12,690 matches
-
răspuns: «E normal să moară. Pentru că peste patru bilioane de ani maestrul se va întoarce ca Maitreya Buda și va ridica sufletele celor care au murit.» Mi s-a părut o cacialma. Aum l-a atacat violent pe Maki Tarō, editorul revistei Sunday Mainichi, care continua să critice secta. Când am întrebat de ce îi atacă, mi s-a răspuns: « Chiar dacă suntem atacați sau ni se întâmplă altceva, oamenii care au o relație cu gurul sunt binecuvântați. Chiar și dacă vom cădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
exhibiționist. Se ducea în fiecare vineri seară la radio de parcă s-ar fi dus la propria lui înmormântare. Pe tot drumul în autobuz sau în metrou nici nu scotea o vorbă. Am mai afirmat că nimeni, nici unul dintre criticii și editorii de mâna a patra, care-și dădeau aere de superioritate, nu a descoperit vreodată ceea ce era Seymour cu adevărat. Un poet, asta era, pentru numele lui Dumnezeu. Și când spun poet, mă gândesc la un poet. Și, cu toate că n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
după părerea mea, cel mai rizibil din toate - este acela că artistul niciodată, nici chiar în sumbrul ev pre-psihanalist, nu și-a venerat criticii profesioniști, ba chiar, de regulă, i-a detestat, în bolnăvicioasa lui concepție asupra societății, laolaltă cu editorii ei echt, cu neguțătorii de artă și cu toți ceilalți, un clan de prosperi manevranți ai artelor, poate demni de invidiat, despre care se spune însă că ar prefera, pare-se, să obțină de la el ceva diferit și mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
majoritatea însă compuse în armată. Am de gând ca în scurt timp - acum e doar o chestiune de zile sau de săptămâni, așa îmi spun eu - să mă despart de vreo sută cincizeci de poeme și să le prezint primului editor binevoitor care posedă un costum de dimineață bine călcat și o pereche de mănuși gri, ca să le ducă direct în tipografia lui întunecoasă, unde or să fie împachetate într-o manta de praf, cu o clapă la coperta a patra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
s\-[i poat\ da seama singur. Nu pot s-o fac. Nu s`nt sigur dac\ am m\car dreptul de a le discuta. Mi se permite s\ le rumeg, s\ le redactez, s\ le `ngrijesc, s\ g\sesc un editor care s\ le publice `ntr-o edi]ie cartonat\, dar, din motive personale, v\duva poetului, care e proprietara lor legal\, mi-a interzis s\ citez aici vreun fragment. (n.a.) . Bine`n]eles (germ.) (n.tr.). . Spirit al timpului (germ.) (n.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
în străinătate și pentru cluburile de lectură; o propunere din partea unui producător de film de la Miramax - toate oferite romancierei înainte de publicarea cărții, toate oferite unei scriitoare de care nimeni nu mai auzise până atunci și care fusese abandonată de mai editori și agenți decât îndrăznea însăși Alice să recunoască. Petrecerea de lansare a cărții era vineri. La Avante, din San Francisco. Totul era plătit de Viking, al cărei prim editor pusese mâna pe carte la o licitație comună a trei case
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
nu mai auzise până atunci și care fusese abandonată de mai editori și agenți decât îndrăznea însăși Alice să recunoască. Petrecerea de lansare a cărții era vineri. La Avante, din San Francisco. Totul era plătit de Viking, al cărei prim editor pusese mâna pe carte la o licitație comună a trei case de profil. Asta era tot ce știa Jina, tot ce reușise să afle de la Alice pe parcursul unei serii de telefoane încântate și grăbite. Jina s-a îmbrăcat pentru prânz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
capătul solitar al culoarului pe care erau prezentate romanele de dragoste, acolo unde zăcuseră cândva cărțile cu coperte simple semnate de Alice. Jina a izbucnit în râs, gândind că titlul e o glumiță inventată de departamentul de marketing sau vreun editor junior ambițios. Până în ultima secundă, a fost sigură că un secret împărtășit între prietene e cel mai prețios lucru de pe pământ. Că e o comoară protejată între zidurile unei fortărețe. Ușor ezitantă, Jina s-a apropiat de baloturile cu cărți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
de prezența unui adult care vorbea mai puțin academic. Nu m-am bălegit, i-a răspuns Jina. Dar încă nu știu ce vreau să-i spun. Cine-a zis că trebuie să-i spui ceva ? O împușcăm chiar acolo, în fața poterei de editori aroganți. Crede-mă, acum știu cum să țintesc. O să-i trimit un glonț chiar între ochi. Of, Irene, a suspinat Jina. Iar ai început. Danny să cățărat călare pe spătarul canapelei. Mike măcar a încercat să-și îndepărteze privirile de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
acum șaten și mai rar, iar abdomenul odată musculos i se moleșise, dar Alice îl iubea mai tare așa. John îi citea romanele de la început până la sfârșit în numai două zile și niciodată nu le găsea nici un defect. Era un editor lamentabil, dar un fan adorabil și un soț mai minunat decât l-ar fi putut inventa ea în scris. Alice a întins o mână către el și-a ales să creadă că bărbatul nu-i înregistrase gestul înainte să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Internet, nu există încă nicio instituție care să-l certifice. Avem de-a face cu o hiper-democratizare a literaturii, adică o literatură care aparține tuturor și fiecare se poate bucura de ea. Pe Internet, nu există încă o comunicare între editori de renume pentru a asigura succesul unui text; reușita lui se bazează pe un fel de vot democratic. Web-literatura nu substituie literatura de specialitate, în sensul tradițional. Nu asistăm la o migrare a literaturii de specialitate pe net, ci cu
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
cel mai devotat și uimit ascultător al povestirilor ei, deoarece abia în acele după-amiezi și înserări, darul ce-l avea al confabulării, atât încât să-mi anime uimirea, îmi deveniseră vizibile mult mai mult ca înainte plăsmuirile (cuvânt reconstituit de editor) levantine, deschidere spre împărățiile vorbei, spre zecile de povestiri ale zecilor de întâmplări trăite, auzite, născocite, căci totuna erau. Povestind, vocea ei întinerea și ochii săi sclipeau cum probabil îi străluciseră în tinerețe, dar ca să dea crezare spuselor ei, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
opuse. Am avut raporturi strânse cu intelectuali de la Chișinău. Citez câteva nume: regretatul Grigore Vieru, Ion Ungureanu, fost ministru al culturii, regizor, Nicolae Matcaș, fost ministru al învățământului, academicianul Mihai Cimpoi, președintele Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, Anatol Vidrașcu, publicist și editor, Eugen Doga, compozitor de renume mondial, Nicolae Dabija, redactor șef al revistei "Literatură și Artă", scriitor, și încă mulți, mulți alții. Am participat la numeroase întâlniri cu acești intelectuali, i-am ascultat cu interes și respect, adevărați patrioți. Am avut
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
agita plasa prin aer. Mulțimea începu să scandeze numele lui. Arbitrul îi examină pe rând pe cei doi gladiatori, din cap până în picioare. Așteptă ca ei să-i confirme că sunt gata, apoi privi spre pulvinar. Vitellius, căci el era editor al luptelor de gladiatori, se ridicase deja. Valerius văzu că se sprijinea cu o mână de balustradă, iar cu cealaltă flutura o batistă albă. După o clipă, Vitellius lăsă batista să cadă și se auziră acordurile orgii și ale flautului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Cuprins de o bănuială cumplită, Valerius se uită spre pulvinar. Îl văzu pe Vitellius lângă balustradă. Din gestul lui înțelese, așa cum înțelesese și mulțimea, că Vitellius cerea moartea lui Salix. Vitellius voia ca Salix să fie sacrificat. Cum putea el, editor al acelor lupte, să nu țină seama de cererea publicului? Cum putea să ceară moartea, dacă un întreg amfiteatru ceruse ca gladiatorul să trăiască? — Nu poți! urlă Valerius. — Ba poate! strigă euforic tânărul cu păr negru. Imperator-ul are puterea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
am renunțat la gladiatură și m-am retras la Histria - Proculus făcu un gest larg. Gata. Să nu mai vorbim despre asta. — Da, dar... Antonius fu redus la tăcere de un gest al maestrului. Nu mă întorc în arenă. Astăzi, editor-ul jocurilor hotărăște a priori moartea campionului tău. N-ai văzut cum Vitellius a impus uciderea lui Salix? N-a ținut seama de dorința poporului. Așa fac tiranii. Proculus se opri lângă doi luptători cu capul acoperit de o bonetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
să rotunjească pari, să sape pământul și chiar să scoată bolovani din pământ. Domus: vila romană prin excelență. Cu o secțiune pătrată sau dreptunghiulară, are patru laturi și o mare grădină interioară, în care se poate ajunge prin porticurile interioare. Editor: finanțatorul oficial al luptelor de gladiatori. Corespunde actualului sponsor. Eques (pl. equites): cavaler (lat.). În primele două secole ale Imperiului, cavaleria ușoară romană era compusă în mare parte din galo-romani; de origine galică erau și majoritatea armelor: sabia, scutul plat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de-a lungul Dunării, iar apoi în întregul Imperiu, până la Roma, mithraea erau împodobite cu mozaicuri și picturi. Pe structurile lor au fost ridicate numeroase bazilici creștine. Morituri te salutant!: literal, „cei destinați să fie victime te salută!“. Salut adresat editor-ului jocurilor de către gladiatorii legitimi, special pregătiți pentru aspectul ritual și sacrificial al munera. Moriturus: cel care este gata de sacrificiu; termenul îl desemnează pe gladiator. Mulsum: vin (alb sau roșu) aromatizat. Cel mai obișnuit mulsum este preparat cu miere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
a nu fi recunoscut E o răsplată pentru felul în care arăt. — O, salut, spuse el. Nu se mai poate să ne întâlnim în felul ăsta. — Ce faci tu în bomba asta? De ce nu iei masa cu ai tăi, cu editorii și ceilalți? —Fii serios. Iau masa cu editorul meu o dată la doi ani. Tu ce faci? — Eu sunt vârât în filme. Până aici. — Atunci de ce nu iei masa cu Lorne Guyland? Înțelegi? Așa ceva nu se întâmplă în fiecare zi. — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
felul în care arăt. — O, salut, spuse el. Nu se mai poate să ne întâlnim în felul ăsta. — Ce faci tu în bomba asta? De ce nu iei masa cu ai tăi, cu editorii și ceilalți? —Fii serios. Iau masa cu editorul meu o dată la doi ani. Tu ce faci? — Eu sunt vârât în filme. Până aici. — Atunci de ce nu iei masa cu Lorne Guyland? Înțelegi? Așa ceva nu se întâmplă în fiecare zi. — Ce te-a făcut să pomenești de Lorne Guyland
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
servitori. Trebuie să-și spele singuri și să facă restul gospodăriei. Nu e de mirare că sunt așa de morbizi. Nu-i de mirare că sunt frânți de oboseală. — Amice, ar fi cazul să-l suni pe nenorocitul ăla de editor al tău. Să-i spui să-și facă treaba mai cu simț de răspundere. — Da. Da. Linia gurii definește fața, ca și cum ar fi privită într-o oglindă veche care surprinde imperfecțiunea cărării - da, cu un vârtej de praf și picățele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cu cordon bleu, știi tu, cum face lumea, și într-o zi m-am gândit, de ce nu? Am și eu ceva de făcut. —Și Belinda? — Bells? Ei, ea face un curs de secretare în Kensington. Apoi va fi secretara unui editor de modă la Mode. Va fi norocoasă, am spus, fără să pot camufla o umbră de plictiseală în glas; astea erau genul de job-uri pentru care fetele ca Belinda își puneau în pericol lacul de unghii Chanel scoțându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
lung și dezordonat era ținut pe spate cu o panglică din catifea marca Alice, clasicul stil Sloane: ceea ce era ciudat, pentru că nu arăta a Sloane. —Sam, se ridică Tim și mă sărută când am ajuns la masă, ea e Anne-Marie, editorul nostru - și arătă înspre costumul portocaliu -, iar ea e Jordan, asistenta ei, editorul de știri. Amândouă au salutat politicos. Noi două am vorbit la telefon, am spus către Anne-Marie, dar probabil nu-ți mai amintești. Tim mi-a făcut legătura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Alice, clasicul stil Sloane: ceea ce era ciudat, pentru că nu arăta a Sloane. —Sam, se ridică Tim și mă sărută când am ajuns la masă, ea e Anne-Marie, editorul nostru - și arătă înspre costumul portocaliu -, iar ea e Jordan, asistenta ei, editorul de știri. Amândouă au salutat politicos. Noi două am vorbit la telefon, am spus către Anne-Marie, dar probabil nu-ți mai amintești. Tim mi-a făcut legătura și tu m-ai lăsat să te bat la cap. Probabil m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
îngrozitor de pragmatică! Te-ai gândit să scrii un sitcom pentru Canalul 4? — Ai grijă. Nu batjocori mâna care te hrănește... — Da’ ce, mă hrănește de bunăvoie? Acum era rândul lui Janey să pregătească cina. Era singura mea prietenă adevărată, un editor de scenarii care lucra în prezent la un serial de comedie ajuns în mijlocul filmărilor, dar care nu mergea prea bine, în opinia lui Janey, deși l-ar fi făcut pe Eeyore să arate ca Christopher Biggins. Din fericire, eram doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]