5,918 matches
-
de nuntă pe care ni-l face Laurel. — A, nu mă mai joc! Deci ea e cea care v-a luat avionul particular? Danny clatină din cap, a reproș. La naiba. Voiam să vi-l iau eu. Dar am tot ezitat între el și mixerul ăla... — Idiotule! E președinta unei companii aeronautice. — Iisuse. Un avion particular. Și... unde vă duceți? Sau încă mai e secret? Mă uit la el cum pufăie din țigară și simt cum mă cuprinde un val brusc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
448, p. 48)"/>. Și Tudor Arghezi scria În 1913 despre „evreii Înrolați sub steagurile țării noastre și a lor”, ca fiind „oameni tot atât de hotărâți și de eroici, ca toți românii”. „Ei n-au stat la gânduri - scria Arghezi -, n-au ezitat o singură clipă să aducă jertfa lor de sânge pentru Patrie... ; acești oameni se bucură de bucuriile noastre și se Întristează de Întristările noastre ; acești buni patrioți, cărora li s-a contestat, ca o supremă insultă, chiar dreptul la sinceritate
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
În seara zile de 5 septembrie 1940, Ion Antonescu i-a cerut regelui Carol al II-lea să abdice, avertizându-l că un eventual refuz ar putea afecta siguranța sa și a anturajului regal. Regele Carol al II-lea a ezitat și a rugat pe Mihail Manoilescu să formeze un nou guvern, dar acesta a atras atenția regelui că abdicase deja, odată cu transmiterea tuturor prerogativelor către generalul Ion Antonescu. Despre starea de spirit, care au însoțit evenimentele de la începutul lunii septembrie
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
pe sunt și filosofie. Finalmente, m-am hotărît să păstrez ambele scrisuri. (1) <citation author=”Mihai Drăgan” loc="Iași" data =”11 april[ie] [1]965”> Tovarășe Călin, Poate te-ai întrebat de ce promisiunea mea n-a sosit mai devreme. Am ezitat cam mult din cauza motivului pe care acum îl cunoști pe larg. Ceea ce trimit sînt niște însemnări, deci ceva mai mult decît o recenzie , și doresc să apară ca atare. Pe deasupra sînt și scurte... În legătură cu ceea ce am discutat, aștept de la voi
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
Cronica (din 15 oct[ombrie]). Nu sînt iertați deloc A.M. și Z. S . Răul trebuie dinamitat la rădăcina lui... Să vedem. Editura Junimea adună, pînă în 4-5 zile încă, ofertele pentru planul de perspectivă (1972-1975). Te rog să nu mai eziți deloc și trimite două oferte. Te rog, dacă ai vreun cunoscut pe la C.L.D.C., să vorbești să ceară mai multe exemplare din G. Ibrăileanu și B. P. Hasdeu. Spun aceasta, deoarece din Aproximații au cerut foarte puține. De ex.: la librăria
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
Ken Adam o bază de lansare pentru nave spațiale, amenajată în interiorul unei piramide maya, o altă bază secretă, plasată în spațiul cosmic, unde se desfășura înfruntarea finală. și atunci am înnebunit. Am înnebunit. Mai văzusem Bond-uri. Ba chiar nu ezitasem să dau la șters unul dintre ele și să comand în locul lui ceva mai rapid și mai sîngeros. Mare greșeală. Acum îl voiam înapoi. îl voiam așa cum nu mai voisem niciodată nimic. Le voiam pe toate. în momentul acela existau
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
am de gând să vă spun cum am ajuns adventistă de ziua a șaptea. Dacă mi-ar fi zis cineva în octombrie 2007 că voi deveni adventistă, aș fi râs cu gura până la urechi. Ba mai mult, nu aș fi ezitat să-l numesc „sonat” pe acela care ar fi făcut o asemenea afirmație. Spun lucrul acesta, fiindcă nu aveam nici cea mai mică intenție de a frecventa Biserica Adventistă. Deși era la doi pași de casa mea, știam puține lucruri
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
din primele momente, de partea intervenției și a propagandei sovietice în Ungaria. În schimb, UIS, vă denunță vehement invazia anglo-franco-israeliana, de la Canalul de Suez, de natură imperialista, împotriva poporului arab, făcându-i propagandă lui Nasser. Firește, Uniunea Sovietică nu va ezita să facă orice efort, mai ales financiar, pentru a susține o organizatie-paravan a politicii sale externe, care se dovedea atât de eficace. Practic, UIS beneficia de la Moscova de fonduri nelimitate. Uniunea Sovietică nu făcea nici un fel de economii, când era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
a dat duhul! Mulțumesc bunului meu prieten, singurul care nu m-a ocolit în situația limită în care mă aflam și întocmesc un alt memoriu în care nu învinuiam pe nimeni de nimic, dar ceream să mi se facă dreptate! Ezit un timp să expediez acest memoriu dulceag și mă ocup de alte probleme, inclusiv munca în școală. Trecerea timpului accentua starea mea de nesiguranță și mai ales starea mea psihică, simțindu-mă tot mai vulnerabil! De multe ori nu mă
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
sunt chiar șantajat de noua activistă de partid, o anume Dănilă, prietena secretarei. Mi se transmite prin colegul Ionel Ionescu sfatul de a-mi retrage dosarul, fiindcă asupra mea planează fapte ce mă pot compromite pentru tot restul vieții!... Colegul ezită un timp, apoi jenat îmi transmite ștafeta de la activista Dănilă. Cum aflu de noua mașinație, plec la comitet, intru la activista în cauză și o întreb cu voită timiditate, dacă dosarul meu se mișcă... Activista mă întreabă dacă adjunctul mi-
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
toată lumea pleacă în grabă. Plec și eu spre casă, dar intru în biroul directorului să-l iau pe secretarul de partid, ca tovarăș de drum. Aici mă întâlnesc cu acel neprieten, care discuta cu cei doi. Surprins de apariția mea, ezită un moment, apoi vine spre mine, îmi întinde mâna și-mi propune împăcarea. „Cât o să ne mai certăm? Dă un kilogram de vin și ne împăcăm!” Cei doi privesc cu interes și așteaptă reacția mea. Cu acel calm obișnuit - acum
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
în picioare fără să se aplece. Ceea ce se petrecea în acel creier ieșea din sfera gândirii umane : viața se ridicase la o treaptă de exaltare din care toate se vedeau, se auzeau, se pipăiau enorme, de proporții haotice”. Naratorul nu ezită să utili- zeze cuvântul „monstru” care ne apropie de expresia care consacră dispozitivul hermeneutic al lui „simț enorm și văz monstruos”. Leiba „vede” un monstru, dar în același timp acest fapt se întâmplă printr-o dereglare a simțurilor ceea ce face
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
în amprenta pe care acestea o lasă în discursul publicistic al vremii. Antiromantismul său ține de dezacordul profund față de sensibilitatea romantică și de manierizarea roman- tismului în formule anchilozate, devenite parte a unui rețetar pentru epigonii romantici. Caragiale nu va ezita să fabrice după rețetă mostre romantice semn al unei cunoaș- teri farmaceutice a dozajului estetic, însă acest intertext romantic apare pentru a discredita maniera dincolo de deformările parodice. Iată formularea prozaică a refuzului minciunii romantice. „(...) dar plimbă-mă pe mare la
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
rînd distrugerea democrației capitaliste. Are vederi mai echilibrate. Uniunea Sovietic) este probabil o superputere plin) de vicii, care Ins) poate fi Înțeleas), poate fi neutralizat) și dirijat). Nu este ceva inuman de solid și de brutal. Mai face greșeli, măi ezit); sl)biciunile sale umane sunt de natur) s) ne linișteasc). Uitați-v) numai ce dezv)luie Mohammed Heikal În cartea sa The Road to Ramadan despre conduc)torii Rusiei. Heikal spune c), Într-o anumit) ocazie, când le urm)rea
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
de toate vârstele Îl adorau și făceau coadă la autografe, explicația fiind că Tamasaburo Înțelegea sufletul feminin mai bine decât orice femeie. Se gândea să joace Lady Macbeth și, impresionat de Livada mea, mi-a propus să lucrăm Împreună. Am ezitat și-mi pare rău (aveam o superstiție să montez această piesă, despre care se spune că aduce ghinion). Dar visul meu japonez nerealizat a rămas să lucrez cu Kanze și să fiu Îmbarcat pe corabia Nô pentru restul vieții. De
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
a luat proporții o oră mai târziu, când, Întrebând În magazinul de discuri: „Aveți Turandot de Verdi?“, vânzătorul s-a uitat lung la mine și după ce l-a consultat pe șeful lui („A scris Verdi un Turandot?!“), m-a Întrebat ezitând: „Vreți să spuneți că-i de Puccini, nu ??!!!“. Semn rău pentru un Început la Covent Garden, mi-am zis, am confundat compozitorul... După mulți ani, trecând, În Londra, prin fața acelei prăvălii, am apreciat că semnul nu a fost chiar rău
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
lui Figaro, și să revină astfel În teatru. Auzise despre montarea mea recentă de la Minneapolis. „Nu ești dispus să o refaci pe Broadway, la Circle in the Square?“ Nu-l văzusem jucând teatru, dar mă jenam să-i arăt că ezit, neputând să fac o paralelă Între zborul lui Superman În ajutorul celor aflați În primejdie și zborul pe sub fuste al contelui-fluturaș din Figaro. Reeve mi-a intuit Îndoielile și s-a oferit singur să facem o audiție. La inițiativa lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
și de mine, care, la fel ca În kabuki, Îl ajută pe Mefisto cu recuzita și schimbările de costum, Mefisto fiind la noi un cameleon care poartă diverse măști și identități. În clipa semnării contractului, mâna lui Faust tremură, căci ezită să semneze. Am văzut În această ezitare influența binelui, a Îngerului păzitor, și l-am făcut să apară pe scenă sub forma unei balerine În costum de Înger cu aripi albe. Dacă Mefisto e acceptat ca „realist“ În cabinetul lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
permanență de căutarea unui limbaj universal, pe care toate ființele umane l-ar putea Înțelege, dincolo de barierele aparent insurmontabile introduse de cele peste șase mii de limbi prezente pe planeta noastră. Nu este deci surprinzător că Andrei Șerban nu a ezitat să prezinte Întregi spectacole În limba greacă clasică, inaccesibilă chiar și grecilor contemporani. În cuvinte sunt ascunse vibrații care transgresează frontierele diferitelor limbi. Aici se află, poate, secretul magic al creației lui Andrei Șerban - În captarea vibrațiilor care unifică diversele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
mamei În adolescență - și din nou acel pavilion cu frumoasele lui ferestre pe jumătate camuflate de o rețea de crengi. Somov-ul și Benois-ul se află acum Într-un muzeu sovietic, dar pavilionul nu va fi niciodată naționalizat. În timp ce memoria mea ezita o clipă În pragul ultimei strofe, pentru care fuseseră Încercate atâtea cuvinte de deschidere Încât cel ales În cele din urmă era acum oarecum mascat de un păienjeniș de intrări false, am auzit-o pe mama pufnind. M-am oprit
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
după o noapte de nesomn În care scrisesem versuri. Nu reușeam să prind mingea - și o scoteam din plasă. Soarta se Îndura de mine și jocul se deplasa În capătul opus al terenului mizerabil. Începea o burniță slabă, sâcâitoare, care ezita la Început, apoi continua. Niște ciori jumulite se roteau În jurul unui ulm desfrunzit și croncănitul lor surd se prefăcea parcă Într-un tandru gungurit. Se aduna ceața. Jocul devenea o masă de capete mișcătoare pe lângă cealaltă poartă a terenului de la
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
puțin rare decât s-ar putea crede, în vremuri de război civil și teroare : prietenii se pot afla în tabere vrăjmașe iar unul să cadă în teritoriul stăpânit de ceilalți și la cheremul aparent fostului său prieten. Acesta nu va ezita să-și trădeze mai curând cauza decât prietenul, călcând peste propria convingere, cu orice risc, inclusiv cel suprem. Iată înțelesul ultim al tezei lui Aristotel : prietenia este mai presus de dreptate. În ultim resort, aceasta e dreptatea. Dreptatea neputând fi
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
dacă le analizăm spiritul și stilul. Dar mi se pare că startul ăsta este formidabil. Și este dătător de măsură pentru dimensiunea pe care urma să meargă de-aici ̀ nainte acest autor, pe care constat că foarte multă lume ezită sau se târguiește sau nu admite cu ușurință să fie pus în plan egal cu Eminescu. Eminescu este marele nostru Eminescu, binențeles, dar lumea întotdeauna se strâmbă din nas când este vorba de alăturarea lor, care este legitimă. Nu vreau
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
două jurnaliste de la radioul suedez, pe care le-am rugat să-ți dea câteva discuri, Philémon și cartea lui Bonaviri de care ți-am vorbit atâta, precum și invitația oficială, care sper să fie luată în considerație; sper că nu vei ezita să faci formele cât mai repede. Dacă ai ști cum te aștept! Dacă ai ști! Timpul aici e cenușiu și plouă foarte des: iarna se apropie rapid, obscuritatea dă peste noi, și oamenii au guri de alienați. Numai culorile arborilor
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
întâi calitatea orchestrei (garanție sigură), apoi marile împliniri artistice obținute cu acest valoros colectiv (unul dintre cele mai bune din țară, fără exagerare), de către dirijorul Alexandru Lăscae, atât în țară, cât și în străinătate, erau motive sigure de a nu ezita! Dar nu în ultimul rând propunerea inspirată de a se alcătui o distribuție care să emane o prospețime a interpretării și un cor calitativ, pregătit de Doru Morariu, care să nu aibă complexe interpretând convingător, în alt mod (adică în
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]