5,886 matches
-
care nu e „o istorie estetică sau descriptiv-istorică, ci o istorie axiologic-analitică“, reflectând viziunea euforionistă a Cercului Literar. Între 1991 și 1992, lucrează la Straja dragonilor, autobiografia sa, încheind primele două capitole; în interviul cu Marta Petreu din Apostrof, scriitorul exclamă: „Singurul eșec care mă mai poate aștepta este acela de a muri înainte de a-mi termina Autobiografia.“ Imediat după Anul Nou 1993, se internează în clinică, perfect conștient că urmează să asiste la procesul morții sale medicalizate. Spirit veșnic rebel
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
acela de a-și scrie Autobiografia, a cărei noutate va consta, spunea el, în netrucarea ei și în intenția decisă de a se dezvălui fără rețineri, fără nici un fel de restricții mentale: „Așa ceva nu s-a mai scris la noi“, exclama el, cu o satisfacție copilărească, acompaniată de râsul lui sacadat-gâlgâitor, atât de aparte. Regăsesc, de altfel, această afirmație și în interviul acordat Martei Petreu în revista Apostrof: „În Autobiografie, voi spune totul despre mine, chiar și cele mai inconfortabile lucruri
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
probleme precum influență, efecte, persuasiune. Faptul că existau o conștientizare publică a existenței acestor fenomene, un acord cu privire la faptul că ele sunt relevante și trebuie studiate a oferit un prestigiu suplimentar, un fel de „aură socială” domeniului nou apărut. După cum exclama chiar Lazarsfeld, „o fascinație nemăsurată înconjoară toate demersurile de a studia efectele comunicării de masă” (1944/1948). Nevoile unei științe behavioriste/empirice, centrată pe probleme de influență, pe evidențierea relațiilor de tip cauză-efect, s-au corelat cu interesele comerciale ale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
spunea că totul va fi bine, că „aproape” este și poștă, sunt și magazine... Eu nu vedeam decât munți, și urcam mereu în inima pădurii. Acolo distanțele se măsurau altfel; la un moment dat se zăreau niște case și femeia exclamă: — Uite, aici, aproape, mai lucrează o româncă! Mi-ar fi trebuit o zi să ajung la ea. Telefonul își pierduse semnalul. Casa Concettei era plină de persoane venite de departe să vadă noua emigrantă, straniera care urma să aibă grijă
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
îmi spunea -, avea niște ochi fermecători și era multă ispită în vorba lui. Într-o zi, mi-a propus să-mi dăruiască o masă de toaletă din porțelan ca aceea pe care o avea Doamna de Pompadour. «Vai, sire - am exclamat - , va fi numai bună să mă ascund sub ea!»“ Printr-o întâmplare curioasă, am găsit masa aceasta de toaletă la marchiza de Coningham, la Londra; o primise de la George al IV-lea și mi-o arăta cu o amuzantă simplitate
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
cartea, și că cel mai mare senior își pierdea dreptul la respectul meu dacă, într-o scriere publicată, formula propoziții, profesa principii și dezbătea maxime contrare ordinii stabilite și autorității legitime, idei favorabile răzvrătirii. La acestea Domnul de Pradt a exclamat: Greșiți! A repetat acest cuvânt de douăsprezece ori, ridicând glasul la fiecare exclamație, astfel că ultimul Greșiți! era cu șase octave mai sus decât primul. În sfârșit, dus a fost, lăsându-mi porunca să fiu pe viitor mai circumspect; dar
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
glasul la fiecare exclamație, astfel că ultimul Greșiți! era cu șase octave mai sus decât primul. În sfârșit, dus a fost, lăsându-mi porunca să fiu pe viitor mai circumspect; dar, când a văzut că îl conduceam până la scări, a exclamat din nou: „Politețe târzie! Politețe târzie! Întoarceți-vă, domnule!“, iar eu m-am supus. Oamenii din lumea latină nu-și cer sfat niciodată lor înșiși; ei nu se spovedesc decât altora, într atât sunt de sociabili. Ei se spovedesc: 1
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
ordonat. Un Desperado nu mai are noțiunea de ordine. Lectorul nu se mai hrănește cu o gândire planificată. Literatura Desperado se refuză bucuriei de a descoperi logica întregului. Autorul Desperado nu acceptă tirania logicului, el trăiește în alogic. Paul Valéry exclama, "Un obstacol este un soare!" Autorul Desperado face un astfel de soare, de bucurie a creației din demolarea tuturor convențiilor cunoscute. Romanul distruge happy end-ul, romanțiozitatea, perceperea afectivă a istorisirii, chiar accesibilitatea. Textul e inconștient preocupat să radă orice
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
textului pe care îl recreează, dar îl și ratează, la nesfârșit. Literatura Desperado e o interminabilă rememorare. Prezentul eroului Prezentul eroului Desperado e confuz. Unicul lucru pe care îl face John the Savage (Huxley, Minunata lume nouă) după clipa când exclamă, "Minunată lume nouă!" (vorbe venite din Shakespeare pentru a se dovedi, pentru Huxley, o farsă), e să-și curme zilele. Copiii din Împăratul muștelor (Golding) sunt obsedați sau hăituiți de masacru. Anna Wulf (Caietul auriu, Doris Lessing) e înspăimântată că
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
literatură. Comedia și tragedia în stare pură. Cum însă de multă vreme ele nu mai sunt separabile în convenția literară, imaginea vestică a cortinei de fier este inevitabil superficială. * Lipsurile economice din interiorul comunismului îl fac pe lectorul vestic să exclame: Trăiască capitalismul, ce dreptate am avut! 1984 de Orwell e o dovadă grăitoare cât de cumplit poate fi comunismul: fără haine, hrană, iubire, intimitate, omenie. Teoria e fundamental greșită. Confortul material lipsește, e drept, dar omenia există, chiar dacă scriitorii din
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
imensă bibliotecă publică, în care n-ar putea nimeni să citească nimic", se gândește Philip. Autobiografia lui Chatterton, narațiune la persoana întâia, e atașantă. Totul plutește într-un abur de superficialitate. Ne simțim în prezența unei maniere molipsitoare (falsul). Charles exclamă, "jumătate din poezia veacului al otsprezecelea a fost probabil scrisă de el", este "cel mai mare poet din istorie!", dar nu ajunge la sufletul nostru decât chinul apropierii lente dar sigure a lui Charles de neființă. Într-o discuție cu
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
apărut The Less Deceived (1955). Intrăm pe un tărâm de experiențe mai sugestive, mai aproape de ce simțim noi înșine, mai autentice, mai captivante. Într-un album cu fotografii găsim imaginea de copil a iubitei. Fotografia e o artă "care dezamăgește", exclamă Larkin. Trecutul e o temă nouă. Sufletul poetului aleargă să recupereze anii pierduți, se oprește în loc, se contemplă. Se naște poemul: Să fie doar trecutul? Florile, poarta Parcuri încețoșate, motoare, sfâșie Doar fiindcă s-au dus; tu Îmi strângi inima
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
vigoare pe atunci. Am trecut prin toate etapele de readaptare gradată. Îmi amintesc de examenele de aptitudini fizice, care aveau loc la Ministerul Muncii, obligatorii pentru obținerea permisului de muncă. Am obținut note mediocre care l-au făcut pe responsabil să exclame aceste cuvinte de neuitat: „N-o să puteți să munciți niciodată! Întoarceți vă în Iugoslavia voastră!“ Nu uit nici prima oară când am căscat gura la Monoprix**, nici timiditatea mea la coaforul din cartier al cărui salon, foarte banal de altfel
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
scop în care bagajele tradiției răsăritene trebuiau abandonate. Intelectualii interbelici, printre care Mircea Eliade și Constantin Noica, au resimțit acut atît necesitatea, cît și dificultățile de a articula istoria/cultura Occidentului european și tradițiile locului. Sîntem eternii țărani ai istoriei, exclama Noica, în vreme ce Eliade vorbea despre teroarea istoriei care apasă peste Europa de Răsărit. Totuși, pentru a se integra în istorie și în modernitate, ortodoxia oficială a găsit un mijloc foarte la îndemînă, care nici în Occident nu se demodase pe
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
început) Perenitatea luminozității muntoase, în comparație cu universul perisabil al fenomenelor și generațiilor, aduce cu sine ideea de veșnicie, de nemurire, sub influența acestui peisaj simțurile căpătând o robustețe deosebită: „Eu m-am desprins din munții vineți/ Cascade vuitoare port în mine” exclamă poetul în Rapsodia pădurii. Lumea adâncurilor este tărâmul unde se adună neliniștile ca-ntr-un sabat. Revenirea la suparafață reprezintă ieșirea la o stare neutră, deci neinteresantă pentru poezie, dar este rândul chemărilor alpine să treacă pe prim plan, să
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
de toate, sfinții se ridică în contemplația mistică până la experimentarea suprasensibilă, până la vederea miraculoasă a luminii necreate. „Fericită e mintea care, trecând peste toate cele ce sunt, se bucură neîncetat de dumnezeiasca frumusețe”(Maxim Mărturisitorul: Centuria I, 19 în Filocalie ), exclamă sfântul Maxim Mărturisitorul. Ca să aprofundam mai bine sensul preocupării noastre, să trecem acum la un alt aspect și anume la caracterul sofianic al frumuseții. Expresia de „frumos sofianic” a apărut întâia oară în românește întrun eseu despre Sensul teologic al
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
nesfârșit „frunza verde”. Nu e absurd să credem că acest popor, agramat prin veacuri, și prin veacuri îndrăgostit de codru, a izbutit totuși să-i descopere frumusețea în urma unei educații literare superioare? Și când Moș Nichifor Coțcariul, eroul lui Creangă, exclamă noaptea în pădure: „Bată-vă pustia, privighetori, că frumos mai cântați!” el o face fiindcă și-a reamintit de concertele simfonice de la Ateneu? Iată Marea Neagră, cu vasta ei frumusețe, ce schimbă mii de nuanțe de culori în fiecare clipă. Nici un
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
jucărie a forțelor oarbe. Geniul e perfect conștient de puterea ce i se manifestă în operă. Satisfacția lui e depășirea de sine, e obiectivitatea în lucrul pe care îl făurește și care va dura dincolo de el. Exegi mormmentum aere perennius exclamă Horațiu și tot el spune cuvântul, care sună ca o supremă mângâiere și ca un suspin totodată: non omnis moriar, nu voi muri întreg, fiindcă voi trăi peste veacuri în opera mea. Capodoperele nu sunt eterne decât la figurat. Ele
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
cercetător, Serge Moscovici, un emigrant venit din Est, din România, stabilit în Franța de doar doisprezece ani. Cineva care a asistat la susținerea publică a tezei sale de doctorat, la Sorbona, La psychanalyse, son image et son publique (1961) a exclamat atunci: avem, în fine, un psihosociolog. Autorul tezei plecase din România fără să fi obținut aici o diplomă universitară. Pentru a putea înțelege mai bine conceptul și modul în care a fost construit acesta, se cuvine să oferim câteva informații
Prelegeri academice by ADRIAN NECULAU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92371]
-
vatra de unde s-au înălțat mereu flăcările culturii generale, dar unde, în același timp și cu mai multă îndârjire, s-a întreținut pururea viu focul iubirii de neam și al conștiinței de datorie față de poporul român"139. Academicianul Cristofor Simionescu exclamă: "Slăvesc acel moment de început al formației mele intelectuale pentru impulsul imprimat gândirii, pentru trăirile de o rară frumusețe spirituală, pentru educația patriotică și stilul de muncă, dobândite în acei ani, cu puternică influență asupra întregii vieți. Generoasă școală!"140
Cărturarii provinciei. Intelectuali și cultură locală în nordul Moldovei interbelice by Anca Filipovici () [Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
scop în care bagajele tradiției răsăritene trebuiau abandonate. Intelectualii interbelici, printre care Mircea Eliade și Constantin Noica, au resimțit acut atît necesitatea, cît și dificultățile de a articula istoria/cultura Occidentului european și tradițiile locului. Sîntem eternii țărani ai istoriei, exclama Noica, în vreme ce Eliade vorbea despre teroarea istoriei care apasă peste Europa de Răsărit. Totuși, pentru a se integra în istorie și în modernitate, ortodoxia oficială a găsit un mijloc foarte la îndemînă, care nici în Occident nu se demodase pe
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
aproape nimic. Dar e cineva mediocru în biserică? Are vreun rost să te găsești mediocru atunci cînd nu te măsori cu nimeni și-ți vezi de tine, așa cum numai fiecare poate să vadă de sine?"87. Așa ajunge Noica să exclame plin de subînțelesuri: "Ce oameni vrednici de interesul celorlalți ar fi mulți dintre noi dacă nu s-ar simți mediocri!", însă nu înainte de a sparge codul acelui personaj din Thomas Mann. Și proceda astfel nu pentru că ar fi admirat, în
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
Cu alte cuvinte, iată cum instituțiile pot servi nu numai la aservirea individului, conform unui raționament mai vechi al lui Michel Foucault, ci și la împuternicirea sa. Lăsând în urmă aceste fapte istorice, la care tocmai m-am referit, dar exclamând, cum a procedat Kenneth Burke, într-un context pe care îl vom discuta împreună la un moment ulterior al acestui periplu în care ne-am angajat: "pentru numele lui Dumnezeu, (dacă tot le avem la îndemână - adăugirea mea) haideți să
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
nu ține seama de nici un fel de plan, necum de cutuma de a nu vorbi deloc într-o manieră lipsită de patriotism americanilor, a cărei încălcare, de către pastor, Black o numește "contravenție"126. Toate acestea îl determină pe profesor să exclame: "Dar la ce bun să continui? Discursul a avut un public virtual inexistent, așa că la ce bun să discut un solilocviu ascultat de trei persoane?"127. Și totuși, Edwin Black remarcă, alături de Edmund Wilson, faptul că discursul lui Chapman e
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
fost suficient de îndatoritor (helpful, în limba engleză) încât "să pună cărțile pe masă, cu fața în sus"341, astfel încât "palmele" sale se află, încă, la distanță de o privire de fiecare dintre noi, cei care îl citim. Prin urmare, exclamă criticul, "pentru numele lui Dumnezeu, să le examinăm!"342. Mein Kampf este "testamentul magiei naziste; magie crudă, însă eficientă"343. Poporul american, educat în spiritul pragmatismului, este dator, apreciază Burke, să cerceteze o astfel de ilustrare a "magiei", iar Mein
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]