KorAP: Find »[drukola/base=dumnezeiesc & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...210 211 212 ...228 >

5,695 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349

peste chip, cu dorința de a rămâne statornic în a spune liturghiile în cinstea ei (am consimțit, urmând să stabilesc numărul lor) și cu multe și puternice sughițuri, m-am simțit foarte apropiat într-o iubire crescândă față de Maiestatea Sa dumnezeiască. În mare, priceperile din timpul liturghiei și de dinainte priveau felul de a-Și însuși rugăciunile de la liturghie atunci când se vorbește cu Dumnezeu, cu Tatăl sau cu Fiul etc., felul de a acționa al Persoanelor dumnezeiești, felul Lor de a

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
crescândă față de Maiestatea Sa dumnezeiască. În mare, priceperile din timpul liturghiei și de dinainte priveau felul de a-Și însuși rugăciunile de la liturghie atunci când se vorbește cu Dumnezeu, cu Tatăl sau cu Fiul etc., felul de a acționa al Persoanelor dumnezeiești, felul Lor de a crea, mai mult simțind și văzând decât înțelegând. Toate acestea întăreau ceea ce făcusem și mă însuflețeau pentru a merge mai înainte. În această zi, chiar mergând prin oraș cu multă bucurie lăuntrică, îmi înfățișam Preasfânta Treime

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
ș20 februarieț - Înainte de a începe rugăciunea, îmbărbătare evlavioasă pentru a intra în ea; în timpul ei, multă evlavie călduroasă sau strălucitoare și suavă, fără vreo pricepere, ci ducându-mă spre o încredințare a inimii, fără a se opri asupra vreunei Persoane dumnezeiești anume. Apoi, fiind confirmat în cele de dinainte, cunoaștere a spiritului rău de mai înainte, și anume, cel care voia să mă facă să mă îndoiesc și să mă revolt împotriva Preasfintei Treimi, precum stă scris la numărul 17; cu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
apoi de o căldură și de mult har, chiar dacă, în ceea ce mă privește, în ciuda unor piedici pe care le simțeam din partea altora, mă trăgeam cu ușurință deoparte, fără a cere sau căuta confirmare, ci dorind împăcare cu cele trei Persoane dumnezeiești; apoi, înveșmântat pentru a spune liturghia, neștiind cui să mă încredințez sau cu cine să încep, mi-a venit în minte, în timp ce Isus mi se oferă: „Doresc să merg înainte”, și cu aceasta să încep mărturisirea, confiteor Deo4, cum spunea

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
înfățișare a ajutorului și iubirii lui Isus, începând liturghia nu fără multă liniștită și tihnită evlavie și lăcrimând puțin, părându-mi-se că, cu mai puține lacrimi, mă găseam mai îndestulat și mulțumit de a mă lăsa ocârmuit de Maiestatea dumnezeiască, de care ține a da și a retrage harurile cum și când e mai potrivit; și cu acestea, la foc, mulțumirea mea creștea, cu o înnoită mișcare lăuntrică și iubire pentru Isus, nemaigăsind în mine acea împotrivire trecută față de Preasfânta

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
liturghie, multe lacrimi și, de-a lungul ei, multă evlavie și lacrimi. Astfel, la un moment dat, am avut limpede aceeași viziune a Preasfintei Treimi ca mai înainte; creștea mereu în mine o iubire tot mai mare pentru Maiestatea Sa dumnezeiască, într-atât încât uneori îmi lua graiul. O dată încheiată liturghia, la rugăciune, iar mai apoi lângă foc, în mai multe rânduri, foarte multă evlavie sfârșind în Isus, și nu fără deosebite mișcări lăuntrice spre lacrimi sau chiar mai mult; și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
aceasta, simțeam ceva în Tatăl, asemenea unei prezențe a celorlalte șPersoaneț în El. În acest timp, după liturghie, mi se părea că, o dată spuse liturghiile în cinstea Preasfintei Treimi, imediat după sau prima dată când voi fi primit vreo vizită dumnezeiască, să închei cu această parte; socoteam că nu trebuia să stabilesc eu timpul la care voi termina, ci să las ca aceasta să se întâmple când voi fi fost vizitat de la Dumnezeu, atunci când I se va părea Maiestății dumnezeiești mai

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
vizită dumnezeiască, să închei cu această parte; socoteam că nu trebuia să stabilesc eu timpul la care voi termina, ci să las ca aceasta să se întâmple când voi fi fost vizitat de la Dumnezeu, atunci când I se va părea Maiestății dumnezeiești mai bine. A PREASFINTEI TREIMI 31. Luni ș3 martieț - La rugăciunea obișnuită, la ora a zecea 1, multă evlavie, fără nici o mișcare sau tulburări, și cu o oarecare durere de cap; într-atât încât, neîndrăznind să mă scol ca să spun

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
sfârșind în Isus, ca și cum m-aș fi aflat la umbra Lui, ca și cum ar fi fost călăuza mea, însă fără a mi se împuțina harul Preasfintei Treimi, ci dimpotrivă, mi se părea că eram și mai mult unit cu Maiestatea Sa dumnezeiască; iar în rugăciunile către Tatăl nu puteam, nici nu simțeam dorința de a afla evlavie, decât de puține ori, întrucât celelalte Persoane mi se înfățișau în El; astfel încât, mediate vel inmediate 4, totul se vărsa în Preasfânta Treime. O dată terminată

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
respectuoasă; mi se părea că, dacă nu ar fi fost evlavia liturghiilor de spus, m-aș fi simțit îndestulat și cu aceasta, cu toată încrederea de a afla tot mai mult har, iubire și mai multă îndestulare în Maiestatea Sa dumnezeiască. A PREASFINTEI TREIMI 32. Marți ș4 martieț - La rugăciunea obișnuită, însoțit de mult har și evlavie, atât de limpede și mai strălucitoare șdecât altădatăț, cu apariția unei călduri, iar în ceea ce mă privește, lepădând cu ușurință gândurile ce veneau și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
se lăsa văzut sau simțit atât de deslușit, ci într-un fel mai întunecat vederii, și întrezărind, mi s-a părut că Preasfânta Treime se lăsa simțită sau văzută mai deslușit sau mai limpede; începând și continuând cu Maiestatea Sa dumnezeiască, am fost acoperit de lacrimi, sughițuri și o iubire atât de puternică încât mi se părea că eram cu asupră de măsură unit cu iubirea Sa atât de strălucitoare și dulce, încât această vizită și iubire îmi apăreau distinse și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
mai mare parte a liturghiei s-a maimicșorat această însoțire și din cauza gălăgiei din cameră etc. Apoi, aproape de sfârșit, întorcându-mă la Isus și recăpătând ceva din ceea ce pierdusem, la cuvintele Placeat tibi Sancta Trinitas 1, sfârșind la Maiestatea Sa dumnezeiască într-o iubire nemăsurată și acoperit de lacrimi îmbelșugate; astfel, de fiecare dată când, la liturghie și înainte, primeam vizite spirituale deosebite, toate sfârșeau în Preasfânta Treime, ridicându-mă și atrăgându-mă la iubirea Sa. O dată terminată liturghia, după ce mi-

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
Persoane deslușit, așa cum se întâmpla alteori. Toate acestea mă întăreau, fără a mai avea dorința de a mai spune și alte liturghii pentru a mă împăca, ci voiam să le duc la capăt, nădăjduind să mă bucur în Maiestatea Sa dumnezeiască. A PREASFINTEI TREIMI 33. Miercuri ș5 martieț - De la începutul și până la sfârșitul rugăciunii obișnuite, mult har ajutător, fără a mă căzni să-l caut, și cu multă evlavie luminoasă, foarte limpede și însoțit de căldură; și după ce mi-am pus

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
de ziua trecută; mergând apoi la rugăciunea pregătitoare pentru liturghie și dorind, pentru a fi ajutat și pentru a mă înjosi, să încep cu Isus, și Preasfânta Treime înfățișându-mi-se ceva mai limpede și îndreptându-mă spre Maiestatea Sa dumnezeiască pentru a mă încredința Ei etc., am fost acoperit de lacrimi, sughițuri și iubire puternică pentru Ea, într-atât încât mi se părea că nu doream și nu puteam privi în mine, nu-mi puteam aminti de cele trecute pentru

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
de lăuntrică și suavă, de multe ori venindu-mi cu multă delicatețe, cu suavitate lăuntrică și ca și cum aș fi lăcrimat. La Te igitur, simțind și văzând, nu în întuneric, ci în strălucire, în multă strălucire chiar, însăși ființa și esența dumnezeiască, sub formă de sferă, ceva mai mare decât soarele, iar din această esență mi se părea că se trage Tatăl, astfel încât, atunci când am spus: Te, id est, Pater 2, esența dumnezeiască mi se înfățișa înaintea Tatălui, iar în această înfățișare

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
strălucire, în multă strălucire chiar, însăși ființa și esența dumnezeiască, sub formă de sferă, ceva mai mare decât soarele, iar din această esență mi se părea că se trage Tatăl, astfel încât, atunci când am spus: Te, id est, Pater 2, esența dumnezeiască mi se înfățișa înaintea Tatălui, iar în această înfățișare și vedere, ființa Preasfintei Treimi, fără deosebire, nici vedere a celorlalte persoane, o evlavie foarte puternică față de cele înfățișate, cu multe mișcări și revărsare de lacrimi; continuând astfel în timpul liturghiei să

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
viziune sferică; vedeam într-un fel toate cele trei Persoane așa cum le văzusem și mai înainte, și anume, că Tatăl, pe de o parte, Fiul pe de alta și Duhul Sfânt pe de alta purcedeau și se trăgeau din esența dumnezeiască, fără a ieși din viziunea sferică; iar cu această vedere și simțire, noi mișcări și lacrimi. Apoi, ajungând la Sfântul Petru 1 și începând să mă rog la Corpus Domini 2, mi s-a înfățișat cu aceeași culoare strălucitoare aceeași

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
a ieși din viziunea sferică; iar cu această vedere și simțire, noi mișcări și lacrimi. Apoi, ajungând la Sfântul Petru 1 și începând să mă rog la Corpus Domini 2, mi s-a înfățișat cu aceeași culoare strălucitoare aceeași ființă dumnezeiască, astfel încât nu puteam să nu O văd. Apoi, în timpul liturghiei șoficiate deț cardinalul Sfintei Cruci 3, același lucru ca înfățișare și viziune, cu noi mișcări lăuntrice. Apoi, două ore mai târziu, când am coborât în același loc al Preasfântului Sacrament

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
înclinație spre a lăcrima, iar când am rostit cuvintele: Beata sit Sancta Trinitas 1 - și pentru tot restul liturghiei - o simțire nouă, o evlavie nouă și mai mare și care îmi stârnea lacrimi, fără a-mi ridica mintea până la Persoanele dumnezeiești ca fiind distincte, nici pentru a le deosebi, nici coborând la litera cuvintelor; în schimb, aveam impresia unei vizite lăuntrice, undeva între locul Ei din înalt și litera cuvintelor, și astfel, continuând cu multe și necontenite lacrimi, mi se părea

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
fiu mulțumit de toate, rugându-mă chiar ca, pentru aceeași slavă adusă lui Dumnezeu, să nu mă viziteze cu lacrimi; de câteva ori mintea mi s-a ridicat spre înalt de la sine, mi se părea că văd ceva din ființa dumnezeiască, pe care, alteori, căutând-o, nu-mi stătea în putere să o aflu. A ZILEI 27 șbisț. Duminică ș9 martieț - Rugăciunea obișnuită, asemănătoare celei de dinainte. După ce mi-am pus veșmintele, în timpul rugăciunii pregătitoare șam simțitț o nouă evlavie și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
spune liturghia, și șgândul acesta s-a însoțitț cu o suavă pornire de lacrimi în ochi. Apoi, în capelă și la liturghie, evlavie la acest gând, făcându-mă una cu ceea ce Domnul îmi poruncea și gândindu-mă că Maiestatea Sa dumnezeiască orânduia, purtând totul ad bonum 1 etc. Uneori, în aceste răstimpuri, vedeam întrucâtva, când ființa Tatălui, și anume, mai întâi ființa și apoi pe Tatăl, cu alte cuvinte, evlavia sfârșea mai întâi la esență și numai pe urmă la Tatăl

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
la pregătirea altarului, și apoi lacrimi, evlavia sfârșind la Stăpâna noastră, fără a o vedea. De-a lungul întregii liturghii, evlavie și uneori mișcări ducând spre lacrimi, iar după aceea, evlavie. De-a lungul acestor răstimpuri vedeam uneori întrucâtva ființa dumnezeiască, uneori sfârșind la Tatăl, și anume mai întâi la esență, apoi la Tatăl. Înainte de liturghie, în capelă, șm-am simțitț ca și cum mi-ar fi fost îngăduit să privesc spre înalt, întrucât mi se părea că a privi spre înalt mă tămăduia

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
găseam ceea ce căutam. În aceste răstimpuri, nici un semn de viziuni sau priceperi. O dată terminată liturghia și mai apoi în odaie, șm-am simțitț fiind cu totul lipsit de orice ajutor, fără să pot avea nici un gust pentru mijlocitori și pentru Persoanele dumnezeiești, ci atât de departe și despărțit, ca și cum niciodată n-aș fi simțit ceva dintr-ale Sale și ca și cum nu-mi va mai fi dat să simt vreodată; mai mult, îmi veneau niște gânduri, ba împotriva lui Isus, ba împotriva altcuiva

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
mi-a venit în gând să spun trei liturghii în cinstea Preasfintei Treimi pentru a aduce mulțumire, mi s-a părut că lucrul acesta vine de la spiritul cel rău; și hotărând să nu spun nici una, am crescut mult în iubirea dumnezeiască; șam simțitț mulțime de lacrimi, de sughițuri și de tărie, stând în genunchi vreme îndelungată sau plimbându-mă; șcaț și altă dată, în genunchi, cu o mulțime de gânduri felurite și cu multă îndestulare lăuntrică; și cu toate că această cercetare atât

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
Treci la loc!”; o confirmare prin lacrimi și o încredințare desăvârșită despre tot ce am hotărât. Un sfert de oră mai târziu, șa urmatț o trezire a conștiinței și am văzut limpede cum ispititorul, pe când îmi aducea gândurile împotriva Persoanelor dumnezeiești și a mijlocitorilor, mă punea sau voia să mă pună în îndoială în lucrul cu pricina; dimpotrivă, atunci când simțeam vizite și viziuni ale Persoanelor dumnezeiești și ale mijlocitorilor, nu era decât tărie și confirmare a acelui lucru, iar această simțire

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]