6,426 matches
-
furtună, fără claxoane, fără motiv. Dispăru. Cei doi se priviră speriați, grei, stane de piatră. Întoarseră capul spre Biluță Preda și-l văzură cum, într-adevăr, trăgea furtunul din a doua cabină cu un alt braț lipit de gura lui. - Dom’... Dom’ Aulius, gemu Verginel. Ce-a fost, dom’le, năzăreala asta? Chiosea nu-i răspunsee. Încerca să se așeze pe bancă. Îngreunat, trupul nu-l mai asculta. Cu chiu cu vai reuși să întindă o mână și să se sprijine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
fără claxoane, fără motiv. Dispăru. Cei doi se priviră speriați, grei, stane de piatră. Întoarseră capul spre Biluță Preda și-l văzură cum, într-adevăr, trăgea furtunul din a doua cabină cu un alt braț lipit de gura lui. - Dom’... Dom’ Aulius, gemu Verginel. Ce-a fost, dom’le, năzăreala asta? Chiosea nu-i răspunsee. Încerca să se așeze pe bancă. Îngreunat, trupul nu-l mai asculta. Cu chiu cu vai reuși să întindă o mână și să se sprijine de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
se priviră speriați, grei, stane de piatră. Întoarseră capul spre Biluță Preda și-l văzură cum, într-adevăr, trăgea furtunul din a doua cabină cu un alt braț lipit de gura lui. - Dom’... Dom’ Aulius, gemu Verginel. Ce-a fost, dom’le, năzăreala asta? Chiosea nu-i răspunsee. Încerca să se așeze pe bancă. Îngreunat, trupul nu-l mai asculta. Cu chiu cu vai reuși să întindă o mână și să se sprijine de spătar, aplecat peste bancă. În spatele ei, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
reuși să întindă o mână și să se sprijine de spătar, aplecat peste bancă. În spatele ei, unde stătuse bărbosul, două urme în iarbă, negre, arse. Parcă un urs își înfipsese labele în iarbă, o pârjolise, lăsându-și tiparul ghiarelor acolo. - Dom’ Aulius, îl auzi pe Verginel strigându-l gâtuit de emoție. Uite, bre, că ăla a scos și chestia aialaltă, de zicea bărbosul. Toma Preda, zis Biluță, trăgea de un bust de om, meșteșugit retezat, gălbui, ca un mulaj de ceară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
bancă, nescăpându-l pe Biluță din priviri. Acela mânca îngândurat din pâinea sa, dând târcoale ciozvârtelor. - A bulit-o, șopti mai mult ca pentru sine Vergilică. I-a căzut beleaua pe cap și nu știe ce să facă. Nu-i amuzant, dom’ Aulius? Nici Aulius nu-l auzea. Își continua monologul șoptit, stins, mai mult bolborosind. - Pigasie a venit și mi s-a arătat dintâi atunci, la prima ridicare. Eram singur în celulă, nedumerit, ofuscat oarecum, cu gânduri de deznădejde. Mă fripsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
rezist și să o iau de la capăt. Și ai văzut... Vergilică îl privea nedumerit, ușor disprețuitor. Se scobea în dinții din față cu o așchie desprinsă din stinghia băncii. Își agățase și ieri pantalonii în ea. Ridică din umeri, oftând. - Dom Goncea a fost de te-a scăpat, bre, ce mai tot o dai cu misticisme cu îngeriri și discuții d’astea cu final pesimist. Avea ăla d-adineauri simptome de înger? Îngerii nu sunt albi, transparenți și serafimici? Îngerul dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
la Gentimir, cizmarul de pe Străduinții? Vă dați seama, potcoave! Dar nimeni nu spune că e halucinații de lume dezorientată! Aulius sforăia ușor. Îl podidise un somn molcom, răsfăț de depărtări și duh de tihnă. Vergilică îl trase ușor de halat. - Dom’ Aulius, Goncea v-a scos atunci, dom’le. El v-a făcut om, să nu uitați asta. Toți îngerii vă lăsau acolo, la zbârnă, mult și bine. Dom’ Goncea v-a dat pe mână și combinația cu Soporan, când prefectul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
seama, potcoave! Dar nimeni nu spune că e halucinații de lume dezorientată! Aulius sforăia ușor. Îl podidise un somn molcom, răsfăț de depărtări și duh de tihnă. Vergilică îl trase ușor de halat. - Dom’ Aulius, Goncea v-a scos atunci, dom’le. El v-a făcut om, să nu uitați asta. Toți îngerii vă lăsau acolo, la zbârnă, mult și bine. Dom’ Goncea v-a dat pe mână și combinația cu Soporan, când prefectul încă era cu ferma aia cu tractoarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de depărtări și duh de tihnă. Vergilică îl trase ușor de halat. - Dom’ Aulius, Goncea v-a scos atunci, dom’le. El v-a făcut om, să nu uitați asta. Toți îngerii vă lăsau acolo, la zbârnă, mult și bine. Dom’ Goncea v-a dat pe mână și combinația cu Soporan, când prefectul încă era cu ferma aia cu tractoarele din Deltă. Ce tot o dați cu îngerii... Chiosea dormea dus, cu gura întredeschisă, cu broboane de transpirație năvălind printre țepii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
era cu ferma aia cu tractoarele din Deltă. Ce tot o dați cu îngerii... Chiosea dormea dus, cu gura întredeschisă, cu broboane de transpirație năvălind printre țepii bărbii nerase. Vergilică îl zgâlțăi de umăr. Tresări. - Îngerii au căzut de la revoluție, dom’ Aulius. Acuma e alt timp. Acușica noi suntem îngerii, dacă e să vorbim așa, mai poetic. Cum ar vrăji-o Burtăncureanu, de-ar fi să v-o explice! Dom’ Goncea e îngerul nostru ăl mai mare. Tartorul îngerilor... Chiosea îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Vergilică îl zgâlțăi de umăr. Tresări. - Îngerii au căzut de la revoluție, dom’ Aulius. Acuma e alt timp. Acușica noi suntem îngerii, dacă e să vorbim așa, mai poetic. Cum ar vrăji-o Burtăncureanu, de-ar fi să v-o explice! Dom’ Goncea e îngerul nostru ăl mai mare. Tartorul îngerilor... Chiosea îl asculta cu ochii mijiți. Ar fi vrut să se trezească din molcomeala aceea totopitoare, dar parcă nu mai reușea să se tragă din amăgirea ei. „Ce știi tu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
care o prelucrează ăia din București. Pă cine să mai lustrezi?! Ai? Biluță terminase sendviciul. Își pusese din nou botnița. Cu bidineaua, cu aceleași largi gesturi sacerdotale, stropea acum cea de-a patra cabină. Vergilică se foi nemulțumit pe bancă. - Dom’ Aulius, nu le mai puneți dom’le la inimă pe toate. Ce vă gândiți la viața ăluia, când concentrarea tre’ să fie acu pe răbdare și seninătate. Cum semnează Wintris chestia aia și comisia o ștmpilează, cum se luminează valea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Pă cine să mai lustrezi?! Ai? Biluță terminase sendviciul. Își pusese din nou botnița. Cu bidineaua, cu aceleași largi gesturi sacerdotale, stropea acum cea de-a patra cabină. Vergilică se foi nemulțumit pe bancă. - Dom’ Aulius, nu le mai puneți dom’le la inimă pe toate. Ce vă gândiți la viața ăluia, când concentrarea tre’ să fie acu pe răbdare și seninătate. Cum semnează Wintris chestia aia și comisia o ștmpilează, cum se luminează valea! V-am spus, maestrul Pârțângău o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
n-aș vrea s-o mai văd? Că am avut și eu o viață... Burtăncureanu nu vrea să mă scrie. L-a arvunit Goncea și acum îl prelucrează numai pe el. Volum după volum, carte după carte. Vergilică se veseli: - Dom’ Aulius, zău, dacă căcănarul ăla scoate și un picior din cabina aia în care a intrat acu, să știi că bărbosul ăla n-a mințit. Scăpăm, bre. Matale cu o deplasare regulamentară la Sudica, io fac puțină popreală și totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Pe ce lume am trăit, Verginele, băiatule, că... - Bingoooo!, țopăi Verginel, văzând cum Biluță trage furtunul și cu el și un picior întreg, retezat din coapse, într-un crac de pantalon albastru și încălțat cu un baschet gălbui. - Suntem scăpați, dom’ Aulius! Banca plătește! Ieșirea prin Sărindar! Nu vă omorâți că avem sarmale și țuică pentru toți! Să vină pompierii de la secția Centrală! Prins de un entuziasm fără margini, Verginel zdupăia aerobic, bătând din palme și arătând cu capul spre Biluță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
-ncepem chiar cu el? Mai e și episcopul de față... N-are decât să-l judece ai lui, când o aprecia ministerul.“ Înclină din cap ca și cum îl aprobă pe Burtăncureanu. Acesta și prinse gestul din zbor. Izbucni în râs: „Hai, dom’ Nisip, zău așa. Stați afară-n gerul ăsta, tremură băieții și-ngheață de foame! De la prânz în tensiunea de la Revoluție, totuși... De de ce nu intrați... S-o găsi o țuiculiță, un vinișor să vă-ncălziți. Că ne pregătim de sfintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
înțelege că eu fac ce face și Domnul în Ziua lui?! Că dau hrană la nenorociții ăștia care sunt în stare să se omoare pentru o chiftea și o chiflă dacă le-o dai de pomană? Eu le dau hrană, dom’le. Hrană și la burtă, că le dau bani să-și ia ce nu și-a luat poate în viața lor, dar le dau și hrană la suflet. Care e hrană mai adâncă decât lingura de colivă, sarmalele și cana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
deal la Patriarhie, de ce nu, că mai avem și noi legături la moaștele Sfântului Dumitru. Dumitru Barbasorov, îl știi, ăla de pe stânga, cum intri în Patriarhie.“ Vicarul Irineu ridică din umeri. Își strecură șiragul de mătănii undeva pe sub rasă. Oftă. „Dom’ general, înțelegeți și dumneavoastră. Sunt mulți preoți, oameni de treabă, dar încă după vechiul tipic, în vârstă, greu de lămurit. De schimbat... Noi, știți cum e, mai tineri, chiar de... Trebuie să-i păstorim cu blândețe și răbdare. Din adâncul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Hristos. Prin urmare - mai zice Sfântul Ioan Gură de Aur - este drept ca preoții să fie pentru noi nu numai mai înfricoșători decât marii demnitari și decât împărații, dar mai cinstiți și mai iubiți chiar decât părinții.»“ Încercă să zâmbească. „Dom’ general. Noi, totuși, înțelegem, în situația de aici și mai ales când este vorba de mărinimia dumneavoastră. Dar totuși, Ziua Domnului este o zi sfântă. Nu...“ „Înțelegeți...“, îl îngână Goncea. „Nu înțelegeți nimic. O dați cu stăpânii veacului care e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Ăl Din Baltă.“ Își făcu de trei ori cruce, aplecându-se și atingând covorul, ca și cum i-ar fi încercat adâncimea moale a urzelii. „După cum știți, Europa se secularizează, inevitabil. Și sectele nu stau degeaba. Dar credința biruie. Crucea biruie întotdeauna, dom’ general! Cum zice și Sfântul Ioan Teologul la Apocalipsă, capul cinci, vine poate vremea când cele șapte peceți ale Cărții se vor desface «și toată făptura care este în cer și pe pământ și sub pământ și în mare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Baltă. Străinii umblă cu limba scoasă, gâfâie și colcăie, după vampiri, dar când venim noi cu strigoii ce-o să mai zică?! Specific local, cu dezvoltare istorică. Că avem și strigoi vii, dar și strigoi morți. Avem moroi, dar și moroinițe. Dom’ Goncea, dacă nu vă deranjează... Poate filosofia dialectică pe care ați practicat-o nu vă permite prea mult misticism, nimeni nu zice ceva! Dar vă garantez, pe cuvânt, dacă trecem povestea vieții dumneavoastre în plan mitologic și mistic cu specific
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
văzut cum trecea spre căpitănie cu profesoara aia, Magda, și m-am răzgândit.“ Izbucni în râs, disprețuitor. „I-am urmărit cu binoclul ăla de pe masă. Eram curios să văd și eu cum arată marele filantrop. Știi cum? Nenorocit și calic, dom-le. Abia își trage mațele după el. Te-ai prins? Și pă unul de-ăsta să-l iau în seamă? Replace all, mi-am zis. Cum e acum la calculatoarele astea. Nu numai că m-am răzgândit, dar i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
călcat pe ele. Și puțeau... A hoit și moarte puțeau. Ca obielele soldatului rus. Că ei, cu armata lor eliberatoare, ne-a adus adevărul, nu?!“ Se avântase în perorație. Burtăncureanu se foi nemulțumit. „ Adevărul - îngăimă prozatorul - nu-i chiar așa, dom’ general. E mai nuanțat, mai cu...“ „Adică mai spălat - râse Goncea. Că vine talentați ca tine de-l freacă și-l clătește în disperare, până se albește. Dar nu zici că-l freci doar pentru că așa vreau eu? Că te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
scris și în ziare, dar doar aluziv, că nu se putea mai pe larg, de la cenzurarea care era pe vremea aia, până și la anunțurile de dădeai la morți, la ziar, la agenție, care-a trecut acum la privatizare la dom’ Periuță și dom’ Județu, da dom’ Periuță era și pă vremea ailaltă șef la agenția de dădeai anunțuri cu morți și s-a privatizat cu un barosan, nepotul lui dom Județu, patronul de la București care are televiziunile pă cablu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ziare, dar doar aluziv, că nu se putea mai pe larg, de la cenzurarea care era pe vremea aia, până și la anunțurile de dădeai la morți, la ziar, la agenție, care-a trecut acum la privatizare la dom’ Periuță și dom’ Județu, da dom’ Periuță era și pă vremea ailaltă șef la agenția de dădeai anunțuri cu morți și s-a privatizat cu un barosan, nepotul lui dom Județu, patronul de la București care are televiziunile pă cablu și ziarele alea care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]