruse de la distanță, probabil trecuse de treizeci de ani, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
altcineva... Zâmbi politicos și Fara se trezi îndepărtându-se aproape pe nesimțite. Se mai întoarse o dată, dând să mai pună o întrebare, dar pe scaunul părăsit de el tocmai se așeza un bătrân. Fara se grăbi de-a lungul unui coridor larg, tulburat de sunetele ciudate ce izbucneau de peste tot. Deschise nerăbdător ușa, și zgomotul îl izbi ca o lovitură de baros. Era atât de intens, încât se opri în prag, retrăgându-se speriat. Dar rezistă, clipind continuu din ochi, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
Clark Fara..." Sări în picioare strigând: - Ăsta-s eu!... Eu sunt! Nimeni nu întoarse capul. Nimeni nu-i dădu nici cea mai mică atenție. Rușinat, se strecură de-a curmezișul sălii până la locul unde b gloată de bărbați asalta un coridor dincolo de ușă. Liniștea ce domnea pe acel coridor era aproape la fel de copleșitoare ca și zgomotul căruia îi luase locul. Era greu să se concentreze asupra unui număr... 474! Era absolut imposibil să-și închipuie ce putea să se afle dincolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
eu!... Eu sunt! Nimeni nu întoarse capul. Nimeni nu-i dădu nici cea mai mică atenție. Rușinat, se strecură de-a curmezișul sălii până la locul unde b gloată de bărbați asalta un coridor dincolo de ușă. Liniștea ce domnea pe acel coridor era aproape la fel de copleșitoare ca și zgomotul căruia îi luase locul. Era greu să se concentreze asupra unui număr... 474! Era absolut imposibil să-și închipuie ce putea să se afle dincolo - la 474. Încăperea cu acest număr era mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
În lumea întreagă, nu existase niciodată vreun bărbat înarmat ca el cu sisteme de apărare mentale, fizice, afective, neurale și moleculare. Dată fiind descrierea biroului lui Martin, pe care i-o oferise Lucy, fu scutit de orice explorări. Intră pe coridorul din spatele sălii de jocuri. Când închise ușă în urma lui, căzu peste el o plasă care-l înfășură din cap până-n picioare. Se strânse brusc și îl înălță la aproape un metru de la podea. Hedrock nu făcu nici un efort de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
încă o dată să-mi accepți scuzele... Fusese umil și Max-felcerul atât aștepta. Își îngustase pupilele precum două linii în cap, dar nu apucă să-și răstoarne vorbele pe care le încălzise în gușă, că o făptură țâșni pe lângă Omar, înspre coridor. Era o femeie, îi simțise parfumul venind din urmă, apoi o auzise pășind pe tocurile pantofilor, dar nu apucă să îi vadă fața. Dar îi văzu părul, buclat și greu, de un negru strălucitor, revărsat peste haina subțire de primăvară
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]