5,981 matches
-
2001 (membru corespondent din 1993), iar din 2005 vicepreședinte al acestei instituții. În prezent este, de asemenea, directorul Institutului de Lingvistică „Iorgu Iordan - Alexandru Rosetti” din București. Urmează cursurile Liceului „Samuil Vulcan” din Beiuș (1943-1951). Este licențiat al Facultății de Filologie a Universității din București (1955). Din 1953, lucrează ca cercetător la Institutul de Lingvistică al Academiei Române din București, actualmente Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan - Alexandru Rosetti”, al cărui director este din 1994. Și-a luat doctoratul în filologie cu teza
Marius Sala () [Corola-website/Science/307125_a_308454]
-
Facultății de Filologie a Universității din București (1955). Din 1953, lucrează ca cercetător la Institutul de Lingvistică al Academiei Române din București, actualmente Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan - Alexandru Rosetti”, al cărui director este din 1994. Și-a luat doctoratul în filologie cu teza "Fonetica și fonologia iudeospaniolei din București" (1967), sub conducerea lui Iorgu Iordan. Este doctor honoris causa al universităților din Arad, Craiova, Oradea și Timișoara. Profesor invitat la universitățile din Heidelberg, Ciudad de México, Köln, Frankfurt, Oviedo, Málaga, Madrid
Marius Sala () [Corola-website/Science/307125_a_308454]
-
doctorul Alexandru Caragiani, stabilit la Tecuci, este tatăl cunoscutei aviatoare Elena Caragiani-Stoienescu. Caragiani urmează cursurile școlilor primare și secundare aromânești din Avdela, Gureanta și Vlaho-Clisura în Grecia. Studiile secundare și superioare le-a făcut la Atena unde din 1856 studiază filologia. Ajunge să fie un foarte bun cunoscător al istoriei și literaturii vechi eline, pentru care avea o dragoste deosebită. Cu toate acestea ca bun român de origine și sentimente, după absolvirea facultății în 1864 Caragiani emigrează în România. Deși a
Ioan D. Caragiani () [Corola-website/Science/307146_a_308475]
-
scriere a lui Ioan Caragiani, căreia 'i-a consacrat toată energia sa, uneori chiar primejduindu-și viața', după cum ne spune Pericle Papahagi, a avut o soarta destul de bizară. Tipărirea ei în 1891, ca supliment al „Revistei pentru Istorie, Archeologie și Filologie”, s-a oprit la coala 17 (pagina 272). Avem de-a face, practic, cu primul volum, care se încheie, brusc, în mijlocul unei fraze!. Volumul a fost retipărit în 1929 de Pericle Papahagi, tot acesta izbutind publicarea volumului al doilea în
Ioan D. Caragiani () [Corola-website/Science/307146_a_308475]
-
la Facultatea de Litere din Iași (1946-1955). A fost decan al facultății de filozofie al Universității din Iași (1947-1948) . A condus universitatea din Iași între 1949 și 1955, în calitate de rector. În paralel, a fost director al Institutului de Istorie și Filologie din Iași, redactor responsabil al revistei Studii și cercetări științifice, membru al Comitetului de direcție al Teatrului Național "Vasile Alecsandri". În 1955, lumea bună a Iașiului a aflat cu stupoare despre bordelul clandestin condus de Madam Capot. Cea mai surprinzătoare
Jean Livescu () [Corola-website/Science/307194_a_308523]
-
titular (2004) al Academiei Române. Este fiul Ilenei (n. Oancă) și al lui , țărani. În satul natal frecventează cursurile școlii primare (1937-1943), apoi, este elev la Liceul de băieți (azi Liceul „Mircea Eliade”) din Sighișoara (1943-1949). Ajuns student la Facultatea de Filologie a Universității din București, M. demonstrează reale aptitudini pentru cercetare în domeniul slavisticii, învață limbile rusă și bulgară. După absolvirea cu diplomă de merit a facultății (1953), urmează un stagiu de specializare de patru ani la Universitatea „M. V. Lomonosov” din
Gheorghe Mihăilă () [Corola-website/Science/307204_a_308533]
-
de merit a facultății (1953), urmează un stagiu de specializare de patru ani la Universitatea „M. V. Lomonosov” din Moscova, pe care îl încheie cu un strălucit doctorat sub conducerea lui R. A. Budagov. În anul 1957 obține titlul de doctor în filologie cu teza "Împrumuturi vechi sud-slave în limba română. Studiu lexico-semantic", avându-i drept referenți oficiali pe S. B. Bernstein, pe Nichita Ilici Tolstoi, iar din partea română - pe Iorgu Iordan, Al. Rosetti și Emil Petrovici. La întoarcerea în țară, cariera universitară
Gheorghe Mihăilă () [Corola-website/Science/307204_a_308533]
-
și la Facultatea de Istorie) cursuri fundamentale de slavistică: Slavă veche și slavonă românească, Gramatică comparată a limbilor slave, Paleografie româno-slavă, Istoria slavisticii românești, Raporturi culturale și lingvistice bizantino-slavo-române, Cultură și literatură română veche, precum și cursuri opționale în cadrul masteratului de Filologie slavă. M. s-a distins, de asemenea, printr-o îndelungată și competentă activitate organizatorică și de conducere. A îndeplinit funcțiile de: șef al Catedrei de limbi slave sudice (1958-1961) și, în două mandate, al Catedrei de Limbi Slave (1961-1977, 1985-1990
Gheorghe Mihăilă () [Corola-website/Science/307204_a_308533]
-
al Comitetului Asociației, vicepreședinte (1970-1976) și președinte (1990-1998). De asemenea, a fost vicepreședinte al Societății de Științe Filologice (1972) și al Societății Române de Lingvistică (1973) și, o bună perioadă de timp, a îndeplinit funcția de secretar al Secției de filologie din cadrul Comisiei Superioare de Diplome a Ministerului Educației. Din anul 1960, M. face parte din Comitetul de redacție al culegerii de studii „Romanoslavica”, iar între 1990-1998 a fost redactor responsabil. M. a fost membru în Comitetul de redacție și al
Gheorghe Mihăilă () [Corola-website/Science/307204_a_308533]
-
larg în volumul "Studii de lexicologie și istorie a lingvisticii românești" (1973), cu accent pe aspectele referitoare la periodizarea și răspândirea geografică a acestora și a criteriilor ce diferențiază împrumuturile populare de cele cărturărești. Într-o secțiune a cărții consacrată filologiei slavo-române, M. abordează diferitele etape din evoluția disciplinei, de la Ioan Bogdan la Emil Petrovici, evidențiând aportul fiecăruia dintre cercetători în dezvoltarea slavisticii românești și în impunerea ei pe plan internațional. Lui M. îi datorăm numeroase studii de istorie a slavisticii
Gheorghe Mihăilă () [Corola-website/Science/307204_a_308533]
-
slavisticii românești, în care, printr-o analiză științifică subtilă și erudită, sunt prezentate și valorificate contribuțiile în domeniu ale savanților români și străini. În acest sens, pe lângă numeroasele studii, articole, comunicări, menționăm două cărți de referință: "Studii de lingvistică și filologie" (1981) și, mai recenta (2005), "Scriitori și filologi români (Sec. XVI-XX)". Cercetarea originii cuvintelor românești rămâne în centrul preocupărilor lui M. pe parcursul întregii sale activități științifice: din anul 1965 până în 2009, a făcut parte din colectivul de etimologi al "Dicționarului
Gheorghe Mihăilă () [Corola-website/Science/307204_a_308533]
-
Studii de lexicologie și istorie a lingvisticii românești", București, 1973; "Dicționar al limbii române vechi (sfârșitul sec. X - începutul sec. XVI)", București, 1974; "Cultură și literatură română veche în context european." "Studii și texte", București, 1979; "Studii de lingvistică și filologie", Timișoara, 1981; "Între Orient și Occident. Studii de cultură și literatură română în secolele al XV-lea - al XVIII-lea", București, 1999; "Langue et culture roumaines dans l’espace sud-est européen. Румынский язык и култура в Юго-Восточной Европе", București, 2001
Gheorghe Mihăilă () [Corola-website/Science/307204_a_308533]
-
lingvistică matematică la aceiași instituție și prin editarea unei publicații de mare circulație internațională, Cahiers de linguistique theorique et appliquee. La inceputul deceniului al șaptelea al secolului al XX-lea va participa activ la Cercul de lingvistică de la Facultatea de filologie a Universității din București și împreună cu profesorii Edmond Nicolau și Sorin Stati editează o "Introducere în lingvistica matematică", printre puținele lucrări de acest gen din acele timpuri. Având sprijinul celor doi academicieni arătați mai sus ca și a lui Miron
Solomon Marcus () [Corola-website/Science/307200_a_308529]
-
matematică", printre puținele lucrări de acest gen din acele timpuri. Având sprijinul celor doi academicieni arătați mai sus ca și a lui Miron Nicolescu și Tudor Vianu, a predat simultan atât la Facultatea de matematică, cât și la cea de filologie, lingvistica matematică, începînd cu anul 1961, alături de filologul Emanuel Vasiliu. Paralel este și cercetător la Institutul de matematică al Academiei, până la desființarea acestuia în 1975, Pe timpul comunismului va publica parte din cărțile sale în serial în "Viața studențească", săptămânal care
Solomon Marcus () [Corola-website/Science/307200_a_308529]
-
încă îndestulător titlu pentru a concura la o catedră, secundară sau chiar universitară.”" După terminarea Facultății de Litere, Anghel Demetriescu începe activitatea sa didactică și publicistică. Totuși, în 1878 obține prin concurs de la Ministerul Cultelor o bursă de studii de filologie în străinătate, și pleacă la Berlin pentru a-și completa studiile literare și istorice. Dacă studiile în Germania au avut ca rezultat cizelarea modului său de gândire și eliminarea din lucrările sale a unor exagerări care existau în publicațiile sale
Anghel Demetriescu () [Corola-website/Science/307180_a_308509]
-
fără să îți lase în suflet o trăsătură de lumină, cum îți lasă cel din urmă Cicerone din Florența”". La Berlin, Anghel Demetriescu a studiat cu o parte din somitățile vremii: Johannes Vahlen și Adolf Kirchhoff, specialiști în literatura și filologia antică, Theodor Mommsen și Ernst Curtius, specialiști în istoria antică și Heinrich von Treitsche specialist în filozofia istoriei. El a lucrat la o teză de doctorat despre Catullus, pe care trebuia să o susțină cu profesorul Johannes Vahlen, autorul unui
Anghel Demetriescu () [Corola-website/Science/307180_a_308509]
-
distincția "Magna cum laude" pentru doctoratul în litere și filozofie cu teza "Cosmologia lui Heraclit din Efez". După câțiva ani, în 1937, și-a început cariera universitară ca asistent de limba elină. În 1945 a devenit conferențiar la Facultatea de Filologie din București, iar în 1957 a fost numit profesor la catedra de filologie clasică în cadrul aceleiași facultăți. Din 1964 a devenit șeful secției de istorie la Institutul de Logică din București. Aram Frenkian a murit în același an, în urma unui
Aram Frenkian () [Corola-website/Science/307257_a_308586]
-
lui Heraclit din Efez". După câțiva ani, în 1937, și-a început cariera universitară ca asistent de limba elină. În 1945 a devenit conferențiar la Facultatea de Filologie din București, iar în 1957 a fost numit profesor la catedra de filologie clasică în cadrul aceleiași facultăți. Din 1964 a devenit șeful secției de istorie la Institutul de Logică din București. Aram Frenkian a murit în același an, în urma unui atac de cord. În anul 2006 a fost numit membru post-mortem al Academiei Române
Aram Frenkian () [Corola-website/Science/307257_a_308586]
-
25 august 1905, Focșani - d. 29 noiembrie 1974, București) a fost un istoric și arheolog român, membru corespondent al Academiei Române. A urmat studiile secundare la Focșani, iar pe cele universitare la București urmând cursurile Facultății de Litere și Filozofie, secția Filologie Clasică până în 1926, obținând licență în filologie clasică și secundar arheologie. Interesul pentru studiu i-a facilitat specializarea în anii 1928-1932 la Berlin și Marburg (Lahn), participând totodată la cercetările arheologice care relevau cultură neolitica de la Goldberg (Nordlingen). Prezența la
Ion Nestor () [Corola-website/Science/307244_a_308573]
-
1974, București) a fost un istoric și arheolog român, membru corespondent al Academiei Române. A urmat studiile secundare la Focșani, iar pe cele universitare la București urmând cursurile Facultății de Litere și Filozofie, secția Filologie Clasică până în 1926, obținând licență în filologie clasică și secundar arheologie. Interesul pentru studiu i-a facilitat specializarea în anii 1928-1932 la Berlin și Marburg (Lahn), participând totodată la cercetările arheologice care relevau cultură neolitica de la Goldberg (Nordlingen). Prezența la Berlin l-a adus și în fața unor
Ion Nestor () [Corola-website/Science/307244_a_308573]
-
adoptiv al criticului Valeriu Cristea. A absolvit în 1996 Facultatea de Litere a Universității București, ca șef de promoție. În 1997 a absolvit Masteratul de Literatură Modernă și Contemporană la Facultatea de Litere din București. Din 2005 devine doctor în Filologie ("summa cum laude") al acestei universități, cu o teza despre Ion D. Sîrbu. A fost corector la "Contemporanul-Ideea europeană" (1994-1996), apoi redactor la "Caiete critice" (1996-1999), asistent de cercetare la Institutul de Istorie și Teorie Literară " G. Călinescu" (1997-2002), asistent
Daniel Cristea-Enache () [Corola-website/Science/307255_a_308584]
-
Sighișoara) este un poet și traducător român, membru al Uniunii Scriitorilor din România, traducător din 8 limbi, apreciat în țară și străinătate, care trăiește în Heilbronn, Germania. 1971 - 1974 Studii în cadrul Universității București (departamentul filologic București) 1978 - 1982 Universitatea Cluj- Filologie, Secția Germană-Română - concomitent redactor la Echinox- Lucrare de diplomă: 10 ani ai revistei Echinox pagina germană: tehnică traducerii 1982 - 1991 Profesor la liceul din Sighișoara, n-a fost membru de partid 1992 - 1995 Rezident în Germania - Studii la Universitatea din
Andrei Zanca () [Corola-website/Science/307298_a_308627]
-
Ucraina) — d. 4 spre 5 martie 1975, München, Germania) a fost un jurnalist român, realizator de emisiuni radio, producător de formații muzicale, publicist și toboșar de jazz. A făcut liceul la Pitești și în 1966 a absolvit Institutul pedagogic, secția filologie din Pitești. Încă din adolescență a dovedit o pasiune pentru jazz, strângând toate informațiile posibile despre reprezentanții acestui gen și ascultând melodii pe unde putea. Copia pe caietele sale cărți, cronici, interviuri și știri din reviste de specialitate, apoi le
Cornel Chiriac () [Corola-website/Science/307317_a_308646]
-
militarii ruși, care, după 1812, au cercetat valea lui, trecând-o și pe hărțile topografice ale statului-major al armatei ruse. Iată ce scria Zamfir Arbore în „Dicționarul geografic al Basarbiei” comentând acele hărți : Cât despre hidronimul Răut, doctorul abilitat în filologie, specialist în toponimie și hidronimie, Ion Dron specifică: Bazinul râului ocupă o parte considerabilă a Podișului Nistrului și a Podișului Moldovei Centrale. Are forma de pară, cu lungimea de cca 190 km, lățimea medie de 41 km, maximă - 65 km
Râul Răut () [Corola-website/Science/308573_a_309902]
-
(n. 12 noiembrie 1872, Galați - d. 2 august 1950) a fost un lingvist român, licențiat în filologie și cu doctorat la Halle, în Germania. Este autorul unui sistem ortografic fonetic, caracterizat, printre altele, prin absența notării articolului hotărât "-l" și prin reintroducerea semnelor "ŭ" și "ĭ" ("Ortografia românească", 1912). Opera sa principală este "Dicționaru limbiĭ româneștĭ" (Iași
August Scriban () [Corola-website/Science/308703_a_310032]