6,089 matches
-
și a tras cu ochiul la Shalem. A fost de acord că e frumos, dar n-a vrut să-l cunoască. - Nu pot să vorbesc cu el înainte ca bărbatul meu s-o facă, a protestat ea. Dar am văzut destul cât să le spun tot ce trebuie despre fiica noastră. Dimineața, m-a îmbrățișat și a plecat cu Ruben, care o adusese. A dus cuvântul fericirii mele în corturile tatălui meu, dar vocea i-a fost acoperită de zbieretele fraților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
pentru că lâna lor ar fi putut fi toarsă de mătușile mele. Am râs cu Meryt de giumbușlucurile unei maimuțe care ținea în lesă o pereche de câini mari și înfometați și îi punea să cerșească mâncare. După ce ne-am uitat destul, prietena mea a zis că era timpul să mergem la vânătoare, dar primul negustor de coșuri peste care am dat nu avea nimic destul de mare cum ne trebuia nouă, așa că am mers mai departe, am trecut de negustorii de vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
îmi promitea că nu mă va bate. Eu stăteam ascuns după un tufiș și tăceam. După ce au dispărut felinarele și nu s-a mai auzit decât vântul foșnind prin frunze, mi s-a făcut frică; nu izbuteam să-mi dau destul curaj spunându-mi că eram liber și aproape m-am bucurat când tata a venit înapoi cu un câine polițist care mi-a adulmecat repede ascunzișul, silindu-mă să mă reîntorc în cușcă și să mă duc la școală unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
apa era adâncă și făcea vârtejuri amețitoare. Privindu-i, nu mă puteam abține, recunosc, să nu fiu mulțumit că eram tânăr. Așa e omul; caută mereu să se consoleze și să-și dea curaj, cu ochii la defectele altora; e destul să-l vadă pe altul mai nenorocit decât este el însuși ca să spună că, totuși, viața n-a fost ingrată cu sine. Dar nu-i desconsideram pentru bătrânețea lor. Cu excepția Mopsului, la început mi-au fost chiar simpatici și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
voci care au cerut insistent să se dea foc hârțoagelor, pentru ca să nu mai tenteze pe nimeni și să nu existe pericolul ca într-o zi un intrus să-și vâre nasul în tainele celorlalți și să-i terorizeze după aceea. Destul că știa Arhivarul. Mai bine se transforma totul în cenușă, în scrum și astfel dispărea orice pericol. Dar alții s-au împotrivit și au rugat să nu se dea totuși foc arhivei. „Poate că într-o zi...” Nu prea știau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ianuarie Iar a venit fratele Augustei cu reproșuri. L-am dat afară. Nu e nimeni vinovat când îi miroase gura. Vinovat e când, știind asta, nu se ascunde și iese în lume. 30 ianuarie E foarte simplu să minți. E destul să spui: „Nu regret nimic, nu mă doare nimic, nu-mi lipsește nimic, mă culc liniștit, a trecut de 11 noaptea”. E foarte simplu. Hai, curaj! Pe dracu. 1 februarie Totul e să reușești să fii cât de cât nesimțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
povesti cuiva ce se întâmplă nu m-ar crede. Sau m-ar disprețui. Poate și merit. 25 mai N-am plecat la salină. Deocamdată. Dorm noaptea la dispensar. Ai mei nu știu nimic și nici nu vreau să le spun. Destul că lor le datorez această „fericire”. Dealtfel, dacă n-ar fi spaima pe care mi-o dau crizele de astm nici nu mi-ar păsa. Mi-aș vedea de meserie și atât. 29 mai Nu mai pot să rămân mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
plătit a doua oară pierzând dragostea. Am plătit a treia oară pierzând onoarea. Nu mai am de pierdut decât viața speriată din mine. Mi se învârtesc toate prin cap, amintiri, spaime, speranțe. În același vârtej. Uneori îmi vine să zbier. Destul! Am plătit destul. Sau poate că nu plătim niciodată destul? Apoi îmi vine să-mi plâng de milă. Dar îmi e rușine de doctorul B. Nu vreau să mă vadă așa. Comportându-mă ca un... Sunt doctor, totuși. Și, culmea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
oară pierzând dragostea. Am plătit a treia oară pierzând onoarea. Nu mai am de pierdut decât viața speriată din mine. Mi se învârtesc toate prin cap, amintiri, spaime, speranțe. În același vârtej. Uneori îmi vine să zbier. Destul! Am plătit destul. Sau poate că nu plătim niciodată destul? Apoi îmi vine să-mi plâng de milă. Dar îmi e rușine de doctorul B. Nu vreau să mă vadă așa. Comportându-mă ca un... Sunt doctor, totuși. Și, culmea, psihiatru. Ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
oară pierzând onoarea. Nu mai am de pierdut decât viața speriată din mine. Mi se învârtesc toate prin cap, amintiri, spaime, speranțe. În același vârtej. Uneori îmi vine să zbier. Destul! Am plătit destul. Sau poate că nu plătim niciodată destul? Apoi îmi vine să-mi plâng de milă. Dar îmi e rușine de doctorul B. Nu vreau să mă vadă așa. Comportându-mă ca un... Sunt doctor, totuși. Și, culmea, psihiatru. Ar trebui să încerc să fac ceva nou. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mod dramatic putința de a iubi, de a mă atașa profund, serios, fără scopuri egoiste, de ceva. Încât n-am reușit decât să devin sclavul și marioneta vanității mele. Aș fi fericit dacă aș putea spune ca alții „am iubit destul, acum mă odihnesc”. Eu sunt dintre cei jalnici care n-au iubit nimic. De asta cine să mă ierte? Și cu ce rezultat? Schimbă ceva iertarea? Din păcate, foarte rar am avut cinstea să mă judec la rece. La o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
să evit acest reproș. Așa este. Nu m-a interesat niciodată cu adevărat sensul universului și, ca să fiu sincer până la capăt, îmi vine greu să cred că eu reprezint singura greșeală din acest univers. Dacă ar fi așa, ar fi destul să mă sinucid oricum pentru a deveni un erou, redând lumii armonia pe care eu am tulburat-o, o clipă, prin apariția mea. Cum bănuiesc însă că și după moartea mea vor mai exista erori, o sinucidere stupidă n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Nici măcar lui Siminel, care se ferea cu grijă să răcească, nu-i era frică de moarte. Îmi zisese într-o zi: „Nu, domnule, eu nu mă tem. Vină când va dori. Ușa e deschisă, nu trebuie nici măcar să bată. E destul s-o împingă și să-mi spună: «Bună ziua, domnule»... asta-i singura condiție pe care i-o pun, să mi se adreseze politicos... «am venit să vă poftesc cu mine». Poate că tot din politețe o voi întreba «unde?», fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
a fost acceptată de tribunal. Cine ar fi îndrăznit să nu condamne un mort când un papă viu dorea asta? Călugărul făcu o pauză de efect, după care își reluă relatarea. — Papei Ștefan i s-a părut că nu depusesem destul zel și m-a bănuit că aș fi avut simpatii ascunse pentru mort, de aceea păstrasem o scandaloasă decență în proces. În ultimul moment, ca reținerea mea să nu fie rău interpretată, m-am repezit să-i ajut pe cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Emilia îmi spusese într-o seară: „Orice femeie vrea să fie mințită. Dar frumos dacă se poate”. Săraca Emilia. Nici nu bănuia cât de mult, în bine și în rău, va conta mai târziu sfatul ei pentru mine. A fost destul să observ pe masa la care lucra Laura fotografia cu pricina; imediat m-am lăudat că am făcut și eu școala de pilotaj; că am fost chiar pilot de linie și chiar un pilot excelent. Minciuna nu era în întregime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
era teamă deloc. Eu știu bine că n-aveți viață proprie. Nu vă pot alunga, dar sunteți nevoiți să faceți ceea ce fac eu. Trebuie să mă imitați orbește. Sunt stăpânul vostru. Și nici măcar nu e nevoie să vă poruncesc. E destul să fac ceea ce vreau să faceți voi”. Deodată, însă, în plină euforie se strecoară un fior de teamă. Mulțimea care te împresoară, care nu te pierde o clipă din ochi, te studiază, te încântă și, totuși, te sperie. Încerci să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
îmi spusese odată că i-ar fi plăcut să voiajeze prin lume până și într-un cărucior de infirm. Am râs și eu. Nici un abuz? Asta, dragă Dinule, nu e pentru un om ca mine. Știi doar. Ceea ce nu e destul nu e nimic. 26 Într-o seară, tocmai când ieșeam pe ușă, m-am lovit de Moașa. Bine dispusă și aproape împungându-mă cu sânii ei triumfali. Ce faci, domnule sculptor, pleci? mă întrebă ea veselă. Te grăbești? — Nu, doamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
smuls halatul ca s-o lase goală. Fiecare trăgea de ce putea. Laura se zbătea, se lupta cu ei, l-a mușcat pe Nelson de mână, l-a zgâriat pe Dominic și a țipat cerând ajutor. «Taci, putoare, a scrâșnit Mopsul. Destul te-ai... cu alții. Acum mai... și cu noi». Filip a smuls o mână de iarbă, i-a vârât iarba în gură și i-a strigat lui Leon: «Așează-i, mă, palma pe gură». Dominic și Mopsul o țineau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
să se fi întors acei străini ciudați. Dar nu știu, slăvite, cum am putea să-i urmărim. Cine din slujitorii noștri s-ar măsura cu zborul prin văzduh al acelor străini blestemați! Chiar dacă am domestici vulturi să zburăm pe ei... - Destul! porunci bătrânul. De aceea trebuie să știm încotro se îndreaptă. Cu cât e lupta mai grea, cu atâta să fim mai pregătiți. - Dar de ce trebuie să ne temem de ei, slăvite? întrebă un preot tânăr. Totdeauna așa de stăpânit, Marele
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
că, dacă ți-am spus că voiau să se mute în altă stea, steaua lor care i-a născut nu le era dragă. Dar steaua lor cea roșie, cum o vedem de-aici, a sărăcit. Nu mai are nici văzduh destul, nici apă destulă, nici măruntaiul ei nu mai e bogat, și de aceea au vrut să se strămute în altă stea. Au căutat întîi la noi... dar lasă, îți spun eu altădată, când vom găsi liniște și răgaz. Am umblat
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
ochi și se ciupește, ca să rămână trează. Apoi trage cu ochiul la sfârșit, să vadă dacă se termină cu bine. În ultima frază, John Marcher se aruncă peste un mormânt care este, posibil, al lui May Bartram. Pentru Minnie e destul. Închide cartea, suflă În lumânare și adoarme pe loc. A doua zi, Îi Înapoiază cartea Theodorei Bosanquet. — Ți-a plăcut? o Întreabă Theodora. — E scrisă frumos, domnișoară, dar... — Dar? Ochii mari, căprui ai Theodorei aproape sclipesc poznaș. — Păi, ca s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
mi-am spus că pot Învăța și eu. Și am plecat la Londra, m-am aciuiat la Jimmy Whistler până mi-am găsit o locuință a mea și am Învățat singur desenul pe bloc. Singurul meu obiectiv era să câștig destul ca să mă pot Însura. Părinții Emmei n-au primit cu prea multă bucurie logodna - pe bună dreptate, cred - și, ca să Îi conving, m-am angajat prostește să agonisesc o mie de lire până la căsătorie. Curând am Înțeles că Îmi stabilisem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
cu vedere spre cer“. În acest adăpost Însorit, decorat cu plante și umbrit de tulpini lungi de iederă, Îi oferi ceai și Îi ascultă Înțelegătoare neliniștile referitoare la mersul romanului. Nu-i arătă nici o parte a manuscrisului, dar Îi relată destul din acțiune pentru ca să-i poată explica de ce are Îndoieli: Îi acorda oare prea multă importanță lui Madame Merle la Început? Aveau cititorii „să vadă“ cât de profund Înșelătoare era firea lui Gilbert Osmond? Îl ajută să Își recapete Încrederea prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
totul avea o natură personală și, de multe ori, nuanțat În trandafiriu de o nostalgie lirică niciodată grețoasă, pentru că era atât de vizibil sinceră. De aceea prima parte din Peter Ibbetson fusese atât de fermecătoare. Era un adevărat dar - nu destul pentru a duce un roman Întreg până la capăt, dar destul pentru o prelegere. După aceea, Henry cină cu el și cu Emma - biata Emma, de câte ori ascultase conferința? Dar afirma că nu se plictisise de ea. Era puțin palidă și părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
În trandafiriu de o nostalgie lirică niciodată grețoasă, pentru că era atât de vizibil sinceră. De aceea prima parte din Peter Ibbetson fusese atât de fermecătoare. Era un adevărat dar - nu destul pentru a duce un roman Întreg până la capăt, dar destul pentru o prelegere. După aceea, Henry cină cu el și cu Emma - biata Emma, de câte ori ascultase conferința? Dar afirma că nu se plictisise de ea. Era puțin palidă și părea obosită, recuperată de puțin timp după un episod Înfricoșător cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]