5,988 matches
-
din Hopewell? CÎnd Îi vorbi, ochii ei fumurii, luminoși deveniră tăioși și strălucitori, pe fața tînără și slabă, gura crispată de amărăciune era tăioasă ca o lamă, iar glasul ei căpătase intenționat accente tăioase și batjocoritoare. Și totuși, dincolo de acest dispreț sfidător, stăruia blîndețea ciudată din glasul răgușit al fetei și, În timp ce-i vorbea, Îi atinse ușor brațul cu mîna delicată, cu gestul grăbit, plin de o tandrețe inconștientă, al oamenilor care viețuiesc printre străini atunci cînd Întîlnesc pe cineva cunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
au trăit pe fața pămîntului și au fost nevoiți să cunoască din plin dimensiunile incomensurabile ale prostiei omenești. Mai Întîi a simțit aversiunea iute și crîncenă a tînărului, reacția violentă a mîndriei tinerești rănite, teama de ridicol, susceptibilitatea la jignire, dispreț, batjocură, insultă, dorința de a ataca și de a-și răzbuna mîndria rănită. Apoi a simțit un fel de adîncă rușine și Înjosire: un sentiment de inferioritate, care-l făcea să-i invidieze pe toți oamenii obișnuiți, care-l făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ne-a Întrebat ce-avem de gînd să facem și unde ne trezim; era ferm hotărît să ne aresteze pe toți pentru că am tulburat liniștea la ora aceea tîrzie cu „comedia aia“; și-i tot spunea „comedia aia“ cu atîta dispreț, Încît tare m-am Înfuriat pe el, pentru că mie mi se părea că arată minunat, era vopsită În culoarea vinului roșu, parcă-ți venea s-o mănînci, și m-am enervat cumplit auzindu-l cum vorbește. Nu știu de ce m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
mai potrivită fiarelor sălbatice decît oamenilor - trăiesc În Întuneric și nu cunosc bucuriile artei pe care le cunoaștem noi, ai putea crede că Dumnezeu Însuși a uitat de existența lor, atît sînt de departe de orice lumină“. Spaniolul vorbește cu dispreț despre „peștele Împuțit“ și uscat și carnea pusă la uscat În colibele lor, despre necunoașterea metalelor, dar ironia sa cea mai tăioasă se Îndreaptă spre „un soi de iarbă sau plantă“ pe care au găsit-o din abundență În toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
tuburi lungi, iar apoi „fumul iese iarăși prin nările și gura omului, de-ai putea crede că sînt niște diavoli ieșiți din iad mai degrabă decît niște muritori obișnuiți“. Înainte de a ne despărți de acest individ chior, merită să consemnăm disprețul cu care privește „aurul de pe străzi“ după care-i tînjește sufletul. E greu de găsit un exemplu mai grăitor de orbire. Căci se află aur aici, un rîu inepuizabil de aur pe care-l poate produce la nesfîrșit pămîntul acestei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
spate. - Ochii-n tavan, ochii-n tavan! - Hoo, hoo! Nebuno! Că nu bați fasolea! Desfac cutia cu bomboane. - Ei poftim, uite pe ce dă el banii! Păi ce, crezi că noi avem nevoie de dulciuri de la tine? se strâmbă cu dispreț Fund-de-sticlă înghesuind vreo cinci bomboane în gură. - Ascultă la mine, nepoate, se bagă cea cu gura încă liberă, dacă o ții și tu ca tac-tu și ca mătușî-ta, n-o să faci nicio scofală. Uite, eu am muncit la băcănie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Cirică, vezi că, mardeiașu’ ăsta își ține hepatita lângă plămân”, „Ciupeală, rupe tu biletele în față, că eu vopsesc papagalii din spate”. În prima zi de navetă îmi șterpelesc portofelul dar, văzând că e gol, mi-l dau înapoi cu dispreț. Toți își țin gențile și poșetele în față, pe burtă. Dacă te-ai atins de cineva, imediat omul intră în panică: se caută prin buzunare, își potrivește geanta mai bine pe stomac. Toată lumea suspectează pe toată lumea - oricine poate da cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Dialog cu unul dintre șefii de sală ai restaurantului N. Zare: — Domnu, vă rog, o masă. Șef sală: Privire triplu măsurătoare pentru cele trei frizuri proaspete, cele trei costume noi și cele trei umflături din stânga pieptului fiecărui veston: Concluzie: ușor dispreț. Decizie rapidă: tipii ăștia n-au decât să bea la altă cârciumă. Enunț: N-avem. Valerică Așchiopoaie: — Da’ șeia di colo? Înainte de a termina propoziția se și Îndreaptă spre cea mai apropiată masă liberă. Șef sală: O mână În pieptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
În Armata Roșie sau deveniseră partizani, adică erau și mai periculoși: datorită lor Întreg drumul camioanelor trecea printr-un loc Întunecos chiar și În timpul zilei, un loc plin de obiecte aducătoare de moarte. Femeile mai tinere nu priveau decât cu dispreț și Încercau să-i retragă pe copiii care strigau după camioane. Erați cu toții așezați pe podelele de lemn ale canioanelor, nu știați ce căutați acolo și erați doar mulțumiți că nu sunteți În camionul din coada sau din fruntea convoiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
ieșire, nu însă deajuns de aprofundat pentru a dobândi vibrație estetică. Ființa cu viață “insulară”, eroina a tras a bariera de izolare între oameni și ea, rezervele față de ceilalți au la ea răceala unei superiorități ofensate, care-și face din dispreț un blazon. În aparență, personajul unidimensional Manuela, păstrează în cutele sufletești intime mirajul unei iubiri ardente, convertită pe plan intelectual într-un dialog despre D’Annunzio, “extremul voluptos”. Închipuirile despre o lume ideală se amplifică dintr-un sentiment de contrarietate
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
ce izbutesc e să consimt că n-are rost să mă lamentez. Viața îmi prezintă nota de plată. Și trebuie s-o achit fără să crâcnesc. Ziua se întunecă încet. Ciorile au dispărut. Până anul acesta, n-am avut decât dispreț pentru oțetari, arbust cu o vitalitate agresivă, care-l ajută să crească oriunde. Oțetarii sunt varianta botanică a câinilor vagabonzi din București. Cred că e imposibil să fie stârpiți. Acum, însă, puterea lor de a măcina și piatra cu rădăcinile
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
avea, evident, posibilități să mă ajute, la nevoie, să-mi înving contracandidații. Tata se va fi grăbit, probabil, să-l liniștească, asigurîndu-l că la școala primară din Lisa eram un elev strălucit, la care "unchiul George" va fi strâmbat cu dispreț din frumosul său nas acvilin: "Nu compara, cumnate, școala din Lisa cu cele din București". Ideea că puteam răzbi singur nu-i convenea. Aceasta ar fi diminuat meritul său și, proporțional, recunoștința tatei. Într-o duminică după-amiază, îmbrăcat cuviincios, cu
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
de unul singur. Mirosul acru și gălăgia din cârciumă exercitau o atracție specială. Peste zi, în timpul săptămânii, cârciumile erau goale. Le trecea pragul doar câte un ins fără căpătâi, câte un târâie-brâu pe care toți, inclusiv copiii, îl priveau cu dispreț, deoarece nu exista rușine mai mare, pentru mentalitatea din Lisa, decât trândăvia. Clopoțelul de deasupra ușii, la Nica lui Laie, care-și deschisese cârciuma chiar la poarta bisericii "mari", suna atunci strident, supărător, zgâriind parcă liniștea plină de umbre dinlăuntru
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
dacă n-ar ține atât de mult să pară o femeie cultivată. Din când în când, vine la bibliotecă să-i ceară lui Julius cărți. Nu vrea, în ruptul capului, romane la modă sau alte "povești". Și explică asta cu dispreț. Vrea cărți "mai speciale", cu care să-și poată impresiona prietenele. Împreună cu alte femei singure, toate în jur de patruzeci de ani (doctorul Luca fiind mai mult absent, Nelly se comportă și ea ca o femeie singură), formează, de câțiva
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Oscar Wilde, petrecută când era transportat de la închisoare la tribunal. Se afla între gardieni, cu mâinile prinse în cătușe. Baia murdară din temniță îl făcuse să uite zilele petrecute prin saloane. Nu mai existau pentru el decât umilințe, mizerie, decădere, dispreț. Deodată, ridicând capul, a zărit un prieten, care-l saluta ridicîndu-și pălăria. Uneori, un gest, aparent minor, poate salva o lume plină de orori și dezastre. Din păcate, sunt atât de rare! 27. Presupun că modul în care ne asumăm
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
De cum ridic ochii și văd tabloul unde tata e tânăr artilerist, orice reținere legată de țăranul român mi se pare necuviincioasă. Sentimental, voi depinde mereu de un sat. Nu mă voi putea alătura niciodată celor care îi dau zor cu disprețul lor "urban" împotriva civilizației noastre agrare, deși cunosc limitele acestei civilizații mai bine decât ei. Crescut într-o lume unde timpul nu era linear, ci întors asupra lui însuși, iar istoria nu avea nici un înțeles decât pe vreme de război
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
-s decât niște târfe și într-o zi o să te molipsești de vreo boală urâtă. Dar Thomas, care are față de mama lui, în mai mare sau mai mică măsură, sentimentele pe care le are față de majoritatea oamenilor - adică un asemenea dispreț, încât nici nu consideră că merită să-i contrazică - zâmbește doar. Ceva din ultima ei observație pare să-l amuze, și în ochii lui se strecoară o licărire rece, provocată de o amintire intimă. Se gândește de fapt că mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
acel zâmbet rece și ironic care anunța clar că tata va trăi momente grele. Începuseră deja să se certe în privința mașinii cu care să meargă. Volkswagenul bunicilor era vechi și nesigur, dar bunicul nu scăpa nici o ocazie să-și exprime disprețul față de modelele britanice, la a căror proiectare tata, care lucra la o firmă locală de mecanică auto, avea o mică contribuție și pe care le cumpăra din loialitate atât față de patronii, cât și față de țara lui. Îți ținem pumnii, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
amintire noaptea neplăcută a nunții. Deși nu se putea spune că i se opusese, pasivitatea rece a lui Dorothy era ea însăși un obstacol și, pentru a fi și mai umilitor, la ea se adăugase o atitudine de plictiseală și dispreț. În ciuda tuturor manevrelor de preludiu sexual pe care le putuse executa George, degetele lui cercetăroare se confruntaseră doar cu o uscăciune crispată. Să continuie în asemenea condiții ar fi însemnat să comită un viol (pentru care nu avea forța fizică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
de hormoni de creștere. Mult timp, existența acestui refugiu sinistru nu fusese cunoscută de Dorothy, care rareori catadicsea să-și inspecteze domeniul: dar când, în cele din urmă a fost întâmplător descoperit, n-a putut să-și ascundă furia și disprețul pentru sentimentalismul soțului ei. Are piciorul rupt, spuse George, blocând intrarea în staul în timp ce Herbert se retrăgea într-un colț. N-am suportat să-l văd urcat într-un camion împreună cu ceilalți. — O să-ți rup eu picioarele dacă te mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
durere, George stătea acolo încremenit, tremurând din toate mădularele. Dorothy a adus până la urmă o scoabă cu care a imobilizat nările vietății care urla și a omorât-o cu o singură lovitură zdravănă de baros. „Bărbații ăștia!“ bombănise ea cu dispreț, după care intrase în casă să se schimbe pentru a se bucura de un gin cu apă tonică înainte de masă. Într-o seară, când aveam aproape douăzeci și patru de ani, m-am dus să văd un program de filme franțuzești prezentat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
care, după părerea mea, lipseau total din opera lui, caracterizată dimpotrivă de un sarcasm greoi și de câte o încercare abjectă de a da coate cititorului ca să se prindă la niște glume ultrarăsuflate. Acestui aspect al stilului lui îi rezervasem disprețul din final. „A devenit o chestiune de rutină“, scrisesem eu, „să fie lăudat domnul ...... pentru abilitatea cu care îmbină umorul cu angajarea politică; și chiar de a susține că avem în sfârșit în persoana lui un maestru al ironiei morale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Se zice că se vor prăbuși. Doar nu crezi că îmi aparține? Nimeni nu cumpără chestii de-astea - se închiriază. Nu mă costă decât zece lire pe lună. Îl iau de la Rumbelows. Am sorbit din ceai și am spus cu dispreț: — Eu îmi cheltuiam banii pe cărți când eram student. — Lasă vrăjelile astea! Graham arătă cu mâna spre șirurile de casete de pe comodă și de pe pervazul ferestrei. Astea sunt cărțile mele. Ăsta este mijlocul de comunicare al viitorului, în ce privește cinematografia. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
a părăsit Anglia. Ultima lor conversație, la dejun, a avut loc într-o după-amiază la Oxford și amândurora le-a fost greu să rămână civilizați chiar și atunci. Ea a sfârșit prin a-l acuza pe Mark că o disprețuiește. — „Dispreț“ este un cuvânt prea dur, spusese el. Nu văd ce rost are viața pe care o duci. Era o observație de care-și amintea de multe ori, poate când ședea cu soțul ei pe verandă după cină, privind spre ocean
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
în ceea ce ar putea fi o misiune periculoasă, se întoarse cu reproș spre ceilalți. — N-ar trebui să umble singură prin casă, protestă el. Ați auzit ce-a spus sergentul. Ar putea fi un ucigaș în casă. — Prostii! rosti cu dispreț Dorothy. Nu suntem într-un film. — Așa crezi tu, spuse Michael și fugi după Phoebe. Dar avu din nou ocazia să blesteme arhitectura diabolic de întortocheată a clădirii. Când ajuns în capul Marii Scări, descoperi că habar nu avea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]