6,098 matches
-
de nave torpiloare mai mici. În rezervă au fost păstrate crucișătoarele Kasagi, Chitose, Takasago și Yoshino. Cu această forță de mare, bine instruită și bine-armată cu surpriza de partea lui, amiralul Tōgō Heihachirō spera că poate da o lovitură zdrobitoare flotei ruse la scurt timp după ruperea relațiilor diplomatice dintre guvernele japoneză și rusă. Pe partea rusă, amiralul Stark avea navele de linie Petropavlovsk, Sevastopol, Peresvet, Pobeda, Poltava, Țesarevici și Retvizon, susținute crucișătoarele ușoare Pallada, Diana, Askold, Novik și Boyarin, toate
Bătălia de la Port Arthur () [Corola-website/Science/326195_a_327524]
-
amiralul Stark. Amiralul Tōgō a primit informații false de la spionii locali că garnizoanele în și în jurul Port Arthur sunt în alertă maximă, el nu era dispus să riște să expună navele sale mari artileriei de cosdtă rusești, ținând în rezervă flota sa principală, împărțind forța alcătuită din distrugătoare în două, una atacând Port Arthur și celălalt baza rusă la Dalny. La aproximativ 22:30, în data de 8 februarie 1904, escadra japoneză de atac format din 10 distrugătoare a întâlnit patrula
Bătălia de la Port Arthur () [Corola-website/Science/326195_a_327524]
-
de luptă rusești. Alte distrugătoare au ajuns prea târziu pentru a beneficia de surpriză, și au lansat atacurile lor mai mult individual decât în grup. Cu toate acestea, ele au fost capabile de a avaria nava cea mai puternică a flotei ruse, Țesarevici. Distrugătorul japonez "Oboro" a lansat ultimul atac în jurul orei 02:00, oră la care rușii au fost deja pe deplin trezi și proiectorii lor și loviturile tunurilor au făcut imposibile atacurile de torpilă precise și de aproape ale
Bătălia de la Port Arthur () [Corola-website/Science/326195_a_327524]
-
Dewa Shigetō, cu patru crucișătoare într-o misiune de recunoaștere la ora 08:00 să descopere navele ancorate în Port Arthur și pentru a evalua pagubele. Pe la ora 09:00 amiralul Dewa a fost destul de aproape pentru a număra navele flotei ruse prin ceața dimineții. El a observat 12 nave de luptă și crucișătoare, trei sau patru dintre ele păreau a fi tare canarisite (înclinate transversal) sau eșuate. Navele mai mici în afara intrării în port erau în dezordine aparentă. Dewa s-
Bătălia de la Port Arthur () [Corola-website/Science/326195_a_327524]
-
apropiat la aproximativ 6.900 m de port, dar nimeni nu a observat navele japoneze, el a fost convins că atacul de noapte a paralizat cu succes flota rusă, a părăsit repede portul pentru a raporta amiralului Tōgō. Neștiind că flota rusă era gata de luptă, amiralul Dewa l-a îndemnat pe Tōgō că este momentul extrem de avantajos pentru flota principală japoneză să atace rapid. Deși Tōgō ar fi preferat să ademenească flota rusă departe de protecția bateriilor de coastă, concluziile
Bătălia de la Port Arthur () [Corola-website/Science/326195_a_327524]
-
că atacul de noapte a paralizat cu succes flota rusă, a părăsit repede portul pentru a raporta amiralului Tōgō. Neștiind că flota rusă era gata de luptă, amiralul Dewa l-a îndemnat pe Tōgō că este momentul extrem de avantajos pentru flota principală japoneză să atace rapid. Deși Tōgō ar fi preferat să ademenească flota rusă departe de protecția bateriilor de coastă, concluziile greșit optimiste ale lui Dewa sugerau că riscul este justificat. Amiralul Tōgō a ordonat Primei divizii să atace portul
Bătălia de la Port Arthur () [Corola-website/Science/326195_a_327524]
-
portul pentru a raporta amiralului Tōgō. Neștiind că flota rusă era gata de luptă, amiralul Dewa l-a îndemnat pe Tōgō că este momentul extrem de avantajos pentru flota principală japoneză să atace rapid. Deși Tōgō ar fi preferat să ademenească flota rusă departe de protecția bateriilor de coastă, concluziile greșit optimiste ale lui Dewa sugerau că riscul este justificat. Amiralul Tōgō a ordonat Primei divizii să atace portul, cu Divizia a treia ca rezervă în spate. La apropierea de Port Arthur
Bătălia de la Port Arthur () [Corola-website/Science/326195_a_327524]
-
au dat de crucișătorul rus Boyarin, care era în patrulare. Boyarin a tras spre Mikasa de la distanță mare, apoi s-a întors și a fugit. În jurul orei 12:00, la o distanță de aproximativ 5 mile, a început lupta între flotele japoneză și rusă. Japonezii au tras foc concentrat cu tunurile lor de 12" asupra bateriilor de coastă rusești, iar cu tunurile lor de 8" și 6" împotriva navelor rusești. Canonada a avut rezultate slabe de ambele părți, dar japonezii au
Bătălia de la Port Arthur () [Corola-website/Science/326195_a_327524]
-
marinari, rănind inginerul șef, locotenentul de pavilion, și alți cinci ofițeri și bărbați, distrugând pupa. La 12:20 Amiralul Tōgō Heihachirō a decis să schimbe cursul și să scape din capcană. A fost o manevră extrem de riscantă, care expunea la flota la tirul greu al bateriilor de coastă rusești. În ciuda loviturilor de tun, navele de luptă japoneze au terminat manevra de întoarcere și s-au retras rapid în afara razei de acțiune a tunurilor rusești. Navele 'Shikishima", "Mikasa", "Fuji" și "Hatsuse" au
Bătălia de la Port Arthur () [Corola-website/Science/326195_a_327524]
-
morți pentru partea japoneză. Deși nu a fost scufundată nicio navă nici de-o parte, nici de cealaltă, mai multe nave au fost avariate. Japonezii au avut de reparat navele în docul uscat din Sasebo, dotat cu toate facilitățile, în timp ce flota rusă a avut doar capacități de reparare foarte limitate la Port Arthur. Era evident, că viceamiralul Dewa Shigetō nu a reușit facă recunoaștere de la distanță destul de mică și că o dată adevărata situație a fost evidentă, obiecția amiralului Togo să se
Bătălia de la Port Arthur () [Corola-website/Science/326195_a_327524]
-
puteri își schimbaseră însă pozițiile politice, fiind favorabile formării unui stat autonom grec sub suzeranivate otomană, în conformitate cu prevederiel Tratatului de la Londra din 1827. Refuzul sultanului de acceptare a termenilor acestui tratat a dus la intervenția aliată europeană și la distrugerea flotei egipteano-otomane în timpul bătăliei de la Navarino. Acest ultim eveniment a facilitat Greciei obținerea independenței depline. A Treia Adunare Națională de la Trozen a proclamat în 1827 înființarea Statului Elen (Ἑλληνικὴ Πολιτεία) și l-a ales pe Ioannis Kapodistrias în funcția de guvernator
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
fost executat. În ciuda represiunilor dure, elenii nu au cedat și sultanul Mahmud al II-lea a fost forțat să ceară ajutorul vasalului său, Muhammad Ali al Egiptului, căruia i-a promis stăpânirea asupra pașalâcului cretan. Pe 28 mai 1822, o flotă egipteană de 30 de vase de război și 84 de transport sub comanda ginerului lui Mhemed, Hasan Pașa, a intrat în portul Souda. După debarcarea trupelor, Hasan Pașa a trecut imediat la represalii sângeroase împotriva satelor din întreaga Cretă. După
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
amnistiați. Încă din primele faze ale războiului revoluționar, cucerirea supremației maritime a fost vitale pentru greci. Supremația navală elenă ar fi permis revoluționarilor să împiedice reaprovizionarea garnizoanelor otomane izolate și aducerea de întăriri din alte provinciile asiatice ale Imperiului Otoman. Flota greacă fusese creată de negustorii bogați din insulele Mării Egee: Hydra, Spetses și Psara. Fiecare insulă a echipat, încadrat cu echipaje și întreținut propriile lor escadre, comandate de proprii amirali. În ciuda paptului că vasele grecești aveau echipaje experimentate, marinarii nu aveau
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
echipat, încadrat cu echipaje și întreținut propriile lor escadre, comandate de proprii amirali. În ciuda paptului că vasele grecești aveau echipaje experimentate, marinarii nu aveau experiență de luptă, iar corăbiile nu erau construite pentru război, fiind dotate doar cu tunuri ușoare. Flota otomană se bucura de o serie de avantaje în conflictul naval cu grecii: vasele aveau destinație militară, echipajele erau formate din militari, flota era sprijinită de resursele întregului imperiu, iar comanda era centralizată de Kapudan Pașa. Flota otomană era formată
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
aveau experiență de luptă, iar corăbiile nu erau construite pentru război, fiind dotate doar cu tunuri ușoare. Flota otomană se bucura de o serie de avantaje în conflictul naval cu grecii: vasele aveau destinație militară, echipajele erau formate din militari, flota era sprijinită de resursele întregului imperiu, iar comanda era centralizată de Kapudan Pașa. Flota otomană era formată din 23 de vase de linie, echipate cu 80 de tunuri, 7 fregate cu 50 de tunuri, 5 corvete cu 30 de tunuri
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
cu tunuri ușoare. Flota otomană se bucura de o serie de avantaje în conflictul naval cu grecii: vasele aveau destinație militară, echipajele erau formate din militari, flota era sprijinită de resursele întregului imperiu, iar comanda era centralizată de Kapudan Pașa. Flota otomană era formată din 23 de vase de linie, echipate cu 80 de tunuri, 7 fregate cu 50 de tunuri, 5 corvete cu 30 de tunuri și 40 bricuri cu 20 sau mai puține tunuri. Pentru contracararea superiorității otomane, grecii
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
Elene fiind pusă în cumpănă după ce sultanul l-a chemat în ajutor pe vasalul său, Muhammad Ali al Egiptului. Grecii, a căror capacitate de luptă era diminuată de luptele interne și problemele financiare, nu au fost capabili să-și mențină flota în continuă stare de luptă, ceea ce a permis flotei turco-egiptene să obțină o serie de victorii și să debarce forța expediționară egipteană la Methoni. După intervenția egiteană în Peloponez, revoluția elenă a fost amenințată cu înfrângerea, fiind salvată doar de
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
chemat în ajutor pe vasalul său, Muhammad Ali al Egiptului. Grecii, a căror capacitate de luptă era diminuată de luptele interne și problemele financiare, nu au fost capabili să-și mențină flota în continuă stare de luptă, ceea ce a permis flotei turco-egiptene să obțină o serie de victorii și să debarce forța expediționară egipteană la Methoni. După intervenția egiteană în Peloponez, revoluția elenă a fost amenințată cu înfrângerea, fiind salvată doar de intervenția Marilor Puteri și de victoria acestora din bătălia
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
timp, turcii au asediat orașul Missolonghi din Grecia centrală. Asediul a început pe 15 aprilie 1825, în aceeași zi în care Navarino a fost cucerit de egiptenii lui Ibrahim. La începutul toamnei, vasele elene de sub comanda lui Andreas Miaoulis a forțat flota turcă din Golful Corint să se retragă, folosind cu succes tactica vaselor incendiare. Egiptenii s-au alăturat turcilor în ianuarie pentru întărirea asediului de la Missolonghi, dar elenii au reușit să reziste atacului comun. În primăvara anului 1826, Ibrahim a reușit
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
să-și ofere încă o dată oficiile de mediatori și, în condițiile în care turcii ar fi respins oferta, să intervină prin orice mijloace pentru oprirea ostilităților. Pe la sfârșitul lunii iulie 1827, în Grecia au ajuns veștile despre finalizarea echipării noii flote egiptene în portul Alexandria. Aceasta a început deplasarea spre Navarino, unde urma să se alăture restului flotei egipteano-turce. Această forță navală avea ca prim obiectiv atacarea Insulei Hydra și scoaterea flotei sale din luptă. Pe 29 august, Poarta a respins
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
oferta, să intervină prin orice mijloace pentru oprirea ostilităților. Pe la sfârșitul lunii iulie 1827, în Grecia au ajuns veștile despre finalizarea echipării noii flote egiptene în portul Alexandria. Aceasta a început deplasarea spre Navarino, unde urma să se alăture restului flotei egipteano-turce. Această forță navală avea ca prim obiectiv atacarea Insulei Hydra și scoaterea flotei sale din luptă. Pe 29 august, Poarta a respins în mod oficial medierea europeană și, prin urmare, comandantul flotelor britanice și franceze din Marea Mediterană, amiralii Edward
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
în Grecia au ajuns veștile despre finalizarea echipării noii flote egiptene în portul Alexandria. Aceasta a început deplasarea spre Navarino, unde urma să se alăture restului flotei egipteano-turce. Această forță navală avea ca prim obiectiv atacarea Insulei Hydra și scoaterea flotei sale din luptă. Pe 29 august, Poarta a respins în mod oficial medierea europeană și, prin urmare, comandantul flotelor britanice și franceze din Marea Mediterană, amiralii Edward Codrington și Henri de Rigny, și-au deplasat corăbiile de sub comanda lor în Golful
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
Navarino, unde urma să se alăture restului flotei egipteano-turce. Această forță navală avea ca prim obiectiv atacarea Insulei Hydra și scoaterea flotei sale din luptă. Pe 29 august, Poarta a respins în mod oficial medierea europeană și, prin urmare, comandantul flotelor britanice și franceze din Marea Mediterană, amiralii Edward Codrington și Henri de Rigny, și-au deplasat corăbiile de sub comanda lor în Golful Argos și au luat legătura cu reprezentanții grecilor la bordul HMS Asia. După ce delegația elenă condusă de Mavrocordatos a
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
HMS Asia. După ce delegația elenă condusă de Mavrocordatos a acceptat termenii anglo-franco-ruși, aliații au declarat că sunt sprijinitorii semnării unui armistițiu. În același timp, forțele navale anglo-franceze au primit ordinul să intercepteze transporturile de provizii pentru forțele lui Ibrahim. Când flota lui Mehmet Ali a părăsit Alexandria în ciuda avertismentelor franco-britanice și s-a alăturat restului flotei otomano-egiptene la Navarino pe 8 septembrie, Codrington s-a deplasat aici cu escadra de sub comanda sa. Navele britanice au ajuns la Navario pe 12 octombrie
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
că sunt sprijinitorii semnării unui armistițiu. În același timp, forțele navale anglo-franceze au primit ordinul să intercepteze transporturile de provizii pentru forțele lui Ibrahim. Când flota lui Mehmet Ali a părăsit Alexandria în ciuda avertismentelor franco-britanice și s-a alăturat restului flotei otomano-egiptene la Navarino pe 8 septembrie, Codrington s-a deplasat aici cu escadra de sub comanda sa. Navele britanice au ajuns la Navario pe 12 octombrie. A doua zi, a sosit și escadra franceză condusă amiralul de Rigny și cea rusă
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]