5,276 matches
-
din punct de vedere estetic și instrumental. Interpreții au evidențiat contrastele de caracter și de tempo, au conturat imagini muzicale pline de fantezie și culoare, au acordat importanța cuvenită tuturor evenimentelor din cadrul discursului muzical, asigurând un permanent echilibru sonor și expresiv. A urmat Trio-ul pentru vioară, clarinet și pian, cunoscut sub denumirea de Contraste de Béla Bartók, compus în anul 1938 și dedicat violonistului Joszef Szigeti și clarinetistului Benny Goodman. Creația se remarcă prin originalitatea și varietatea mijloacelor componistice, prin
Concert cameral la Palatul Șuțu by Carmen MANEA () [Corola-website/Journalistic/83852_a_85177]
-
a-și valorifica plenar calitățile. Îmbinând cu măiestrie sonoritățile celor trei instrumente, Bartók a realizat un discurs muzical plin de vervă, de energie și fantezie în mișcările elaborate în tempo rapid; mișcarea lentă, în schimb, impresionează prin profunzimea și sobrietatea expresivă. Interpreții au evidențiat cu mult rafinament particularitățile structurilor melodice, ritmice, armonice, polifonice și modale, caracteristice acestei creații deosebit de complexe și originale. Am apreciat la modul superlativ dezinvoltura și profesionalismul artiștilor, care au oferit o variantă cuceritoare, în egală măsură sensibilă
Concert cameral la Palatul Șuțu by Carmen MANEA () [Corola-website/Journalistic/83852_a_85177]
-
dovedit cea dintre dirijoarea Consuela Radu-Țaga și pianista Aurelia Simion - conlucrare deloc facilă, atât tehnic, cât mai ales prin dinamica derulării accelerate a momentelor spectacolului, cu modificări de tempo, nuanțe, expresie, cu prevenirea oricărei ezitări, cu sublinierea momentelor de culminație expresivă. Fără să-și impună prezența în mod ostentativ în fața publicului, cele două veritabile artiste s-au dovedit a fi centrul vital al spectacolului. Acestui tandem de esență i s-a adăugat regizorul Octavian Jighirgiu, care a produs un benefic echilibru
Viva Gluck! () [Corola-website/Journalistic/83923_a_85248]
-
nr. 4 în mi minor, KV 304 de Mozart, creație impregnată de tristețe și suferință, elaborată de compozitor la moartea mamei sale în 1778. Structurată în două mișcări (Allegro și Tempo di Minuetto), lucrarea pune în evidență calitățile sonore și expresive ale ambelor instrumente, cărora autorul le acordă importanță egală. De la primele măsuri (în care este expusă tema întâi la unison), interpreții s-au concentrat asupra laturii dramatice a muzicii. Față de versiunile cunoscute, în care predomină atmosfera poetică, interiorizată, am remarcat
Recital în Piața Ateneului by Carmen MANEA () [Corola-website/Journalistic/83856_a_85181]
-
care este expusă tema întâi la unison), interpreții s-au concentrat asupra laturii dramatice a muzicii. Față de versiunile cunoscute, în care predomină atmosfera poetică, interiorizată, am remarcat la Gabriel Croitoru și Horia Mihail, o abordare diferită, îmbogățită cu noi valențe expresive și semantice. Putem afirma că varianta interpretativă oferită publicului în acea zi marcată de sentimente tragice, demonstrează teoria lui Tudor Vianu conform căreia, emoția estetică provenită de la o capodoperă se purifică și se intensifică odată cu trecerea timpului. În redarea partiturii
Recital în Piața Ateneului by Carmen MANEA () [Corola-website/Journalistic/83856_a_85181]
-
simț poetic și cu o muzicalitate înnăscută, interpreții au comunicat direct cu publicul, făcându-l părtaș la emoțiile transmise. Am admirat noblețea și sensibilitatea cu care Horia Mihail a expus tema principală a menuetului, preluată în aceeași manieră sinceră și expresivă la vioară, precum și îngemănarea subtilă a sonorității celor două instrumente. În secțiunea mediană (în mi major), remarcabilă prin frumusețea inspirației melodice, artiștii au transmis un evantai bogat de sentimente, care au evocat tristețea, nostalgia, meditația și resemnarea. Duo-ul a
Recital în Piața Ateneului by Carmen MANEA () [Corola-website/Journalistic/83856_a_85181]
-
a impresionat profund pe toti cei prezenți în piața Ateneului. În prima mișcare, Allegro con brio, interpreții au evocat convingător temele impregnate de elan, de forță și eroism, au conferit strălucire momentelor de culminație și au realizat contraste dinamice și expresive remarcabile. În cea de-a doua mișcare, Adagio cantabile, au fost evidențiate cu mult rafinament și sensibilitate, conținutul poetic al muzicii și noblețea sentimentelor compozitorului. Pe parcursul celei de- a treia mișcări, Scherzo (Allegro), am apreciat caracterul ritmic pregnant, elanul, strălucirea
Recital în Piața Ateneului by Carmen MANEA () [Corola-website/Journalistic/83856_a_85181]
-
Gelu Dobra (Sacristanul), Nicolae Zaharia (Sciarrone), Claudiu Bugnar (Spoletta), Paul Tomescu (Temnicerul), Mariana Lazăr (Pastorul). Orchestră a fost disciplinata și atentă, eficiența mai ales in sonoritățile ample, cu rare pasaje poetice, cu un solo final de clarinet plin de culoare expresiva, dar, si cu rateuri supărătoare la suflătorii de alama, tot în ultimul act. Baghetă a aparținut experimentatului dirijor brașovean Dorel Munteanu, care, cu această ocazie, și-a anunțat plecarea la pensie. În panoplia montărilor operei „Țoșca” din România, premieră brașoveana
O proaspătă montare a operei "Tosca" de Puccini la Brașov. In: O proaspătă montare a operei "Tosca" de Puccini la Braov by Luminița CONSTANTINESCU () [Corola-website/Journalistic/83850_a_85175]
-
configurare a conciselor metafore muzicale (proprii literaturii vocal- instrumentale camerale). Cum au descoperit, cele două mari artiste, același limbaj, unic în semantismul lui, prin care să poată fi redate undele și vibrațiile cristalelor sonore cu o maximă acuratețe - intonațională, ritmică, expresivă, de tușeu pianistic sugestie vocală?
Vitalitatea speranței by Tanța DIACONESCU () [Corola-website/Journalistic/83847_a_85172]
-
Adriana Alexandru respectiv Angelica Popescu (debut) în rolul Marthei, precum și Andra Bivol, respectiv Julia Stein, debuturi în rolul lui Siebel. Faust a triumfat la Opera Română printr-o versiune modernă, diversă, muzicală, plină de simboluri inteligent exprimate, de mare forță expresivă, care pune în valoare și personajele, și ideile, croit pe suportul spectaculos oferit de scenografia lui Cătălin Arbore. De altfel, chiar regretatul regizor A. Tocilescu declara într-un interviu că unul din cele mai importante momente din cariera sa l-
Faust din nou la Opera Națională by Adina POPESCU () [Corola-website/Journalistic/83858_a_85183]
-
cu sensibilitate și finețe, subliniind linia amplă, elegantă, cu tentă ușor evocatoare, plină de căldură și poate melancolic-visătoare, pentru ca în suita Pulcinela de Stravinski, toate aceste elemente să se estompeze, parcurgerea destul de anostă a unei partituri extrem de ofertante în plan expresiv fiind cel puțin surprinzătoare. Și din nou Christian Benda am aplaudat, în Variațiunile simfonice de Franck, valoarea incontestabilă a orchestrei care a colaborat excelent cu pianistul Jean-Philippe Collard, solist cu o tehnică impecabilă, dar mai ales cu o forță interioară
Interpretare inegal? by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83564_a_84889]
-
poate chiar în stagiunea curentă. Dar Mica suită de Debussy a readus abordarea plată, fără un relief anume, desigur corectă și cu un sunet frumos, a unui opus în care m-aș fi așteptat să primeze coloristica bogată, jocul planurilor expresive și mai ales să se reliefeze transparența specifică autorului impresionist. Poate altădată...
Interpretare inegal? by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83564_a_84889]
-
Este întrutotul lăudabil că departe (poate) de sensibilitatea lor, integrată însă în limbajul deja fără frontiere al muzicii contemporane, dirijorii oaspeți și- au asumat programe integral românești. Clujenii, se știe, au deschidere largă spre nou: programul lor a fost o expresivă incursiune în universuri sonore particulare. Muzica lui Sigismund Toduță, creator de școală la Cluj (și nu numai), aparține etosului național, fiind, totodată, deschisă sugestiilor moderne atent și eficient filtrate: Concertul nr. 2 pentru orchestră de coarde este pilduitor în această
Filarmonca "Transilvania" din Cluj by Petre Codreanu () [Corola-other/Journalistic/83552_a_84877]
-
care le-a lărgit el însuși), promotor consecvent al muzicii românești, s-a întrecut pe sine. În fine, Concertul pentru vioară și orchestră “Trinity“ din ciclul “Bizanț după Bizanț“ ni-l arată pe Theodor Grigoriu așa cum îl apreciem de decenii: expresiv, auster, cu idei mustoase, constructor savant, orchestrator ingenios. Partea solistică stă în bun echilibru cu ansamblul; Sherban Lupu, căruia i se cuvin laude nicicum exagerate în promovarea muzicii românești pe mapamond s-a integrat perfect în lumea plăsmuită de compozitor
Filarmonca "Transilvania" din Cluj by Petre Codreanu () [Corola-other/Journalistic/83552_a_84877]
-
asigurată concomitent cu cea a rolului de prim violonist, amintind astfel de vremea începuturilor profesiei de dirijor. S-a văzut - dincolo de evoluția executantului - munca aprofundată în repetiții întru redarea partiturilor în toate dedesubturile lor: tempi judicios așezați, dinamică și agogică expresive, o echilibrată etajare a vocilor și, mai presus de toate o cultură a sunetului specific ansamblului de coarde (căci prima parte a programului a cuprins Suita nr. 3 de dansuri vechi de Respighi și Concertul pentru orchestră de Paul Constantinescu
Final triumfal al forma?iilor camerale by Petre Codreanu () [Corola-other/Journalistic/83589_a_84914]
-
reda și solistul rus, dar Melnikov a preferat o prezentare clară, logică, echilibrată, cerebrală, cu secvențe lirice bine conturate și evoluții virtuoze rezolvate fluent în plan tehnic, fără a avea însă anvergura, strălucirea și trăirea interioară ce conferă frazelor amploare expresivă. Dar pianistul are o manieră mai sobră de cânt, păstrând cumva muzica în propriul său univers, fără a dori să o comunice neapărat și publicului, ceea ce a determinat un anume regret celor care sperau să regăsească, în cele Două Poeme
Rigoare elevat? by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83560_a_84885]
-
elvețiene Mărie- Claude Chappuis s-a dovedit a fi adaptat la cerințele stilistice, ca emisie și frazare, optând pentru o dramatizare pregnanta a discursului, tratat mai curând că o secvență decupata dintr-o « dramă per musica », având astfel o încărcătură expresiva ce reliefa trăirile personajului întrupat. Interesant este faptul ca solista, a cărei voce nu prea amplă pare specializată în cantul muzicii baroc, abordează frecvent și roluri din opere mozartiene, ba chiar a interpretat, în spectacol, eroina principala din Carmen de
Farmecul barocului by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83557_a_84882]
-
a dorit să prezinte, în primă audiție la noi, acea versiune mai puțin cunoscută, dar deosebit de interesantă și datorită pronunției specifice care, evident, determină a altă sonoritate a cuvântului cântat. Abordată cu finețe și profunzime, dar și cu o luminozitate expresivă subliniată prin omogenitatea și transparența corzilor, prin linia elegantă a suflătorilor (alăturarea instrumentelor vechi cu cele clasice fiind deosebit de interesantă), dar și prin utilizarea unui harpsicord, partitura a avut densitate, fluență, strălucire și sensibilitate, alternând momentele de introspecție cu cele
Pentru prima oar?, Crea?iunea ?n englez? by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83565_a_84890]
-
însă senzația de... cenușiu; baritonul Franck Ferrari a etalat un glas generos, calitativ, o frazare elegantă, așa cum ne-am dori să ascultăm cât mai des la ONB, accentuând discursul doar în actul III, dar departe de forța și intensitatea expresivă a personajului pe care nu știu cât l-a înțeles. Parteneri i-au fost soliștii teatrului, ovațiile publicului adresate Ecaterinei łuțu pentru performanta interpretare a Sfinxului fiind pe deplin meritate, iar ceilalți colegi au evoluat pe coordonate binecunoscute, distribuția propunând și două
Un "Oedip" cenu?iu by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83554_a_84879]
-
a secolului XX, celebra formație a prezentat în deschiderea concertului Suita nr. 1 în Do major op. 9 de George Enescu. După renumitul Preludiu la unison, corect realizat, orchestra a acumulat treptat căldură sufletească, mergând într-o creștere de comunicare expresivă de la Menuet lent către Interludiu și culminând în Final. S-a cântat cu intimitate caldă, cu autentică dăruire, ajungând până la un iureș dezlănțuit la sfârșitul strălucitor al suitei, cu dragoste și respect față de muzica lui George Enescu. Numărul de maximă
Armonii de final by Lavinia Coman () [Corola-other/Journalistic/83549_a_84874]
-
cu pianul din partea lentă, cu momente de fuziune perfectă a celor două instrumente. Și în partea finală au existat realizări spectaculoase, cum ar fi înnobilarea sonorităților de fanfară, însuflețirea pasajelor de game ascendente și descendente și îmbogățirea lor cu sens expresiv. Leonin și totodată rafinat, plin de fior lăuntric cu care își contaminează colaboratorii și ascultătorii, Jean-Yves Thibaudet și-a demonstrat clasa înaltă în acest concert. Meritul său e cu atât mai mare, cu cât a reușit să învingă handicapul acusticii
Armonii de final by Lavinia Coman () [Corola-other/Journalistic/83549_a_84874]
-
producție a Operei Naționale. M-am bucurat să regăsesc materialul vocal excelent al baritonului într-o partitură care îi convine ca țesătură, permițându-i să etaleze registrul mediu generos și acutul strălucitor, conturând rolul titular parcă mai incisiv, cu intenții expresive în cânt, dar cu mișcare scenică redusă la atitudini marcate, fără o implicare reală, un exemplu fiind celebra rugăciune, parcursă în forte, fără a îngenunchia, ba chiar într-o poziție ușor sfidătoare (sau... măreață), deși implora îndurarea Cerului. De altfel
La pomul l?udat by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83591_a_84916]
-
se evidențieze altfel decât eronat, remarcându-se mai curând prin faptul că nu știe să se omogenizeze ca intensitate cu partenerii de scenă și că nu dorește să înțeleagă discreția personajului său. Orchestra a sunat neașteptat de bine, dens și expresiv, evitându-se de această dată decalajele cu scena, astfel încât, privit în general sub aspect muzical, spectacolul dirijat de Iurie Florea a constituit o reușită. Și totuși, locurile (destul de multe) rămase goale în sală, dovedesc faptul că, în ciuda unor nume de
La pomul l?udat by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83591_a_84916]
-
forte (acum în Lampagiu), distribuția fiind completată onest de Valentin Racoveanu (Maestrul de dans), Daniel Filipescu (Sergentul), Radu Pintilie (prezentabil în Comandant) sau Vasile Chișiu (Hangiul). Ca de obicei, corul (pregătit de inegalabilul maestru Stelian Olariu) a sunat omogen și expresiv, baletul - în scurta secvență din actul II - a evoluat cu acuratețe dar cam fără nerv (coregrafia Mihai Babușka), iar cuplul „din vis” care sugerează personajele principale pe fondul interludiului actului III - Bianca Fota și Gigel Ungureanu - a avut grație și
"Manon Lescaut" by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83590_a_84915]
-
emoție glasul sau a cărui coloana sonoră se caracteriza prin amploare și suplețe, ceea ce ii conferea o deplină funcționalitate în a adapta calibrul incisivității sonore și dozarea nuanțelor timbrale de la cele mai închise la cele mai strălucitoare. Sensibilitatea și elegantă expresiva împreună cu o încîntătoare prezenta scenica realizau ipostazele teatrale foarte adecvate ale personajelor sale repurtând succese în seri de neuitat. Era un om amabil, sensibil, prietenos, mereu surâzătoare și foarte caldă în tot ce exprimă sub aspect artistic și uman. Într-
Rodica Mitric? Bad?rcea by Stephan POEN () [Corola-other/Journalistic/83688_a_85013]