56,083 matches
-
în cărți, în culori scânteind în tablouri. mă întreb dacă e bine sau rău, dacă-mi mai aparțin. ce prostie e asta? îmi spune un trombon răgușit. mi-e cam frică, spun drept, nu e bine să porți conversații de genul acesta nici cu oamenii, necum cu un obraznic de instrument și dau foaia mai departe. nimic nu aparține cuiva, strănută trombonul, totul atârnă ca o greutate de ceas, ca firul cu plumb și totul e bine până stă totul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
Școlile primare rurale reprezintă începutul, baza piramidei pe care s-a ridicat școala actuală românească. În data de 22 ianuarie 1729 încep cursurile la prima școală profesională montanistică la Oravița. Trebuie menționat că această școală a fost prima de acest gen, nu numai pe teritoriul României de azi, ci și în sud-estul Europei. În anul 1741 ia ființă școala montanistică din Moldova Nouă. În continuare vă vom aduce la cunoștință, numele unor cadre didactice începând din anul 1980. Școala generală numărul
Moldova Nouă şi împrejurimi : monografie by Apostu Albu Liliana () [Corola-publishinghouse/Administrative/91821_a_93184]
-
de afișare a identității. În tornurile monumentale ale acestora, datele despre configurație, semnificațiile ori denumirile obiceiurilor din Banat apar ,aproape sistematic, în finalul capitolelor ori în note. Tot sistematic, introducerea lor se realizează prin recursul la formule de conexiune de genul: prin părțile Banatului însă, tot atunci, româncele din Banat obișnuiesc( s.m., O.H.) sau, pur și simplu, în Banat este datina de... și urmează relatarea unei practice complet diferite în raport cu ceea ce fusese documentat anterior. Pe vremuri se făceau șezători toamna
Moldova Nouă şi împrejurimi : monografie by Apostu Albu Liliana () [Corola-publishinghouse/Administrative/91821_a_93184]
-
în fapt o metaforă care ascunde o decepție trucată, „decepția“ divină dinaintea neantului, asupra căruia nu mai are nici o putere. A fecunda în neant nu este visul lui Dumnezeu, însă cu siguranță reprezintă înțelesul unei mirări, care sancționează un anumit gen de gratuitate extremă, nocivă. De aceea, inutilitatea sublimă a sexualității homosexuale nu pare a sugera decât neajunsul invocației fatidice și indiferența fantasmei. Selenarul sentiment de iubire care unește doi homosexuali poartă cu sine înțelesul escatologic al unui tip de autosugestie
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
singurătatea vinovată, prin care să acuzi, să șfichiuiești și să pretinzi întâietatea, nici mai mult, nici mai puțin. Dacă nu ești bolnav de credința că te afli în postura unei astfel de victime a tuturor, a nimănui, cazi pradă unui gen de politețe stearpă, prin care îți filtrezi „producția“ până când ajungi la un fel de filozofie a cerșetoriei care nu te va răsplăti decât cu otrava aprobării unanime, adică a mulțimii. * Misterul plăcerii stă închis în viața unui sfânt redusă la
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
să nu te gândești la omul din vechime, care nu avea mentalitatea noastră de câine smiorcăit și își scuipa necazurile direct în afara lumii? * Mica eternitate a unei cărți, confirmând principiul nedreptății universale, ține, oricât ne-am împotrivi faptului acesta, de genul „literar“ abordat. Pe termen lung, cel mai defavorizat este romanul, proza. Cine mai ține minte numele autorului care a luat Goncourt-ul în 1932, când i a fost refuzat lui Céline? Blok, poetul rus de odinioară, își făcuse o adevărată obsesie
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
câte un Dimitri Karamazov, delirul făcea ravagii prin cârciumi, prin instituții, cei mai mulți trăiam jalnice și provinciale povești de dragoste sub semnul iraționalului, al instinctului primar, frustrat. Exact ca în lumea lui Dostoievski, care poate fi ecranizată cu mare succes în genul tele novelei naturaliste, dat fiind că marele rus abuzează de psihologia lui „dintr-odată“, care împinge pe mai toată lumea să pățească brusc ceva de ordin irațional, să leșine, să devină brusc palid, să urle ca scos din minți și să
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
Fetescu se concentrează în jurul unui trunchi tematic apropiat de preocupările sale psiho-pedagogice, îmbrăcând însă forme diverse de expresie literară. În Flori târzii (2002) și Parfum de spini (2003), profesorul Fetescu tatonează parcă spațiul literaturii, adunând împreună creații aparținând mai multor genuri literare: proză scurtă, versuri lirice profunde, catrene vesele și triste, cugetări și aforisme. Urmează apoi o separație necesară a genurilor, în urma căreia câștigă pentru început proza. În 2004 apare Educator adevărat, un volum de eseuri și proze inspirat din lumea
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
Flori târzii (2002) și Parfum de spini (2003), profesorul Fetescu tatonează parcă spațiul literaturii, adunând împreună creații aparținând mai multor genuri literare: proză scurtă, versuri lirice profunde, catrene vesele și triste, cugetări și aforisme. Urmează apoi o separație necesară a genurilor, în urma căreia câștigă pentru început proza. În 2004 apare Educator adevărat, un volum de eseuri și proze inspirat din lumea școlii și a educației, în care experiența didactică a autorului se îmbină cu bogata sa experiență de viață, în armonii
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
în luntrea vieții, în care Vasile Fetescu transformă propria viața în model social, fără pretenții, încercând doar să arate generațiilor actuale o cale a maturității profesionale, umane și sociale. După acest moment, scrisul profesorului cunoaște o orientare mai pronunțată către genul liric și poetic. Astfel, în anul 2007, publică Acorduri pe strune de suflet, un volum în care, alături de proze scurte cu vădite nuanțe lirice, încearcă „o altfel de proză”, sub formă de poem. Acestui gen îi va dedica în anul
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
o orientare mai pronunțată către genul liric și poetic. Astfel, în anul 2007, publică Acorduri pe strune de suflet, un volum în care, alături de proze scurte cu vădite nuanțe lirice, încearcă „o altfel de proză”, sub formă de poem. Acestui gen îi va dedica în anul următor un volum întreg, splendid intitulat Trompeta cu surdină, în care „consonanțe lirice” se împletesc cu „eseuri în versuri albe” pentru a exprima „frământări interioare”, „fantezii cosmice” sau simple „accente educative”. Tot în 2007, apare
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
revăzută și adăugită, a volumului Lumina educației. Cartea de față a profesorului Vasile Fetescu urmează uneia apărută în 2006 la aceeași editură, inspirat intitulată (ca, de altfel, toate cărțile sale) Stropi de înțelepciune. În aceste două cărți, autorul exersează un gen literar diferit față de cele prezente în lucrările anterioare. Este vorba despre aforism. Faptul acesta nu este surprinzător pentru cel ce i-a urmărit evoluția (rapidă) a scrisului. În primul rând, aforismul este o preocupare mai veche a sa, fiind prezent
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
a sa, fiind prezent fragmentar în primele cărți (Flori târzii și Parfum de spini), una dintre secțiunile din Flori târzii purtând chiar titlul cărții precedente de parimii. În al doilea rând, factura scrisului lui Vasile Fetescu prefigurează potențialități pentru acest gen. În aproape întreaga operă literară a profesorului se întrevede înclinația pentru cugetarea densă, bine cumpănită, cu valențe axiologice și moralizatoare, exprimată în cuvintele cele mai potrivite și uzând de logica modalităților categoricului și apodicticului. Cum spuneam în recenzia la volumul
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
supremă (sophia) având ca obiect cunoașterea lucrurilor eterne și neschimbătoare . În spațiul filosofiei practice s-au exersat, în funcție de evoluția sinusoidală a raportului dintre cele două forme de filosofare, maeștri ai cugetării din diferite timpuri, dintre care mulți au practicat acest gen literar care este aforismul. Cicero, Seneca, Marc Aureliu, Erasmus din Rotterdam, La Rochefoucauld, Montaigne, Montesquieu, Pascal, J.J. Rousseau sau Nietzsche sunt doar câteva nume reprezentative. Prin maximele și aforismele lor, scriitorii acestui gen au oferit repere pentru comportarea morală a
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
timpuri, dintre care mulți au practicat acest gen literar care este aforismul. Cicero, Seneca, Marc Aureliu, Erasmus din Rotterdam, La Rochefoucauld, Montaigne, Montesquieu, Pascal, J.J. Rousseau sau Nietzsche sunt doar câteva nume reprezentative. Prin maximele și aforismele lor, scriitorii acestui gen au oferit repere pentru comportarea morală a omului, fapt pentru care, în perioada secolelor XVII - XVIII, erau numiți „moraliști”. Prin cartea Gânduri diamantine, scrisă în numele înțelepciunii, Vasile Fetescu face din plin dovada calităților despre care vorbeam, pășind în cercul magic
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
pe o reflectare adâncă asupra lumii și a propriei experiențe de viață. De aceea, aforismele sale nu sunt decât arareori imperative, ele având mai curând valoarea unor constatări. În ceea ce privește aspectul literar al scriiturii, deși predomină modalitatea categorică și apodictică, specifică genului, există în stilul profesorului Vasile Fetescu o varietate de tonuri și nuanțe care dau vioiciune și farmec întregului. Unele reflecții sunt triste, altele de o veselie sobră, unele sunt imperative, altele întrebătoare, nota ironică o însoțește permanent pe cea gravă
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
tonuri și nuanțe care dau vioiciune și farmec întregului. Unele reflecții sunt triste, altele de o veselie sobră, unele sunt imperative, altele întrebătoare, nota ironică o însoțește permanent pe cea gravă iar formularea rimată întrerupe din loc în loc logica enunțiativă. Genul aforistic este destul de bine reprezentat în cultura română, fiind abordat de gânditori din diferite timpuri și zone culturale. Titu Maiorescu, Mihai Eminescu, Simion Mehedinți, Vasile Pârvan, Vasile Conta, Constantin Brâncuși, Lucian Blaga, Nicolae Iorga, Grigore Moisil, Octav Onicescu, A.D. Xenopol
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
revenirea la sine... Identificăm, într-un astfel de aforism, demersul dramatic, uneori tragic, ce implică din partea subiectului asumarea lui a fi, a destinului chiar, dincolo de complicitățile oportuniste ale sumării lui a avea. Cioplireastilizarea, ajungerea la sine țin, prin excelență, de genul dramatic și gnomic totodată. De menționat: o astfel de operă (piesa de teatru, aforismul) e scrisă cu scopul expres de a fi jucată, interpretată, trăită desfăcându-i sigiliul hermeneutic; ea nu se consumă la simpla lectură. Cuvintele dramei sunt cuvinte
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
maximă toleranță epistemică ("Merge orice") și au repudiat teoriile (v. Paul de Mann), denunțate ca totalitare, dezvoltând ei înșiși o formă de totalitarism anti-teoretic. Deschiderea lipsită de orice discernământ, concesiile majore făcute mediilor populare (în planul literaturii) și hipermetaforizarea obscurizantă gen Derrida (în planul metadiscursului) au parafat "sentința la moarte" a postmodernismului (v. eseul Cronica unei morți anunțate: Postmodernismul). " Cum poți să fii român?". Variațiuni pe teme identitare comentează și prelungește, într-un fel, rețeaua intertextuală generată de celebra întrebare a
Temele identitare by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/9424_a_10749]
-
de extremă importanță culturală, de vreme ce de aici se ramifică, în timp, întâi o variantă liturgică, apoi una laică, literară, individuală. Fiindcă numai dacă ne gândim la didacticul și faimosul exemplu al lui Arghezi vedem în întregul său și modelul, și genul proxim. Ne putem gândi, întemeiat, chiar la o specie literară distinctă în literatura română. Nu fără adepți - de la Blaga la Doinaș - și nu fără reușite pe deplin notabile. Într-un fel, Șerban Foarță recombină cele două tradiții de cursă lungă
Șerban al Arabiei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9418_a_10743]
-
Intact, 2001), debutul lui Juan Carlos Fresnadillo cu Max von Sydow într-un rol de excepție. Din păcate regizorul a continuat cu 28 Weeks Later (După 28 de săptămîni, 2007) la care a turnat și partea a doua, excelent pentru genul horror sau SF, dar fără subtilitățile filmului care l-a adus în atenția cinefililor. Acolo există o întreagă rețea de jocuri dintre cele mai bizare și o istorie complicată, abisală, un traseu destinal sub semnul indelebil al Moirei, ceea ce apropie
Și oamenii se împușcă, nu-i așa? by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9433_a_10758]
-
mustind de amintiri poematice: per-sonajele se întâlnesc tulburător - remarca subtil Ioana Pârvulescu - laolaltă așa cum fac în Levantul urzitorii zaverei. Basmul cu sonorități folclorice al regăsirii celor doi frați nu e străin de Enciclopedia zmeilor. Iar - dacă abandonăm inteligent prejudecățile de gen - Bunavestire monomaniacală a celui ce va să scrie Cartea a fost anunțată, profetic, de atât de controversatul Jurnal. Judecând astfel lucrurile, descoperim în Orbitor nu un - în fond comun - triptic, ci o singulară decalogie ori - să numărăm atent - dodecalogie, care
O decalogie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9443_a_10768]
-
măsură, încât îl întrerupse și ieși, lăsându-l singur câteva minute, ca să-i poruncească slujnicei să li se aducă două păhărele de lichior." (pp. 224-225). Finalul fragmentului este comic, prin alternarea registrului înalt al cogitației cu cel, pedestru, al receptării (genul de umor practicat, cu rezultate remarcabile, în Simion liftnicul). Dincolo însă de aceste efecte pe care Petru Cimpoeșu nu și le poate refuza, rămâne adevărul încadrat de ele. Orice judecată adevărată este decretată astfel de către o alta, și tot așa
Un roman spectral by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9447_a_10772]
-
renunțat la serviciilor acestor îmbogățiți din sudoarea (la propriu!) altora, ar trebui să fii măcar prudent, dacă nu de-a dreptul speriat că destinul tău de fotbalist e jucat la ruleta lăcomiei. Poate că presa dâmbovițeană exultă la afirmațiile de genul "A juca la Real Madrid e șansa vieții pentru orice fotbalist". Realitatea e cu totul alta: fotbaliștii din ziua de azi merg acolo unde sunt plătiți mai bine. A cere unor mercenari să fie sentimentali e prea mult, în lumea
Afacerea Chivu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9441_a_10766]
-
Cosmin Ciotloș Astfel arăta titlul cronicii pe care mă gândeam - cu câtva timp în urmă - că o voi scrie după lectura integrală și minuțioasă a ultimei cărți semnate de Iulian Băicuș. Știam și simpatizam - de la Dublul Narcis încoace - genul de critică literară (sprintenă, atentă, mereu bine documentată) pe care îl practică Băicuș. Aveam, pe de altă parte, rezerve de neclătinat față de entuziasmele cam naive și digresiunile nu o dată fastidioase în care se aruncă în mod consecvent, fără nici un fel
Cititori, vi se pregătește ceva by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9466_a_10791]