7,291 matches
-
în chip aproape absolut, care nu-i putea supăra cu distanța lui ostentativă față de anumite tradiții sau cutume ale locului: le repudiam organic prin ceea ce eram, și ei înțelegeau asta. Alte detalii de la Biblioteca Nekrasov, picurate ca ceara topită pe dosul palmei: zâmbetul fals al directoarei, care ne îndemna insistent să semnăm la sfârșitul întâlnirii un manifest împotriva „extremismului și terorismului internațional”, asigurându-ne că nu e nimic politic în acest gest (adică nici o aluzie la Cecenia). „Bardul” cântăreț - un neamț
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de altă parte, Rusia și Belarus? - Deși de la Malbork (inclusiv) în sus, și iar în jos, până la Varșovia (exclusiv), aici numărând și țările baltice, apa rece trecea de la robinetul din stânga la cel din dreapta, iar cea caldă în locul ei, adică pe dos decât în Europa, aceste țări, menționate mai sus, precum și Polonia, unde probabil Malborkul e o excepție, nu mai poartă amprenta Uniunii Sovietice, deși o paragină specifică „orânduirii” se mai observă pe alocuri și aici. Trebuie să mă grăbesc și să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
germană și dialectul venețian. Dintre scriitorii elvețieni, îi prefer pe Charles-Albert Cingia (1883-1954), Nicolas Bouvier - un alt mare călător căruia îi plăcea Estul (Le poisson-scorpion, L'usage du monde), decedat recent, și Markus Werner - un elvețian germanic din Schaffhouse (Le dos tourne, А bientôt), care locuiește acum la Londra. - Este corect să se vorbească despre o „identitate elvețiană”? Cum reușiți să mențineți raportul dintre multiplele deosebiri ce vă caracterizează și sentimentul de apartenență la aceeași țară? - Ca și prin alte părți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
fost niciodată prea interesat de literatura irlandeză și britanică doar pentru motivul că este irlandeză sau britanică. Primii scriitori de ficțiune care m-au entuziasmat realmente au fost scriitorii americani din așa-zisa post-World War One generation, în special John Dos Passos, autorul uimitoarei trilogii intitulate USA. Cred că nu mi-am dat seama până atunci că se poate aborda o întreagă experiență națională într-o lucrare de ficțiune. Am avut același sentiment de entuziasm când, pe la vârsta de 20 și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
sută sau o sută-cincizeci de pagini ale primei variante din Francisca și a înțeles cu gravitate că reprezentam, la rându-mi, „o opțiune” valabilă în câmpul literar. Grigore Hagiu, un al doilea „maestru de moment” al lui Nichita, siluetă în dosul căreia Nichita se ascundea adesea maimuțărind cu extrem farmec „supunerea”, „vasalitatea”, relație ce se instalează la modul tipic în pubertatea și adolescența eternă a tinerilor, Grigore era „masiv” și „protector”, ironiile sale nu deveneau niciodată caustice, era sau incapabil, sau
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
inși ce asaltează culoarele revistei, prieteni de-ai lui Nichita, care „nu fac nimic”, în schimb emit cu voce tare tot felul de păreri „ciudate” despre „marii noștri scriitori”, cu cuvinte de laudă despre unii „ideologi ai capitalismului”, un Faulkner, Dos Pasos, Th. Mann!... Se pare că redactorul-șef, atotputernicul Paul Georgescu, i-a recomandat însă, cu aceeași ocazie, „fetei” să „stea liniștită pe scaunul ei”, acești „tineri” cam suspecți și care „nu fac nimic”, care „stau pe marginea șanțului” (era
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și trecătoare, în Grecia și în statele Americii latine; acest lucru nu ar fi fost, în esență, dăunător națiunii noastre, tradiției și culturii ei. În fapt, lupta crâncenă și orgoliul „lor”, al comuniștilor, era „omul nou”, o mască utopică în dosul căreia se ascunde vechea tendință a popoarelor ruse de a destabiliza instituțiile tradiționale și specifice popoarelor subjugate, în limbaj modern, un fel de lavage de cerveau, o distrugere a identității naționale și individuale, o sfărâmare a bisericii, a „instituției țăranului
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
fi stăpâniți destinelor noastre?! Norocul, da, dar... care noroc?! Care dintre accepțiunile sale?! Poate „norocul” comun multora de a avea parte, în prima parte a vieții, de o familie, de doi părinți, norocul unei sănătăți ireproșabile sau... mai știi, pe dos: „norocul” de a trebui să învingi bariere care altora li se par insuportabile, care îți călesc caracterul și îți deschid căi, posibilități pe care alții nu îndrăznesc a le visa?! Ce rol are norocul într-o carieră?! Dar... despre noroc
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și tonul de „șef”, cum că Dimi (Dimisianu!Ă făcuse „treaba” în locul meu, am replicat, poate un pic cam iritat sau arogant, că-i mulțumesc și că sper că o va face și săptămâna viitoare. Geo, stând în picioare în dosul biroului său, în amplul și luxosul lui imobil din Bdul Ana Ipătescu (pe care, în absența mea de la revistă, dar și din conducerea Uniunii, scriitorii l-au pierdut, iar revistele, mândrele reviste literare au fost îngrămădite în câteva cămăruțe din
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
pe recalcitranți, indiferent de valoarea lor profesională. 10 Unul dintre vechile, repetatele, insistentele, „auto-educativele” mele exerciții „dialectice”, încă din prima junețe, este acela de a încerca ceea ce numesc eu „exercițiile de radicalizare”, adică de a întoarce pur și simplu pe dos o problemă, o situație, un fapt, oricât s-ar dovedi această „nouă perspectivă” „jenantă” sau chiar compromițătoare pentru orgoliul sau vanitatea mea și a „rațiunii” mele, pentru bunul meu instinct social. M-am înșelat eu?!... S-au înșelat, se înșală
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
paradoxalitatea” reacției mele: dintr-un aderent aproape entuziast al noului șef de stat, am devenit „într-o vară” oponentul său categoric, în timp ce „domnii sceptici”, mereu în rezervă față de actele sale pozitive între ’65-’71, au avut o reacție oarecum „pe dos”; încercau, adică, să minimalizeze discursurile sale din acea vară a lui ’71, ca și întreaga mișcare de mase, ședințele largi, numeroase, pe tot întinsul țării, „atașamentul” cetățenilor, dar și al multor vârfuri intelectuale - mă jenez, aici, să citez unele nume
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ce a creat atâtea arte și postúri splendide, expresive, melodioase!...Ă , lepădarea altora, cu mai puțin geniu, de origini și de „mizeria țării și a românilor”, a prins în acești ultimi ani forme penibile, care ascund prost un conformism „pe dos” sau un oportunism, pecuniar adesea, explicabil poate, dar nu mai puțin problematic! Noi nu judecăm pe nimeni, deși am fost adesea judecați în pripă și cântăriți cu „greutăți false”, am oroare de orice postură judiciară cu nobila excepție a „magistraturii
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
sudic”, într-o separare deloc morală sau valorică, ci una temperamentală și, uneori, de viziune, de reflexe. Și, pentru a schimba, cum fac de obicei în aceste scrieri - ori ilustrând un „fapt de viață” cu o digresiune teoretică sau, pe dos, întrerupând o dezbatere pur teoretică cu o anecdotă culturală sau biografică! -, îmi amintesc, acum, aici, la această „chestiune” atât de dezbătută și încă atât de confuză (o confuzie care o face teribil de explozivă!Ă a „specificului” și a reflexelor
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
freacă menta de dimineață până seara. Cum pot să știu?" În China, despre o astfel de persoană se spune că e ca peștele în apă. Hezbollahul nu corespunde niciunei forme de organizare standard. Asta pentru că el combină și răstoarnă pe dos lucruri pe care tradiția noastră occidentală le-a ținut întotdeauna separate unele de altele. Congregație religioasă, partid politic, ONG (partidul își are spitalele și școlile lui, deschise oricui), grup de comunicații (televiziune, ziare, posturi de radio, edituri), fracțiune parlamentară, armată
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
a contemporanilor săi, pentru că Paris s-a dus apoi în Sparta s-o răpească pe Elena și se cunosc urmările. Zeus credea că, punând un muritor să-l scoată din bucluc, va salvgarda pacea zeilor, dar totul a ieșit pe dos. Este adevărat că gustul spiritual se rafinează, ca și celălalt, prin exerciții de discernere, un antrenament gimnic cu diferențe abia sesizabile între probe. Și către ce altă sală de antrenament îți poți îndrepta privirile dacă nu spre prestigiosul salon mondial
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
savez-vous quelle différence il y a entre un âne et un évêque? Non, monsieur... Eh bien! je vais vous l'apprendre: c'est que l'évêque porte la croix sur la poitrine et que l'âne la porte sur le dos. Et vous, monsieur, pourriez-vous me dire, à votre tour, quelle différence il y a entre un âne et un commis voyageur? Ma foi, M. l'abbé, je cherche en vain, je ne sais pas. Ni moi non plus, Monsieur!" Sur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și să doarmă într-un scaun de senator sau de academician. Locotenentul Racoveanu, însărcinat cu aprovizionarea regimentului nostru, se plângea într-o zi, că generalul Tel, trecând prin tabăra noastră și alungând, ca un uliu găinile, pe toți ofițerii prin dosuri, i-ar fi făcut lui observația că "fumurile de la bucătărie nu sunt aliniate". De aici, pornind vorbă la masă, altul povestește despre milităria pe care o face domnul maior Stoianovici, un militar strâmt, îngust, care stă smirna în fața generalului și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ce colac, ce cerc frumos, zice Racoveanu... Ca la circ, domnule, sar caii de cavalerie în colac, pe dealul cellalt..." La masă, când se aduc fructele. "Ara, bre, de ce n-ai adus mai puțin?... De abea se vede strugurele în dosul florilor de pe farfurie... Nici nu mai spăl bucățica de poamă, că din puțină ce este, mai scade..." La cafea: "Mie să-mi dai ceașcă cu dungă aurită..." În preajma căruțelor, caii mânâncă la conovăț, și unul bălan calcă lanțul. "Sai măi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
va vesti autoritățile. El nu știe de asta: "Dumneata ești tata nostru, noi pe dumneata cunoaștem". După patru zile, azi, la 14 Octomvrie, jandarmul nu s-a arătat să cerceteze deși a fost vestit. Cânii au sfâșiat leșul epii în dosul bordeelor. Am văzut pe un om tare de altfel la clonț, un fel de derbedeu numit Neculai Botez. Când era anul bun, lunea îl apuca jucând cu muierile de după cap. Într-un rând i-a dat proprietarul o sută de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
copilăriei, despre dragostele tinereței, despre necazurile bărbăției, nu mai isprăvește... Mult mai ai? întreabă Dracul cu mânie. Mai am, că de-abia am început. Și cântă, și cântă până ce Diavolul, nebunit, zvârle pe Moldovan din spate. Omul a căzut cu dosul la pământ așa de tare, încât i-au plesnit bumbii de la cămașă. De-atuncea umblă Moldovenii cu pieptul descheiat... Clopotele dela mănăstire... Pădurea de stejar... Romanii... Eri, am văzut pe părintele Cernăuțanu. Pe colonelul Georgescu un om de ispravă, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
fată un epure! Magari din când în când, cuminți. Stă cu fața încolo și întoarce capul privindu-ne cum venim cu viteză. Spârcoci! Grauri și prigorii. Ciocârlii. Trecem prin Șablo, Mangalia, la Constanța. Colbul dela Tekir-Ghiol văleu! Otelurile Movilă cu dosul și closetele la mare și la lac! Marea la Constanța. Bat valuri, și vin din larg cu horbotă albă de ghiare mărunte. Brătescu Voinești. Comunicare 1 Iunie. Nicolae Pescaru din Znagov Dobroșești. Știe acest farmec dela un moș bătrân, Dumitrache
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
oprească lovitura săbiei. Suliță scurtă. Pavăză de lemn ușor, acoperită cu tablă de fier. Arc. Sabie încovoiată. Săneața. Le-a tras o bataie de le-a mers colbul Într-o mică de ceas Și-a venit în ori A dat dos la față A tuns-o la fugă. A spălat putina Bătrânețe și slăbire Armadie Vorba rea merge ca săgeata I-a tras un pui de bate A lăsat toate-n pământ Umblă cu zurba. Flacările biciuau noaptea Dealul poticnea într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pe ape, dorm oile toate... Mioară bârsană, de ești năzdrăvană și de-a fi să mor, tu spune-le lor, baciului vrâncean și lui ungurean ca să mă îngroape aicea aproape, în strunga de oi, să fiu tot cu voi, în dosul stânii să-mi aud cânii, în șoapta teilor în jocul mieilor... Și când m-or răpune pe groapă mi-i pune flueraș de fag mult zice cu drag, flueraș de os multe zice duios flueraș de soc mult zice cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
turcilor cu care a avut mai multe ciocniri. Tactica folosită în aceste lupte ne este relatată de Bielski: Ștefan i-a lovit în locuri strâmte și cei care atacau primii erau moldovenii, dar mai înainte ca să încingă ei lupta „dau dosul”, o rupeau la fugă, iar dușmanul, crezând că o fac de frică, îi urmărea, până când se loveau de zidul polonilor, moldovenii repliindu-se pe marginile acestuia, după care reveneau la atac. Fiind greu înarmați, „ai noștri ușor i-au înfrânt
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
arătau neosteniți în atacurile lor vrăjmașe.” Moldovenii nu puteau suferi pierderi mari, deoarece nu angajau lupte propriu-zise; atacând, provocau pierderi adversarului și-l sileau să se oprească, să-și pună trupele în ordine de bătaie, moment în care moldovenii „dau dosul”, cum zice cronicarul. Tactica era moștenită de la strămoși, impusă și de năvălitorii turco-mongoli, mari maeștri în folosirea acesteia. Wapowski vede succese acolo unde moldovenii „rup” lupta și o iau la fugă, pentru a nu suferi pierderi. Ei au evitat mereu
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]