16,377 matches
-
oră din zi și din noapte și la orice mișca în jur. La frunzele care cădeau, la păsările gureșe aciuate prin cireș, la pisicile care vânau pe lângă blocuri, la copiii care se jucau în spatele acestora, la cei ce ieșeau pe geamuri și la cei ce treceau pe stradă. Câteodată, în miez de noapte, stârnea adevărate bătălii lătrătoare împotriva câinilor fără ogradă care se pribegeau pe lângă garduri, trezind până și copiii din somnul lor adânc și încărcat de vise. Bătrâna era mulțumită
LADY de CORNELIA TURLEA CHIFU în ediţia nr. 757 din 26 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342299_a_343628]
-
semne că timpul este înstare să vindece orice suferință pământeană, era un alt animal. Lătra doar dacă cineva se oprea la poartă, iar alergătura ei se transformase într-o plimbare maiestuoasă de-a lungul gardului întreruptă de zgomotul câte unui geam deschis. Ridica atunci o privire plină de echilibru și înțelepciune, rămânând nemișcată și ațintind oamenii ca în așteptarea unui răspuns. Oamenii însă n-o mai luau în seamă. Parcă o și uitaseră. Până într-o dimineață când, intrigați de schelălăiturile
LADY de CORNELIA TURLEA CHIFU în ediţia nr. 757 din 26 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342299_a_343628]
-
care-i aducea mâncare, pe fugă ce-i drept, nu văzuse vreun semn care să vestească un așa eveniment. Lady stătea liniștită și împăcată alăptându-și puii și urmărindu-le ocrotitor hârjoneala de zi cu zi. Inimi înduioșate priveau de pe la geamuri și tot felul de bunătăți potrivite să dea putere unei proaspete mame luau drumul curții. Începând din acea dimineață Lady a trăit împărătește și nimănui nu i-a mai trecut prin cap să se plângă de lătrăturile ei. Nu ducea
LADY de CORNELIA TURLEA CHIFU în ediţia nr. 757 din 26 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342299_a_343628]
-
adolescenta veșnic tachinată din cauza picioarelor foarte subțiri , retrăind momentul despărțirii de adolescență, ca și cum o ușă veche deschisă ar despărți ,,timpul meu''. E adevărat că nici cele câteva straturi de vopsea de pe tâmplaria veche, nici cărțile din bibliotecă, aflate în spatele unor geamuri mari și atât de ,,tremurânde'' în ramele prea subțiri atunci când încercam să le deschid nu pot spune că nu formează un tablou al acelor timpuri, dar pentru discursul poetic m-am hotărât să las imaginea soarelui la asfințit ca fiind
ÎNTÂLNIRI de DANIELA LĂCRĂMIOARA CAPOTĂ în ediţia nr. 736 din 05 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342325_a_343654]
-
patru. Nimeni nu pleca la sfârșitul orelor până nu curăța locul de muncă de șpan, ulei cu o mână de câlți. Azi când trec cu mașina pe lângă clădirile în care cu mult timp în urmă făceam ,,practică industrială'' întotdeauna privesc geamurile sparte. Sunt chiar la stradă. Locul este părăsit dar amintirile se încăpățânează să se ascundă printre ruine și nu au fost alungate încă de un posibil complex rezidențial cel puțin la timpul în care scriu rândurile acestea. Așa încât îmi place
ÎNTÂLNIRI de DANIELA LĂCRĂMIOARA CAPOTĂ în ediţia nr. 736 din 05 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342325_a_343654]
-
Rasfrangere > LUNA ASCUNSĂ Autor: Mirela Stancu Publicat în: Ediția nr. 752 din 21 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului Ascunde-mă de soare... să nu îi fur trufia... Adu-mă printre stele... să-mi pun speranța-n ele... Prinde-mă-n geamul nopții... cu visele-ți albastre... Prin părul copacilor... să-ți mângâi gândul bun Lumina mea s-aștern... pe pleoape de iubire... Doar tu și eu... doar noi... în nemurire... Mirela Stancu 22.01.2013 Referință Bibliografică: Luna ascunsă / Mirela Stancu
LUNA ASCUNSĂ de MIRELA STANCU în ediţia nr. 752 din 21 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342365_a_343694]
-
din casa în care am trăit șase ani cu Victor. Tanti Zinaida mi-a oferit un hol cu intrare separată și o cameră cu fereastra spre stradă. Mobila este modestă, reprezentată de un dormitor obișnuit, de culoare maro, iar la geam flutură în adierile aerului ce pătrunde prin fereastra larg deschisă, o perdea croșetată. Podeaua care scârțâie la fiecare pas împreună cu perdeaua și o față de masă din dantelă, cu model asemănător,dau ansamblului un aer de vechime. De dantelării tanti Zinaida
SĂGEATA LUI CUPIDON I (TITLU PROVIZORIU) de ŞTEFANA IVĂNESCU în ediţia nr. 744 din 13 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342324_a_343653]
-
lucrul ăsta de mult mai multe ori decât mi-aș fi dorit. Într-o noapte târzie de toamnă, o noapte neagră și urâtă, fără lună, fără stele, cu vânt și ploaie izbită în ferestre, cu crengi ude care băteau în geam parcă implorând să le primești înăuntru ... nu puteam dormi. Aveam parcă o agitație nelamurită și... vântul și ploaia-mi zgâlțâiau fereastra. Cred că era ora 2 din noapte. Am auzit parcă ceva la ușă. Am crezut că e ploaia sau
LINDA (SERENADĂ TÂRZIE PENTRU SUFLETE PIERDUTE ÎN NEANT) de FLORIN MARINESCU în ediţia nr. 757 din 26 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342300_a_343629]
-
sacadat pe care îl urmăream cu aceeași plăcere cu care mai târziu am ascultat simfoniile lui Mahler. O emoție amestecată cu împlinire, speranță, tristețe, toate la un loc. Se luminase puțin cerul când am privit pe fereastră. Tata a deschis geamul spunând că se simte prea puternic mirosul de naftalină amestecat cu lavandă. M-am atârnat imediat pe pervaz inspirând aerul curat și dulce al ploii de parcă aș fi vrut să îmi îmbete plămânii pentru tot restul vieții. Salteaua ușor curbată
DE UNDE AM PLECAT? de MIRELA STANCU în ediţia nr. 748 din 17 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342356_a_343685]
-
există totuși o legătură între secătuirea energetică a organismului uman și acea lipsă de gust. Privi spre aragazul de pe care nu lipsea niciodată la ora prânzului crăticioara cu mâncare încălzită, căutând din ochi un ceainic. Prin fereastra dinspre balcon, cu geamul cam prăfuit, așa cum altădată nu se întâmpla, lumina se cernea în mica bucătărie lunecând peste mobila învechită, încremenită într-un timp demult trecut. Să fi avut dulapul de bucătărie făcut din lemn masiv, o jumătate de secol? Dealtfel și mama
CEASCA DE CEAI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 750 din 19 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342403_a_343732]
-
Cum aș arăta cel mai bine, dacă ar fi să pozez pentru un pictor? Azi noapte, nu am reușit să adorm. Ceva mă făcea să mă cred importantă. Cea mai importantă pisică din câte există pe lume. Am stat la geam și am urmărit stelele. Străluceau cu putere. Luna părea să își fi făcut curățenie generală în casă. Lumina ei aurea narcisele răsărite în curte. Mi-am lipit nasul de fereastră și am stat așa, nemișcată, până la dimineață. Cred că între
O FELINA OARECARE de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 28 din 28 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342446_a_343775]
-
pentru o clipă, în gândul meu nu a revenit rugăciunea pe care o făcusem în acea dimineață, atunci când sosisem la birou. Cu câteva minute înainte de ora patru, am oprit computerul și am vrut să mă ridic de la birou să închid geamul. Însă nu am mai avut când să fac acest lucru. Am rămas țintuită pe scaun, privind uimită, cu răsuflaraea tăiată, cum un fluture mare, alb, a intrat în zbor pe fereastra încă deschisă. În același timp, pendula aflată pe unul
DOMNUL ESTE CU TINE, VITEAZULE GHEDEON! de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 27 din 27 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342474_a_343803]
-
2011 Toate Articolele Autorului Au năpădit Mi-au năpădit grădina spinii Într-un moment de relaxare. Chiorâș să uită toți vecinii La specii multe ș bizare. Și buruieni de multe neamuri Promit o stranie recoltă; În permanență-mi râd la geamuri Prin comportarea lor involtă. Să mă revolt, să le distrug? Căci simt adesea cum mă doare ... Dar înflorit-au din belșug, Că și durerile fac floare! Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Au năpădit / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
AU NĂPĂDIT de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342568_a_343897]
-
ce-l fac foarte rar, atunci când mă roagă ceva. Dar ... în acest context nu permit nimănui să intervină în destinul personajelor mele. * „M-am trezit la spital. Eram conectat la perfuzii. Singur în rezervă. Privind spre ușa am văzut prin geamul acesteia chipiul unui polițist. Sunt păzit! Acum îmi dau seama că cel care mi-a spus să fug era un poet ce venea la cenaclul „Vasile Sav”, pe care il conduceam și care lucra la morga că autopsier. am gândit
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A OPTA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342546_a_343875]
-
o eventuală fugă ... -Mai bine, chiar aici, în Sala de Sport, avem trei posibilități de fugă. Intrară în clădirea construită în stil de anfiteatru și urcară pe scările ce duceau la partea de sus a scaunelor. Aveau acolo, privind pe geam, o perspectivă a străzii până la hotelul unde închiriaseră cameră. -Aici, draga Aură, a fost un depozit de vinuri. Prin anii '70, din secolul trecut, au transformat această clădire în Sala de Sport, după un proiect al arhitectului Ionescu, fiul medicului
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A OPTA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342546_a_343875]
-
tei, toate tristețile lumii stau ascunse-n ochii ei. Se gândește neîncetat la căsuța ei umila ce i-au vândut-o copiii ca să-și construiască vila. Dar în vila n-are loc, i-au făcut lângă grădină cămăruța cu un geam să privească spre lumină. Fii, măicuța mulțumită să ne-ajuți pe fiecare! Cine astăzi ți-ar mai dă farfuria cu mâncare? Că dacă ai îmbătrânit nu este a noastră vină, vila se-ntreține greu și vrem să schimbăm mașină! În
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A OPTA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342546_a_343875]
-
o lume lividă - vineție așteptăm să fie iarnă - -a câta oară ? - urmele să ni se șteargă în zăpezi ...cârd de gânduri - cârd de ciori coboară făcând întuneric beznă la nămiezi am uitat să-ntorc vreun ceas să meargă stau la geam și-aștept vreun om să treacă: nimeni nu s-arată - doar o barcă scârțâie-ntre nori prăfoși ca o teleagă... ...Dumnezeul lumii e cenușă n-a lăsat pe nicăieri vreo ușă *** NEPUTINȚE MISTICE bat clopotele neputința lumii de-a-și duce
VREMURI FARA CEAS de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 150 din 30 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/342602_a_343931]
-
mă îndure. 12. Dragoș Ionescu ,, Într-o așteptare de la pervazul ferestrei pornesc spre tării cu ochii obosit - tot mai obosit - răstignesc în ei clipa de zbor desfrunzită. ,, 13. Vasile Mandric ,, În nări cu miros de Polul Nord Cineva Ne bate-n geam cu degetul Să ne distribue Cartelă pentru lumină Vântul ne colindă Cu somn Gândul de iarnă a-nceput să-nflorească a viscol pe la ferestrele unde ne dorm visele obosite de atâta vară lipsă. ,, 14. Hugo Mărăcineanu ,, ......................................... Și dacă-i dar
ANTOLOGIA ,, POEŢII ÎN CETATE ,,- DAR DE SĂRBĂTORI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342601_a_343930]
-
Autor: Leonte Petre Publicat în: Ediția nr. 1870 din 13 februarie 2016 Toate Articolele Autorului RAMUL De multe roade se îndoaie ramul Și crengile pân’ la pământ se-apleacă, Pocnesc și boabele când sar din teacă, Iar mugurii-nfloresc degrabă geamul. Tot așteptăm ca iernile să treacă Și primăverii să-i urmăm programul, Ca-n catedrală, florile țin hramul, Iar bucuria vine să petreacă. Și să trăim cu multă-nțelepciune, Chiar și acei ce bat la poarta vieții, S-avem și
RAMUL de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1870 din 13 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342621_a_343950]
-
tare pumnișorii, Îi tremură pleoapa, În lacrimi i-s ochișorii... Îi e dor de tata. Mama nu și-o amintește. C-a murit când l-a născut, Zi de zi poza-i privește Și-o mângâie c-un sărut. De la geam privește trist Copiii afară... Râd, aleargă fără griji Seară după seară. Cu bunica stă mai bine, Urâtul să i-l alunge, Ghemul în mână i-l ține, Până somnul îl ajunge. Învelit în păturică, Mângâiat de lună Râde când în
DĂNUȚ de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1870 din 13 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342619_a_343948]
-
mai normal în gură unui mititel de 2-3 ani! Un alt moment...lingvistic: într-o seară,în drum spre casă, întorcându-ne de la aeroport,unde o întâmpinasem pe prietena mamei ,Evelyne, venită în vizită din București, Idan se uită pe geam și frapat de întunericul care se lașase afară,zice și repeta de mai multe ori: "E beznă,e beznă",si nu " E întuneric",cum era de așteptat să spună un copil de câțiva anișori, care vorbește românește,dar e născut
DIN AMINTIRILE ALMEI(2) de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342618_a_343947]
-
să se împodobească în mantia albă a zăpezii. Primele glasuri de copii se auziră în stradă. Nu era în camera sa. Venise în camera părinților să privească la televizor și să îi spună o poveste surioarei mai mici. Privi pe geam, în grădinuța din fața casei, cum crește stratul de zăpadă și odată cu el cum se înmulțeau glasurile copiilor pe stradă. Era vacanță și nu era condiționată de trezitul de dimineață, așa că putea ieși afară la o bulgăreală pe cinste. A plecat
LUCIANA (FRAGMENT) de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342641_a_343970]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > BUNICA MEA Autor: Valentina Geambașu Publicat în: Ediția nr. 1802 din 07 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului BUNICA MEA Plâng gândurile mele-n fiecare seară Cu amintirile ce-mi bat în geam Adesea, în vise, te văd... ca odinioară Cu blândețea ta ce-n inimă o am. Îmi este dor să-ți aud iarăși glasul Și-n brațele tale muncite să mă ții Să-ți văd în ochii zâmbetul și plânsul Alintându
BUNICA MEA de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342677_a_344006]
-
prin ochi de timp acum privesc Tu nu ne mai aștepți ca altădată, In prag cu drag, cu chipul îngeresc In casă copilăriei cu zăvor la poartă. Plâng gândurile mele și azi măicuță Cu amintirea ta ce-mi bate-n geam, Te văd la fântână cu părul nins, desculță, Bunico, cu bunatea ta ce-n suflet o am. Valentina Geambașu foto internet Referință Bibliografică: BUNICA MEA / Valentina Geambașu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1802, Anul V, 07 decembrie 2015. Drepturi
BUNICA MEA de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342677_a_344006]
-
Acasa > Poezie > Imagini > MAGIE... Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 1802 din 07 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Când vuiește iarna, cerul se deșiră în mii de steluțe, îngerii se miră Neaua înaltă case, uneori palate Cresc în geamuri flori ce-s nevinovate. Se albesc ogoare, pomi și brazii toți Rar mai ies vecinii seara pe la porți, Lacul înghețat tremură sub stele Prinsă între rânduri privesc și la ele... Un bătrân coboară noaptea pe un horn, Toți copii noștrii
MAGIE... de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342675_a_344004]