6,141 matches
-
Dar acuma triumfa, iar dragostea, atâta vreme înăbușită, izbucnea întreagă, cu clocote de veselie. Le gusta din plin, fără remușcări, fără îngrijorări, fără zbucium 199. Dacă acceptăm enunțul exclamativ, singurul fragment care apare indubitabil în discursul indirect liber (" Nu suferise destul?!"), vocea eroinei și a naratorului sunt atât de bine amestecate, încât cu greu se poate determina dacă este vorba de un DIL. Ar putea fi doar punctul de vedere al Emmei. Dacă discursul indirect liber nu are mărci proprii, acest
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
prânzului... răspunse. După-amiaza, lucrez croitorie... Pe strada Teatrului... N-ați trecut prin fața teatrului la venire? M-a liniștit încă o dată în privința lui Robinson, stătea mult mai bine cu sănătatea, încât specialistul de ochi credea că în curând avea să vadă destul ca să poată merge singur pe stradă. Chiar și încerca. Semn foarte bun. Maica Henrouille, la rândul ei, spunea că e cât se poate de mulțumită de cavou. Făcea afaceri bune și economii. Un singur neajuns, în casa-n care locuiau
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
viziuni în care sunt creaturi umane. Uneori chiar și zece familii într-o colibă, chiar și zece persoane într-o cameră, cinci sau șase într-un pat, vârste și sexe amestecate, podurile la fel de hidoase ca pivnițele, cocioabe în care intră destul aer ca să tremuri și prea puțin ca să poți respira! Am întrebat o femeie de pe strada Bois-Saint-Sauveur: de ce nu deschideți ferestrele? Ea mi-a răspuns: Pentru că tocurile au putrezit și am rămâne cu ele în mână. Am insistat: Deci nu le
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
universale. III.1.1. Aprecieri cu privire la opere și autori aparținând literaturii universale E bine știut faptul că N. Steinhardt, lector veșnic nesătul, a fost, printre altele, și cititor al operelor unor mari personalități ale literaturii universale. În acest sens este destul să urmărești de la un capăt la altul al Jurnalului desele glosări pe care acesta le face unor opere și autori aparținând literaturii universale. Așa cum am mai spus pe parcursul lucrării, marele său favorit din literatura universală pare a fi Dostoievski. Nici
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
care tebuie să i-l atribuie 6. A fost semnalată mai demult (Boyd C. Shafer) folosirea abuzivă a termenului, aplicat indistinct, fără a se ține cont de zona geopolitică și de contextul istoric 7. Nu s-au luat în seamă destul nici sugestiile comparatismului, metodă indispensabilă și în acest domeniu 8. Ca orice fenomen complex, manifest pe spații culturale întinse și diverse ca tradiții și atitudini, naționalismul trebuie tratat la plural, ca expresie a unor realițăți specifice, de o varietate ine-puizabilă9
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
rețineri [în privința publicării volumului de documente] pentru că sunt contemporană cu aceste evenimente [din anul 1956], cu imensa lor rezonanță și repercusiunile lor istorice. Mai mult, mă simt implicată, în măsura în care poate fi implicat un singur om - care înțelege câte ceva, dar niciodată destul [subl. n.]"29 - o firavă aluzie poate la propria poziție ostilă lui Imre Nagy din toamna lui 1956. Probabil, îndeosebi în numele unor afinități cultural-ideologice postdecembriste, Ianoși își menajează prietenii nenumindu-i. În multe cazuri, susținătorii și simpatizanții revoluției din Ungaria
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
riscul de a nu fi publicate imediat, dar care pe termen lung ar fi putut servi literaturii române. În opinia sa, "era de preferat un gol, lipsa unor lucrări cu compromisuri, decât un plin precar sau nesincer, neautentic 43. Lista destul scurtă a disidenței românești îl cuprinde și pe Mircea Dinescu, fără îndoială una dintre cele mai cunoscute figuri ale sfîrșitului de regim comunist din România. Sprijinul, dar și admirația pe care Dinescu le-a manifestat public cu privire la reformele care se
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
sunt publicate și poezii semnate de Miron Constantinescu ("Stalingrad"), Gh. Zaharia ("Odă Uniunii Sovietice"), Dumitru Corbea ("Ciocoii") și A. Toma ("Ne vine Dreptatea"). Să ne oprim puțin asupra unui fragment din poezia lui A. Toma36. "Ne vine Dreptatea, ne vine, Destul cu scrâșniri și suspine, Nălțați grele frunți aplecate, Robaci din a muncii cetateMijește o rază de bine În muced bordei și-n uzine, Mijește, lucește, răzbateSimți soră? Simți frate?" Firește, întrebările adresate celor doi interlocutori imaginari sunt retorice, pentru că poetul
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
tehnologice - transformarea pietrei în instrumente de atac și de apărare, dominarea focului - au asigurat nu numai supraviețuirea și dezvoltarea speciei umane, ci au produs, în egală măsură, un întreg univers de valori mitico-religioase, au incitat și hrănit imaginația creatoare. E destul să examinăm rolul uneltelor în viața religioasă și mitologia primitivilor rămași încă la stadiul vânătorii și al pescuitului. Valoarea magico-religioasă a unei arme - de lemn, de piatră sau de metal - supraviețuiește încă la populațiile rurale europene și nu numai în
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
să constituie un izvor inepuizabil de puteri magico-religioase. Chiar înaintea limbajului articulat, vocea omenească era capabilă să transmită informații, ordine sau dorințe, și, de asemenea, să suscite un întreg univers imaginar prin exploziile sale sonore, prin inovațiile sale fonice. E destul să ne gândim la creațiile fabuloase, paramitologice și parapoetice, dar și iconografice, ocazionate de exercițiile preliminare ale șamanilor pregătindu-și călătoria lor extatică, sau de repetiția manfram-unlor în timpul anumitor meditații Yoga, implicând în același timp ritmul respirației (prănăyăma) și vizualizarea
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
strălucire atributele lui Hermes, W. Otto recunoaște că "lumea sa nu este o lume eroică" și conchide că dacă această "lume nu este nobilă [.], ea e departe de a fi vulgară și respingătoare"23. Ceea ce e exact, dar nu e destul. Căci ceea ce caracterizează figura lui Hermes, deja în epoca clasică, sunt raporturile sale cu lumea oamenilor, o lume prin definiție "deschisă", mereu pe punctul de a se face, adică de a se îmbunătăți și autodepăși. Atributele sale principale - vicleșugul și
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
scris ceva ce merită publicat" să-și prezinte manuscrisele. Cu privire la acestea din urmă redactorii promit că își vor spune părerea "fără ocol, fără eufemisme". Dacă, în primele două numere, se preciza că paginile revistei sunt deschise tuturor celor care au destul talent să scrie și doresc să o facă, cel de-al treilea încearcă să imprime colaboratorilor Cadranului, în particular, și literaturii române contemporane, în general, o anumită orientare. Dezamăgirii exprimate în numărul anterior i se substituie, în articolul Proză pentru
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
nebunie -”15). Sau apar, precum în „Crize”, provocați de o spaimă: „Tristă, după un copac, pe cîmp/ Stă luna palidă, pustie -/ De vînt se clatină copacul -/ Și simt fiori de nebunie.// O umbra mormăind pășește.../ E om... atît, și e destul -/ Și acum ne-om gîtui tovarăși:/ El - om flămînd, eu - om sătul”16). Fiorul e uneori, ca mai sus, trăit, resimțit ca un șoc, alteori e doar imaginat, sugerează, direct sau indirect, un regret („Parfumul rozelor ude,/ Tomnatic suspin,/ în
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
citită într-un ziar, ce lasă să se vadă regretul că n-a fost eroina ei. Naratorul îi înțelege condiția și o compătimește: „O, sărmană prostituată... se face noapte în sus și în jos; pe cărările goale, ne-am plimbat destul, romanele au sfîrșitul lor”6). Prostituția era una dintre chestiunile viu dezbătute la începutul secolului trecut. O impuseseră atît anumite date din registrele serviciilor sanitare și ale poliției, cît și ecourile produse în conștiințe de eroinele lui Dostoievski, practicante ale
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
vînt se clatină copacul -/ Și simt fiori de nebunie”. Ce anume i-a provocat? Șuierul vîntului? Scîrțîitul crengilor? Cauza neașteptatei exacerbări e dezvăluită, cît se poate de rațional, în strofa următoare: „O umbră mormăind pășește.../ E om...atît, și e destul.../ Și-acum ne-om gîtui tovarăși:/ El - om flămînd, eu - om sătul”.1) Teama din aceste versuri amintește de teama omului din evul mediu, cînd cineva putea fi ucis doar pentru a i se lua cămașa! Uneori istoria regresează, iar
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
însă, nici scrisul ca profesiune liberă. Cînd se referă la el, în poezia sa, o face, aproape de fiecare dată, fără plăcere: „în van peste foi, singur, un condei/ Frec” („Monosilab de toamnă”), „Voi scrie un vers cînd voi fi liniștit”(„Destul”), „Dacă nu-i cu cine vorbi,/ Se scrie” („Glossă”)4) Deci numai în aceste condiții! Locul „inspirațiilor” și „gîndirilor” sale e, de cele mai multe ori, parcul, zăvoiul, cîmpul,- mai rar odaia sau iatacul. Dar - singur recunoaște - „să scrii în aer liber
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
în „Imn”: „Crengi subțiri cu flori albe.../ Spre mai sus/ Mă ridică din erori/ Idealuri ce au apus.../ Cu flori roze crengi subțiri.../ Isus!// Flori pe zări, în iarbă flori.../ Spre mai sus/ Am trăit de mii de ori.../ E destul că tu te-ai dus.../ Flori pe zări, în iarbă flori.../ Isus!”9) „Imn” e un excelsior de ins trecut printr-o fază atee (ca aproape toată generația), apostat reîntors la credință. în eseul „Isus în poezia cultă”, Ion Pillat
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
și privaz”, „Scrisoarea II”, „Oricare cap îngust” (Mihai Eminescu, Constelația Luceafărului. Sonetele. Scrisorile, ediția cit., p. 167), „Odin și Poetul” (Poezii, ediția cit., p . 273; 89; 169). 2.A. Vlahuță, „Liniște”, în Scrieri alese, 1, ediția cit., p. 76. 3. „Destul”, în Opere, 1, Ediție critică de Tudor Vianu, Fundația pentru Literatură și Artă „Regele Carol II”, 1939, p. 213. 4. Despre „cuvîntomanie”, vezi: Rodan, „Literatura nouă”, în Scena, 2, nr.204, 3 aug.1918, p. 1. Bacovia și Caragiale 1
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
într o stare de agitație, dar ceea ce iese atunci din condei e, adesea, strigăt, vorbă dezordonată. Bacovia (probabil în urma unor experiențe eșuate) refuză așa ceva. Scrisul liniștit e scrisul meditat, cu o altă înțelegere asupra întîmplărilor vieții. în fine, versul din” Destul” îmi confirmă punctul de vedere că poezia lui Bacovia e jurnalul unor momente de post-criză. La ultimul „Festival Bacovia”, Radu CÎrneci a povestit, pentru a nu știu cîta oară, următoarea scenă petrecută la dezvelirea statuii poetului din centrul orașului. în
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Oamenii din Verona, cînd îl vedeau pe uliță, aveau obiceiul - scrie Carlyle - să spună «Eccovi l’uom ch’è stato all’Inferno, iată omul care a fost în Iad!». O, da, - continuă eseistul englez - a fost în Iad; - în Iad destul, în lungă și strașnică durere și în luptă; precum toți ca el desigur au fost. Comediile care apar divine nu se desăvîrșesc altfel. Cugetarea, munca adevărată de orice fel, virtutea cea mai înaltă, nu este oare fiica Durerii? Născută ca
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
mai frumoasă decît alte poeme de-ale sale) arată însă că, sub apăsarea evenimentelor, a avut și momente de oboseală, cînd pur și simplu pierdea „nota Călin ideală” în care s-a străduit mereu să trăiască: „Lăsați-mă, sunt obosită.../ Destul parfum de flori uscate,/Destulă viață risipită,/în ceasuri pururi zbuciumate.// Simt cum o pulbere fatală/Coboară peste biata minte/ De stinge nota ideală/ Din gama tristelor cuvinte.// Sub vălul negru ce ne-apasă/ Se stinge vis, se stinge dor
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
ici și colo, uneori cu mențiunea expresă „Fragment din...” Ca să mă mai îndulcesc după „apropourile” lor, mă mustru, într-un mod special, cu aceste versuri din fabula lui Caragiale: „Tu, Șmul, ești leneș, zice Ștrul,/Tu nu vrei să lucrezi destul...” E util uneori să notezi data și locul unde ai vorbit despre cutare sau cutare autor. Devii mai sigur pe proprietatea propriilor idei. înainte de a le tipări, pe multe de ale mele eu le-am vorbit. în cîteva cazuri, publicarea
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
îi dădea următorul sfat reporterului, scriitorului și editorului Abraham Cahan: Aici e o știre, Cahan, despre un bărbat care și-a omorât soția, o crimă înfăptuită cu sânge rece, dură, nemiloasă... Înăuntru e o poveste. Acest bărbat a iubit-o destul ca să fie în stare să se mărite cu ea, și acum a urât-o destul ca să o facă bucăți. Dacă poți să afli ce s-a întâmplat între căsătorie și crimă, o să ai o nuvelă pentru tine, și pentru mine
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
despre un bărbat care și-a omorât soția, o crimă înfăptuită cu sânge rece, dură, nemiloasă... Înăuntru e o poveste. Acest bărbat a iubit-o destul ca să fie în stare să se mărite cu ea, și acum a urât-o destul ca să o facă bucăți. Dacă poți să afli ce s-a întâmplat între căsătorie și crimă, o să ai o nuvelă pentru tine, și pentru mine o schiță scurtă. Du-te, fă-ți timp, și dă la iveală tragedia, căci este
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
sezonul alb, stațiunea să dispună de unul, două elicoptere pentru depunerea schiorilor pe pîrtiile Înalte, inclusiv și pentru agrement. 8) Stațiunea Poiana Brașov se adresează cu prioritate turiștilor tineri,in general a acelora cu venituri substantiale, dintre care un număr destul de mare sosesc cu copii. Acest aspect al problemei deși nu a făcut Îndeajuns până În prezent obiectul preocupărilor, e necesar să fie luat În considerare prin realizarea unei baze de agrement adecvate copiilor. Efectele unei astfel de orientări ar prezenta
Turism în Carpaţii Meridionali: cunoaştere, dezvoltare şi valoroficare economică by Ion Talabă, Elena Monica Talabă, Raluca-Maria Apetrei () [Corola-publishinghouse/Science/91770_a_92400]