7,117 matches
-
să intre următorul. S. B.: Dar n-aveau mănuși pentru această operațiune? M. M.: Eiii, de unde? Dați-vă seama cam ce este acolo. Vara înnebunești de cald, și-atunci dai drumul la ventilator, la rotocompresor și intră aer pe toate găurile alea și de aia ieși bolnav și ieși schilodit. Iarna ți se lipește mâna de tanc. Ăia patru oameni asta fac toată ziua, instrucția în tanc afară, înăuntru, afară indiferent că-i frig sau cald. Își miros transpirația între ei
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
vezi!" Ștefan s-a dus. La venire mi-a spus: Dom'le, l-am găsit pe șeful Bibliotecii speriat, încercând să salveze niște cărți. Dar, nu știu: le salvează el, fură oamenii, nu știu ce fac!" S. B.: Dar, ei arătau o gaură în zid și spuneau că ar fi luat foc de la un proiectil tras. M. M.: N-avea cum, pentru că toate tancurile erau cu spatele la Bibliotecă și cu fața la Palat. Toți cei care văd pozele, că au fost poze date în ziarele de
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
să-și mute mașina. Aici strică peisajul. Și ceilalți: Costică Catargiu și Mitică Rusu, zis Polifem, trebuie să se supună. A fost înțelegerea făcută încă de la începutul taberei. Hai că-i frumos! Hopa! S-au împotmolit în vârf. Nu intră gaura în țăruș. Se face o nouă ședință și se dau indicații, sfaturi, presărate cu înjurături. Unuia îi cade șapca din cap. Coboară de pe scară. A obosit, săracul. Celălalt, tot obosit, șade în vârful celeilalte scări. Unul s-a agățat de
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
obosit, săracul. Celălalt, tot obosit, șade în vârful celeilalte scări. Unul s-a agățat de o bară orizontală și stă într-o poziție de relaxare binefăcătoare după atâta chin. Hai, că s-au apucat din nou să încerce a vârî gaura în țăruș. Doamne! Greu mai e. Cei de pe margini au amuțit concentrați, dar au obosit și ei de atâta concentrare și s-au depărtat. Au mai rămas să termine treaba cei doi cățărători. Unuia nu-i mai ajunge scara și
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
concentrare și s-au depărtat. Au mai rămas să termine treaba cei doi cățărători. Unuia nu-i mai ajunge scara și contorsionându-se se postează pe cortul al doilea unde e bine. Cred că i-a pierit cheful să înfingă gaura în țăruș. Și celuilalt care se uită pe sub cort la cât de frumos arată iarba cosită zilele trecute. Na! Că a nimerit gaura de sus. Fu greu! Acum a mutat scara. Dar nu-i de ajuns. Doamne! Se suie în
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
se postează pe cortul al doilea unde e bine. Cred că i-a pierit cheful să înfingă gaura în țăruș. Și celuilalt care se uită pe sub cort la cât de frumos arată iarba cosită zilele trecute. Na! Că a nimerit gaura de sus. Fu greu! Acum a mutat scara. Dar nu-i de ajuns. Doamne! Se suie în palme unui brunețel cu mustață. Ce puteri miraculoase deține acesta de-l poate susține cu bocanc cu tot! Stop! Ședință! Se critică munca
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
va ieși la iveală creația propriu zisă. Când ești stăpânit de sentimentul ridicolului începi să te precipiți, vrei să scapi cât mai repede de ceea ce ai de făcut și în cele din urmă îți vine să te ascunzi într-o gaură de șarpe și să nu mai vorbești cu nimeni toată viața. Crezi că toți cei din jur, colegii, spectatorii, mașiniștii, au văzut cât de stângaci ai fost, te simți vinovat pentru nereușita demersului artistic și vrei să te apuci de
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
măsură are, ca orice piesă de Shakespeare, diferite niveluri, dintre care cel politic e desigur prezent. Un amestec evident de elemente contradictorii: o Vienă cu un guvern aparent ireproșabil, care funcționează cinstit și profesional la Înaltă ținută, dar plin de găuri și corupție pe dedesubt. Aparent ireproșabil, de fapt iresponsabil, ca toate guvernele «Vienelor» lumii În care trăim. Guvernatorii par la Început ca politicienii cunoscuți, plini de probitate și de intenții bune, dar treptat le sunt revelate ipocriziile. Ducele face și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
incantație, ritmuri și mișcări În spațiu, sunete trimise la distanță, am descoperit că acest loc contrazice orice reguli de acustică. La fel ca la Epidaur, poți să șoptești și să fii auzit de departe, chiar din vârful stâncii sau din gaura Întunecoasă a portalului mormintelor. Dacă În prima parte din Orghast atmosfera era hieratică, nobilă, interiorizată ca Într-un spectacol japonez Nô, cu forma auster controlată, poate puțin prea rigidă, aici, la Naqsh-e Rustam, energia era intenționat lăsată să circule liber
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
necesitatea unui potop glacial. Pe de altă parte, temperatura băii de seară a rămas la valoarea constantă de 28o Réaumur (95o Fahrenheit), după cum arăta un termometru mare și cumsecade, care, fiind Îmbrăcat În lemn (cu o sforicică udă vârâtă În gaura din mâner), putea să plutească printre peștișorii aurii și micile lebede din celuloid. Toaletele erau separate de băi și cea mai veche dintre ele era o Încăpere destul de luxoasă, dar cam sumbră, cu lambriuri frumoase și un șnur de catifea
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
o mizerie totală), gravam cu infinită grijă cuvântul Dictée, În timp ce Mademoiselle cotrobăia prin colecția ei de teste de ortografie după un pasaj solid, dificil. 5 Între timp decorul se schimbă. Copacul plin de promoroacă și uriașul troian de zăpadă cu gaura lui gălbuie fuseseră curățate de un servitor tăcut. După-amiaza de vară este Însuflețită de nori repezi care Înfruntă albastrul cerului. Pe cărările grădinii se mișcă umbre cu ochi. Brusc, lecția ia sfârșit și Mademoiselle ne citește pe veranda unde rogojinile
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
culoare, el umblă și Își mișcă antenele ca o viespe, și nu ca un fluture. Când un fluture trebuie să atare ca o frunză, nu numai că sunt reproduse splendid toate detaliile unei frunze, dar există și puncte care imită găurile produse de viermi, Împrăștiate generos pe toată suprafața. „Selecția naturală“ În sensul darwinian nu poate explica miraculoasa coincidență a Înfățișării mimetice și a comportamentului mimetic și nici nu se poate recurge la teoria „luptei pentru supraviețuire“ atunci când o strategie de
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
amator local, medicul pediatru Dr. Schach, care În cele din urmă a câștigat partida. Dar În ziua aceea nimeni (În afară de mine Însumi) nu m-a văzut scuturând din plasa, de altminteri goală, o bucată dintr-o crenguță și privind fix gaura din țesătura ei. 5 În apropierea intersecției a două drumuri de trăsură (unul bine Întreținut, Întinzându-se de la nord spre sud Între parcul nostru „vechi“ și cel „nou“ și celălalt, plin de noroi, desfundat, ducând, dacă o luai spre vest
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
lăsate În ziua precedentă de modelul cauciucurilor Dunlop; ocolind cu grijă cocoașele din rădăcinile copacilor; alegând câte o crenguță căzută ca s-o retez cu sensibila roată din față; șerpuind Între două frunze plate și apoi Între o pietricică și gaura din care fusese dislocată În seara precedentă; bucurându-mă de scurta suprafață netedă a unui podeț peste un pârâu; mergând de-a lungul gardului de sârmă al terenului de tenis; deschizând cu botul bicicletei poarta spoită cu var de la capătul
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
cu picioarele depărtate... Îi... îi fi oștean... îngână bătrânul. Străinul tace. Își șterge cu palmele fața udă. În lumina oarbă a unui opaiț ce umple chilia cu umbre, dă roată cu privirea: chilia e o grotă cioplită în piatră; o gaură ține loc de fereastră; alta, mai mare, de ușă; câteva icoane închipuie un iconostas; un sfeșnic cu trei brațe; o vatră în care un foc mocnit de găteje țiuie ascuțit; alături, o lăicioară așternută cu o velință vărgată; pe sfoară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
o pădure de sălcii... Isaia râde isteric, ochii îi sticlesc ca la lupii porniți în pradă. N-ai teamă! Îl trimit în iad! Scot eu dracii din el! spune și smulge cu furie pumnalul, schimonosit de ură. Cu aiasta! O gaură în spate! O găurică! Ce-or să se mai bulucească dracii să iasă! hohotește el. O să plece cu sufletu' lui spurcat cu tot! Isaia cade pe gânduri... Entuziasmul i se moaie. Nu, nu-i bine. Dacă-ți întoarce lovitura?.. Aista
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cu revoltă în glas. Vor veni! Știi când?! La spartul iarmarocului! Vor veni să culeagă snopii secerați de altul! M-am cam prins eu ce hram poartă Mateiaș aista! izbucnește Tăutu. Poartă "Hramul Sfântului-Așteaptă"! Așteaptă la trecătoare, ca pisica la gaură... Și când va socoti că și turcii, și moldovenii s-au stropșit îndeajuns unul pre celălalt, că sunt cu puterile la pământ, falnica oștire a viteazului Mathiaș va trece Carpații în marș triumfal și va da lovitura de grație, mușcând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mai e nevoie să o spun - la lucru pe gospodarul ce le stârnise antipatia, trebăluind plin de năduf în jurul lacătului de la intrarea în pivniță, încercând - cu ajutorul unui ceainic cu apă fiartă - să dezghețe grămăjoara solidificată ce obtura atât de necesara gaură a cheii. O farsă de o simplitate diabolică, într-adevăr... * Prea multe amintiri cu lecții de pian pentru un nedăruit ca mine! Nu mai sunt în apartamentul ticsit cu lucruri vechi și scumpe al profesoarei de pian a copilăriei mele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
de la prășit a găsit cloștile nervoase la gura de intrare a puilor pentru mâncare, iar când a intrat în casă, prin chiler, și-a pus mâinile pe cap uluită. Uliul legat de picior ajungea până la intrarea puilor prin plasa de la gaura făcută în perete, și cum intra puiul îl și prindea în ghiare. Mai mult de douăzeci de pui erau uciși, cu mațele scoase, de uliul pe care tata îl „ascunsese” în chiler. Recunoștea tata, povestindu-ne că atunci a fost
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
pe acoperiș. Se spune că acești hoți plini de humor sunt aceiași care au jefuit altădată o bancă având masca lui Gorbaciov pe fețe. Imaginea lui Luciano Pavarotti spunând cu seriozitate că una din cauzele talentului său e că are găuri în cap, ca și cum capul lui ar fi un subtil instrument muzical. Artur (Lundkvist) a fost înmormântat în a treia zi de Crăciun. Boni (Herlin) a venit cu flautul lui, cântând din Mozart, dar tremurând din toate încheieturile corpului. Emoția este
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Nu credeam la început, credeam că voi putea trăi fără brațul drept, dar brațul meu stâng nu-mi servește nici măcar pentru a-mi duce hrana la gură, o stângă fie ea cât de mare, cu o asemenea slăbiciune, făcându-mi găuri pe față cu furculița. Ar trebui să-mi vezi bietul meu chip, plin de găuri de furculiță. Am devenit victima unei maladii ciudate: îmi pierd părul din ce în ce mai mult și nici o vitamină nu poate să frâneze căderea părului meu - mă voi
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
stâng nu-mi servește nici măcar pentru a-mi duce hrana la gură, o stângă fie ea cât de mare, cu o asemenea slăbiciune, făcându-mi găuri pe față cu furculița. Ar trebui să-mi vezi bietul meu chip, plin de găuri de furculiță. Am devenit victima unei maladii ciudate: îmi pierd părul din ce în ce mai mult și nici o vitamină nu poate să frâneze căderea părului meu - mă voi prezenta ție, în câteva săptămâni, complet chel. O să mă vrei așa? Mă vei mai recunoaște
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
celor mai absurde polemici și tensiuni din cuplul creator. Am vorbit apoi despre bătrânețea care ne apropie de starea adolescenței, atunci când te îndrăgostești de toată lumea, și iubirea e o stare perpetuă de încântare în plin vârtej al forțelor creatoare. Despre „gaura neagră” ce apare după scrierea fiecărei cărți, un fel de regres în puțul primordial, unde sunt toate elementele creației nedecantate. Despre criza lui Petru, când s-a găsit pe ape și-i era frică, văzându-se deja înecat, zbătându-se
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
grație periscopului. Aud zgomotul surd al tancurilor ce avansează - minele pe care le-am plasat n-au nici un efect asupra tancurilor al căror blindaj mă fascinează, făcându-mă invidios. Singurul mijloc de a combate victorios tancurile e de a săpa găuri atât de profunde, încât să nu mai poată ieși, dar timpul trece și ele avansează... Puloverul tău îmi încălzește inima, și certitudinea de a fi iubit de tine îmi dă o mare liniște în suflet. Merçi, mon cœur, merçi că
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
și exercițiu de imagine, toate au rămas la încheierea mandatului în același punct! Localul Filarmonicii păstrează și astăzi schelele ridicate în 1990, Palatul Culturii așteaptă fondurile de acoperire a proiectelor, Teatrul Național, de ani de zile, nu mai scapă de găurile și molozul din interior, pe care îl tot plimbă un constructor de ici acolo! Apropo, oare și cea de a 50-a aniversare a Operei, la sărbătorirea de anul viitor, va avea parte de aceleași schele de acum zece ani
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]